povestea continua...ALEXANDRU-FELYX

Povestea minunatiei mele de baiat ar putea continua tot timpul,pt.ca,nu-i asa,un COPIL intotdeauna are ceva de spus,fie mic,fie mai mare!!!
Odata ce ai pasit in lumea aceasta, esti precum un sambure,din care la momentul maturitatii, se face un fruct copt!!!!ca un boboc ,care trece prin toate etapele pana ajunge o gingasa floare!!!!
Mi-ar fii placut sa-ti fii tinut un jurnal,macar despre primii 3 ani din viata,insa...memoria mea este un adevarat jurnal!!!!

Imediat dupa ce te-ai nascut,scumpul mamei Felyxut,de altfel,bine dezvoltat din toate pdv,mi te-au luat in evidenta,pt. toate consultatiile necesare unui nou-nascut,iar pt. mine a urmat o perioada scurta de repaos,in care 1h am stat intinsa in pat,pt. ca, asa cum spunea d-na dr.,trebuia sa ma masez cat suportam pe burta,ca sa elimin sangele ramas in uter :D (sa nu ramana o alta burticuta!!).
Cu o mana ma apasam destul de tare,pt. ca toate durerile disparusera,
iar cu cealalta manuiam telefonul mobil pt. apeluri si mesaje cu super-stirea nasterii,pana am descarcat bateria! Simteam uneori asa
...un guguloi,in burta, pe care-l miscam de colo-colo,pana a venit
d-na dr. si m-a ajutat pt. un masaj mai bun!ca a fost putin neplacut si destul de ...dirty,asta chiar nu mai conteaza!(sotia ta iti va impartasi,poate,asemenea momente! vei fii precoce,insa...deja,mami ti-a povestit cam cum stau lucrurile astea...de femei!!!! ). In fond,e o chestiune absolut normala pt. o nastere pe cale naturala
...si sunt ffffffff mandra de mine ca am trait o asemenea experienta,
care, NU A FOST DELOC TRAUMATIZANTA!!!! O spun cu toata taria si indrum pe toate viitoarele mamici,sa indeparteze gandul unei cezariene,numa'asa de...teama,ifose :D (fara sa fiu acuzata!),ci numai in cazul in care este absolut necesara!!!! Pt. ca,vreau sa ma credeti,mergeam pe picioarele mele (ma rog,cu o ameteala specifica, cand m-au ajutat sa cobor de pe masa de nastere), imediat dupa 1h si ceva de cand nascusem!!!!!!.Chiar am ras cand am vazut caruciorul cu care urma sa ma transporte in sala lauzelor!!! parca eram o invalida (gandeam eu,prostuta!!!!!),dar,asa este...dupa o nastere ti se acorda ingrijiri speciale,un "tratament" adecvat unei proaspete mamici!Iar daca mai adaug ca, primul lucru spre care m-am indreptat,
imediat cum am ajuns in salon,a fost frigiderul...dupa un mar verde proaspat...in timp ce asistenta imi pregatea patul...daaaa,imi era atat de pofta de un mar! ce mai m-a dojenit ca m-am ridicat de pe caruciorul ala! Am ramas sa ma odihnesc,in sfarsit...numa' ca nu prea a fost asa! A urmat o serie de vizite,nerabdatorul tatic,
familia,prieteni...adevarul e ca eram destul de epuizata,mai ales ca nu dormisem nici in noaptea si nici in cursul zilei anterioare :D. Oricum,nu a durat asa mult si-am atipit si eu cateva ore,pana cand ne-a chemat sa alaptam,seara pe la 21:00-22:00,nu-mi mai amintesc exact! eeeeee...asta a fost iarasi un moment extraordinar! era,practic prima intalnire,dupa nastere, face-to-face, intre mama si copil!!! o relatie indestructibila,ce avea sa ne lege si mai mult,puiul meu!!!
Daaaa...aveam atatea emotii,pieptul ma durea ffffff tare,curgea,semn ca-ti era fomica.Eram atat de entuziasmata,de nerabdatoare,de curioasa,de "nepriceputa" in acest "domeniu"!Momentul in care am intrat in sala cu nou-nascuti nu-l pot uita!!!! Cand m-a strigat si mi te-a dat in brate...mi-au dat lacrimile instantaneu!!!! dormeai,puiule,si aveai un miros atat de placut,
specific bebelusilor!!!erai atat de frumos,printul meu,infasat cu scutece albe,cu niste gene negre,dese si asa de lungi,negrut,cu buzele conturate,cu fata atat de curata si rotunda!!!! nu-mi venea a crede ca esti al meu...si ma uitam curioasa si la ceilalti bebelusi si parca tot pe tine te vedeam cel mai cel(orice mama isi lauda puiul!).Aproape ca ma pierdusem,uitasem ca,de fapt,venisem sa te alaptez,caci nu ma saturam in a te contempla,minune de la Dumnezeu!! Eram toate mamicile asa emotionate,si a venit o asistenta si m-a intrebat ca nu-ti dau laptic??? si-am zis ca dormi!!! si te-a ciupit de piciorus,pana ce te-ai trezit si ti-am auzit ganguritul,plansul acela, absolut superb, de nou-nascut!!! imi venea s-o bat,ca te-a facut sa suferi,hmmmmmm!!! cand ai deschis ochisorii si ne-am privit,
am stiut cu adevarat ce inseamna forta aceea,sentimentul de MAMA!!! aveai ochisorii albastri,atat de limpezi,curati,nevinovati,in care m-am pierdut pt. cateva clipe,caci nu-mi credeam ochilor mei ce am in brate!!! voiam sa te desfas putin,asa putinel,sa te vad,sa ma conving
ca esti intreg,da' ma vedeau asistentele,asa ca am stat cumintica si
...m-am caznit sa te alaptez!!! a fost dureros si placut,in acelasi timp,contradictoriu,dar EXTRAORDINAR!!! mii de ace simteam cum imi strapungeau pieptul cand incercai si tu,la fel de nestiutor ca si mine,sa te hranesti de la sanul meu! de atunci am invatat amandoi cum sa comunicam mai bine!!!nu mai conta,as fii rabdat orice...iar,
ca semn ca-ti placea la pieptul meu,unde caldura de mama te coplesea,
ca nicaieri nu era mai bine decat in bratele mele,te lua somnicul!!!!
hihi,daaa!!!erai asa haios,iar eu atat de suparici, caci voiam sa te privesc papand,ca,oarecum,ma ajutai sa scap de durerea aia din san,ca eram nevoita sa te mai ciupi si eu de cate un piciorus,ce-i drept,cu mila,ca m-a strans asistenta cu putere de pieptul plin de lapte,de-am zis ca urluuuuu,ca de fiecare data cand reuseam sa te trezesc si sugeai laptic,atipeai imediat...ei,uite asa a decurs primul alaptat,prima ta masa...de la mama ta!!! caci,acolo ti se dadeau si suplimente de lapte,pana te alaptam,fiindca asa sunt bebelusii!!! lapte,lapte,lapte...cam pana la 4 luni(ma rog,ceiut si apica).

Cand ne-am reintors in salon,pot spune,ca am dormit si eu un pui de somn adevarat,desi ma dureau sanii f tare,deoarece nu prea ai supt... cateva ore...apoi,parca din 3 in 3 ore, ne chema sa alaptam,dar am prins forte noi!!! A doua zi, dimineata, am alertat pe tati,pe toata familia,sa-mi cumpere o pompita,de la farmacie,pt. a-mi putea da drumul la canalele din san,intrucat cu mana nu ma
puteam apasa(se spune...a te mulge! ). Si,uite asa,m-am ales cu 2 pompite,care mi-au fost de mare folos,si care ne-au ajutat sa ne descurcam mai bine, cand veneam sa te hranesc! ca a fost putin dureros,a fost,dar a trecut si tu mergeai mai bine la supt,iar eu eram mai relaxata,cu o stare fizica si psihica mai buna.Ca am mai facut si niste peniciline,offf...si mai rele,mai conteaza??? s-au dus si acelea,ca fumul unui foc..si uite,ai crescut baiat mare si sanatos!!!! iubirea noastra,rasfatatul lui tati si mami!!!

Prea mult in spital nu am stat,o saptamana, cu zilele de internare de dinaintea nasterii tale,deoarece te-ai nascut cu 3,600 grame,ai scazut pana la 3,500 si ai luat inapoi ce-ai pierdut in greutate.Asadar,pt. ca lucrurile au decurs normal, atat in ceea ce ma priveste pe mine,ca proaspata mamica,cat si pe tine,ca nou-nascut,
la 3 zile am fost externati si o noua lume ne astepta,noi orizonturi
se intrezareau!!!Toata lumea,de fapt,era la picioarele noastre!hmmm;)
nici nu se putea altfel,eram rasfatatii familiei!!!!

Imi vine a rade,caci imi amintesc 2 lucruri,daca vrei,
amuzante,si anume: modul in care,in momentul cand plecam acasa,o asistenta ne arata exact procedeul prin care sa te infasam corect si comfortabil,in acelasi timp,si care era destul de dificil si nu pot uita privirea tatalui tau,in care se oglindea atata mandrie,ca are baiatul lui,concentrarea cu care urmarea fiecare miscare pe care o facea asistenta la infasatul tau,atentia aceea fugitiva asupra corpului tau,si bucuria ca esti cu puta!!! ,ca esti perfect,ca esti al nostru!!!Celalat moment sweety a fost sa realizez ca nu mai am burtica(pe care timp de 9 luni am ingrijit-o,am pretuit-o ca pe un ou de aur),ca,practic,inotam in salopeta aceea de graviduta,cand coboram scarile spitalului!!! hahaha....chiar am vrut sa raman cu aceeasi garderoba,ca sa realizez diferenta,si...crede-ma, eraaaaaaa vizibila!!!!!.

Detalii mai sunt o groaza,dar nu au rost;in fapt,tu esti baiat,si nu-ti sunt necesare...dar,candva iti vei intemeia o familie,
vei deveni tatic,caci asa e ordinea fireasca a lucrurilor pamantesti,
si vei afla atunci mai multe din experienta celei ce-ti va da nastere primului copil!!! Iti doresc sanatate si muuuulta fericire langa cine vei decide tu si o viata frumoasa,cu multe impliniri!!!! Te iubim!!!

Am ajuns si acasa,unde totul era pt. tine!!!! Si,daca mai pui ca te-am adus tocmai de Sf.Ilie (20 iulie),si era o asa caldura!
canicula,nu alta,fapt pt. care nici nu ai suportat scutecele,
infasatul,chiar daca eu si tati ne chinuiam sa izbutim cu asta, mai erai si grasut,o gogosica dulceeeee de baietel,asa ca am decis rapid sa trecem la spectaculoasele hainute de bebelusi,body-uri (dupa o saptamana,in ciuda vorbelor din batrani cum ca o sa ai picioarele strambe,cracanate,mai ales de la fabulosii si nelipsitii pampersi!) Ce baiat frumos esti astazi,si vei fii un barbat atragator,inalt,
caci semeni cu noi,parintii tai,ca statura!!! ;)

Vrei sa stii cam cat ai dormit in prima ta zi acasica???Aproape 8 ore,fara sa ceri papica!!! uimitor,nu? pai da,nici noua nu ne vena a crede ce cumintel erai!!!A venit seara medicul de familie in vizita si ne-a intrebat: "Copilul vostru de cand doarme????" Noi:"de cand am ajuns!!!" "Sunteti nebuni?! pai nu-i e foame???" "Nu cerea el???" "La noapte nu mai dormiti!!!" "Treziti-l!!!" ...
Ne-am conformat...si,crede-ma ai fost ffff cumintel,un copil nemaipomenit!!! din 3 in 3 ore te trezeai,papaceai,dormeai, si in cursul zilei si noaptea,mancai in somn,deci,ne odihneam si noi,chiar nu a fost un chin!!! erai mancacios,iti placea si ceiutul!nici cu colicile nu au fost probleme,le-am “suportat” cu totii intr-o forma usoara,poate ca ceaiurile te-au ajutat si faptul ca te linisteam la piepturile noastre! .
ei...multe am invatat noi 3: cum sa-ti schimbam pampersii,cum sa te tinem in brate,cu sa te hranim,cum sa vorbim...pe limba ta,cum sa ne intelegi,felul in care ti-am aratat noua lume in care pasisei,ce jucariute sa-ti alegem,ce hainute sa porti,cum sa-ti manevram capuletul,caci era moale,si pana la 3 luni am avut grija sa-l modelez frumos,un caput rotund si nu turtit pe parti!,sa intelegem tot ce se intampla cu tine,cu noi,ca parinti,sa percepem viata altfel,o noua etapa,cum sa-ti facem baita(ce-ti mai placea,inca de la inceput),cum sa te ingrijesc,sa ascult de sfaturile celor dragi,sa inteleg noua pozitie de mama,implicit,de tata,sa nu ne alarmam,fara a fii cazul,sa radem alaturi de tine,sa-ti fim aproape cand ti-era greu...concret,sa vedem lumea prin ochii tai,o noua raza de lumina in viata noastra!!!
Aproape 2 luni te-am alaptat(si-mi pare rau,dar..),deoarece am fost nevoita sa renunt,intrucat au aparut ceva probleme de sanatate pt. mine,nu grave,insa...au disparut,dar tu nu te mai saturai de la piept,asa ca am trecut pe lapte praf(de la 10 luni am ajuns si la lapte de vaca; poate o sa fiu judecata pt.asta:D). Si,astfel,taticul tau a deprins cum sa-ti prepare biberonul,cum sa te schimbe,atunci cand mami era la facultate(pt. ca am mai mers 2 ani la cursuri si examene )si...s-a descurcat de minune,o facea cu mare placere si daruire!

Ai fost un copil linistit!imi amintesc ce mult iti placea sa adormi in brate,papand lapticul caldut,sa-ti treci manutele prin parul nostru,sau chiar sa te joci cu propriul par!(alintatule!);e adevarat,uneori,cand stateam langa tine,in patul nostru,ne culcai tu pe noi! Mare fiind si acum,ai ramas cu "obiceiul" acesta,iar cel mai mult ne incanta sa te privim cand dormi,cu manutele impreunate sub obrajei, sa te vedem cat ai crescut,atat de lung,copil iubit,baietelul nostru scump!!!

Pana pe la 5 luni te leganam pe brate ca sa adormi,caci nu te mai incanta leaganul patutului,uneori,chiar radeai in somn (se spune ca Maica Domnului iti facea jucarii)!!!,apoi,pentru ca deja erai mai maricel,am trecut la leganatul pe picioare,asta e...
si,usor,usor, am ajuns sa stam langa tine,in patul nostru,pana adormeai!!!Doamne,cat de frumos te ghemuiai langa noi,si te intindeai
de stateam asa incremenita,numai sa nu-ti deranjez somnicul!

Suzeta?Ce-i aia???Glumesc...numai ca nu ai fost dependent de ea.Pe la 3 luni ti-a cumparat matushik Ralu o suzeta,zisa mai performanta,dar...o foloseam atunci cand voiam sa te culcam,dupa care ti-o luam,pt. ca repede,repede,te-ai prins de "trucul" asta,si ai abandonat-o,efectiv,o scuipai...motiv pt. care nici noi nu am mai insistat cu ea.

Aparitia dintisorilor? un moment problematic??? n-as prea spune; primul dintisor...de lapte,a rasarit la 5 luni(mda,unii spun timpuriu,desi eruptia dentara a unor bebelusi poate incepe intre 5-6 luni,si,in mod normal,se definitiveaza pe la 2 ani,2 ani si jumatate...dar cum as fii putut impiedica asta???)pe gingia de jos,apoi altul langa(incisivi mediani inferiori),pe urma pe gingia de sus,alti doi(incisivi mediani superiori)...,de aratai ca un iepuras/soricel si erai foooooooarte hazliu, mai ales ca erai mai nervos,agitat,rodeai tot ce prindeai(un covrigel medicinal,dar mai ales un covrig adevarat),si ce era la gurita ta, mozgolit si cu balute pe hainute,care curgeau,curgeau,curgeau....tot ce prindeai cu manuta era dus,inainte de toate, la gurita, spre cunoastere!!!!!

Acum ca ai aflat cand ti-a inceput dentitia,vrei sa stii si cand ti-a cazut primul dinte de lapte,nu?Pai,cu o saptamana inainte sa implinesti 6 anisori,mai exact pe 7 iulie 2001; de fapt,a fost impins de dintele care urma sa apara(si,dand timpul inapoi,scriind aceste randuri,realizez ca,de fapt,cel dintai dinte aparut este si primul "decapitat").Pentru ca se misca din cauza celui nou,
grabit sa rasara,am fost nevoiti sa ajungem la cabinetul stomatologic
la o extractie!!!Wow...da,ai mers impreuna cu tati si stii ce mi-ai spus la intoarcere: "Mamiiii,mi l-a scos cu clestele ala mare,pt. adulti!Nici nu m-a durut!Nu am simtit!" Eram tare mandri de tine,ai dovedit ca esti BARBAT,si,mai mult,eram tare multumita ca nu ai prins fobie de...dentist!

Primul vaccin,primele consultatii la medicul pediatru,
te-au familiarizat cu mediul spitalicesc,ca,de altfel,si prima analiza la sange,s-au dovedit reale succese!

Trecand asa,peste fiecare etapa,poate nu in ordinea lor,ajung sa-ti povestesc ca erai un mancacios,desi,nu fff grasut...
si-mi amintesc un moment hilar,si nu prea Incet,incet,ti-am inclus in meniu cate un fel de mancare,de pe la 4-5 luni...si am ajuns si la supita!pai...era posibil sa-ti dau numa' o lingurita,
doua,cand tu plangeai de mama focului dupa ea!asa ca...ti-am dat vreo jumatate de sticluta din biberon...evident,ca te-a durut
burtica apoi,dar te-am ajutat sa treci peste! Iarta-ma,eram si eu mamica tanara,fara experienta,si cum sa las puiul sa planga dupa ceva ce-i placea?

Vezi,tu,memoria inca nu-mi joaca feste,retraiesc fiecare moment pe care-l povestesc! Oare cum sa uit acestea??? pornind de la primul sarut pe frunte,imediat cum te-ai nascut,intaia imbratisare,
primul planset,intaiul gangurit,primul alaptat,si trecand prin fiecare etapaa vietii tale...toate acestea au starnit in noi,parintii
tai,adevaratele simtaminte materne,respectiv paterne.
Te iubim atat de muuuuult,ALEXANDRU-FELYXUTU nostru drag!!!

Nu stiu cum va evolua tehnologia,cand tu vei fii mai mare
...insa,aceste randuri,impreuna cu toate lucrurile legate de primii tai "pasi" in viata,le-am pastrat la loc de cinste! Ca orice mama iubitoare,am sa-ti alcatuiesc,daca vrei,un PUZZLE AL VIETII TALE,pe care tu-l vei deslui la momentul oportun,si despre care,sper,si-mi doresc,ca vei putea afirma ca esti multumit,implinit,ca imaginea copilului de demult,iti va aduce macar un zambet in coltul gurii,ca-ti va lumina chipul de bucurie si-ti va umple inima de recunostinta pt. noi,ce-i ce AM FOST/SUNTEM/ si VOM FII PARINTII TAI,PENTRU TOTDEAUNA!!!

Alaturi de buricutul tau (cordonul ombilical, prin care am comunicat si prin care te-am hranit, cat erai in burtica,,si...
despre care stii deja,asa de micut ;), cum,de altfel,cunosti ca nu barza te-a adus pe lume,ci mami!), care s-a desprins cam la o saptamana de la nastere,si de care am avut mareeeeee grija sa nu se infecteze,centura aceea de la mana,din spital, cu datele nasterii tale,marturiile de la botez,lenjeria ta de patut si un pledut,din acela cu care te infasam,motul tau,precum si prima tunsoare,toate le-am strans aparte,si toate-mi sunt tare pretuite!
...poate chiar tu vei avea curiozitatea de a le vedea,iar eu iti voi veni in intampinare! Sunt tare mandra de tine,suntem cei mai fericiti parinti,baiatul nostru! Sa nu te indoiesti vreodata de acestea!!!

Se spune ca buricul trebuie sa ti-l arat in prima zi de scoala,sa-ti poarte noroc,sa-ti aduca minte si intelepciune!Cum sunt putin superstitioasa,e foarte probabil sa "respect" acest indemn,nu pt.ca m-as indoi de calitatile tale,dar asa...sa nu ma abat de la "reguli".Iti las de pe acum (astazi,30 aug.2011...zi de Sf.Alexandru!)o marturie,precum ca te pasioneaza ffff mult muzica,
indeosebi,dansul,fapt pt. care,am hotarat impreuna cu tati sa-ti cultivam talentul,inscriindu-te intr-un astfel de program!(ai deja si o chitara,e adevarat,nu performanta,dar...pt. un inceput). Poate peste ani,iti vom descoperi alte calitati,poate nici nu vei urma un astfel de drum,dar...noi incercam,si vom face tot posibilul sa-ti oferim cat mai multe,sa-ti deschidem multiple orizonturi,iar tu sa te indrepti spre cel mai luminat,cel pe care-l vei alege TU! Noi iti vom fii mereu alaturi,la bine,la greu!!!

E minunat cum mintea omului poate stoca atat de vaste amintiri!!!
Scutece...o saptamana,desi e mult spus,ca ai fost infasat :D),pampersi...mda,buna inventie,pana pe la aproape 2 ani,
cand am renuntat definitiv!am sa-ti povestesc cat erai de haios cu olita,pe care ai indragit-o,sincer,numa' ca uneori,ma pacaleai...si tot in pampersi faceai si...te plimbai dupa mine prin casa,sa te schimb,caci ma suparam pe tine,te dojeneam,dar repede,repede te faceam curatel!!!(imi arati olita si repetai:pi!da'nu faceai mereu,
hotoman!!!) Ai fost un bebelus nemaipomenit...daca si in somn te puteam schimba de hainute,in cazul in care transpirai,chiar de pampersi,chiar te asezam pe olita si faceai pisu,adormit.
Te poti imagina???

Zambesc,si-mi rasuna in urechi 2 cuvintele,pe care le stalceai: omi=oameni si aliile=jucariile!!! si da...ai spus MA-MA prima data,asa printre lacrimi,plangand!(exact in ziua cand implineai
4 luni!!!daaaaa,adevarat,apoi...liniste :D). Cred ca aproape de 1 anisor ai mai inceput cu silabe...cum as putea uita toate aceste etape??? ganguritul tau,felul in care ma urmareai cu ochisorii prin camera,cum "vorbeam" cu tine,pe intelesul tau,cum raspundeai asteptarilor noastre,cum dormeai,asa,un ingeras,cum oftai,cum radeai,
rasul acela de bebe,cum te alintai,cum ne mangaiai sufletul prin tot ceea ce faceai!!!

Pana ai prins tu treaba cu rostogolitul in pat,te mai lasam sa-ti bei biberonul singurel,un timp scurt,dar apoi...baiatul a invatat o noua miscare,si...trebuiai supravegheat! Pe urma...statul in fundulet,asa intre perne...inconjurat de jucarii...a urmat mersul(prea putin de-a busilea,mai deloc)in premergator,mai pe langa pat,si
...marea realizare...PRIMII PASI reali...cu piciorusele pe pamant!!!
Pe la varsta de 1 an,1 an si-un pic,s-a intamplat in casa,intre fotolii,in sufragerie,cativa pasi,dar siguri,decis in a porni spre marea aventura a vietii! Dupa aceea...afara,te-ai dus convins spre bratele tatalui tau...mai multi pasi,mai bine de 1m,foarte bucuros,
iar noi si mai incantati! Apoi,cu multe cazaturi,de fiecare data cu teama din partea nostra,poate tu...fara nici o problema;uneori cu plansete,alteori,cu mult curaj,in a-ti mai da drumul singurel...
astfel...te-ai "inscris" in cursa vietii si-ai pornit cu dreptul si sunt convinsa ca vei fii un castigator,ca vei ajunge un om implinit, cu multe realizari!!!


De oriunde ne-am afla,iti vom veghea pasii,ca intotdeauna,
asa cum am pornit,de cand erai...un PUI DE OM!

Iti dorim ani frumosi si fericiti,si...intocmai,cum ti-am promis,MEREU VOM FI IMPREUNA...NOI 3...
TE IUBIM! TE ADORAM!