Prima saptamina acasa cu noul-nascut

ile30 spune:

pai cred ca neonatologul este medicul care se ocupa de bebe in spital cand se naste, iar pediatru e dr la care trebuie inscris bebe cand ajungi cu el acasa.

pt linistea ta, poti pastra eventual legatura si cu neonatologul, dar trebuie inscris la un pediatru, pentru vaccine, retete, etc.

mami in asteptare...

andruta1 spune:

in prima saptamana am foarte stresati si obositi,pe langa fericire, bucurie si musafiri! :-) La spital fusese foarte cumintel. a plans putin, nici nu-i auzisem vocea prea bine, cand am ajuns acasa insa, ne-a aratat-o! si inca cum! si pentru ca m-am speriat, ca plange de foame, l-am trimis pe sotul meu sa cumpere lapte praf si biberoane. il si alaptam, seara ii dadeam un biberon( le-am avut pe cele de la Tommee Tippee); si tot in prima saptamana a avut loc vizita medicului pediatru. a fost o saptamana plina, de care imi aduc aminte cu drag.

ALLefther spune:

Prima saptamana la noi: INCREDIBILA!! Eram atat de fericiti ca il avem pe Erik ca ni s-a parut totul minunat. Bebe era f cuminte si nu a plans mai deloc, manca bine si eram mereu cu ochii pe el. Tati a avut liber 16 zile, cat este permisul ptr tatici si a ajutat enorm, moral ma refer. Am avut si obstacole, normal si atunci a fost teribil.
Intr-o seara, adormisem cu bebe in pat si m-am gandit sa il trezesc putin, sa pape si apoi sa il pun in patut. Bebe a inceput sa suga (credeam eu) dar era totusi deranjat. Pana la urma a adormit, dar ptr putin timp, a inceput sa planga, era nervos si tot statea la san. Am stat asa pana la 4, cand tati era deja nervos si speriat, mama intrase si ea si nu stia ce sa faca sa ne ajute: ca poate e prea cald... poate a stat prea mult afara, o avea febra... In fine, am incercat de toate, pana al urma am mers la urgente, undeva la ora 6 si ceva, pe la 7 am intrat la pediatra. L-a cantarit si i-a facut explorarea de rutina, a zis ca e bine si ne-a dat ceva ptr ochi ptr ca avea ochisorii cursi. Am ajuns acasa, bebe tacuse cat timp a iesit la aer. Am incercat sa ii dau iar sa suga, ptr ca aveam sanii enormi, cred ca atinsesera masura de 115, cupa C. Atunci am observat ca el nu reusea sa traga laptele, ptr ca sanii mei erau duri si saracutul Erik nu manacase de atata vreme. Era prea infometat sa aibe rabdare sa ajunga laptele la el. M-am muls intr-un biberon si atunci a inceput tati sa ii dea sa suga. Si asa am facut timp de cateva zeci de minute, ca imediat ce strangeam ceva lapte in primul bibe, luam pe al doilea si iar storceam din san. A mancat cam 60ml atunci si a adormit instantaneu. Am rasuflat usurati si ne-am dat seama ca el a plans mereu de foame. Am oprit lapte ptr urmatoarea data si am adormit putin. Normal ca bebe s-a trezit la cateva ore, a avut iar parte de bibe si apoi am incercat sa il pun la san si iar plansete... Se facuse lenes si nu mai vroia sa traga la san, astepta tot bibe. Atunci am stat toata ziua cu el, plangeam si eu ca atata strans de san era obositor. Sotul meu zicea sa cumparam pompa de scos lapte, eu nu eram convinsa, ca vroiam sa ii dau piept si nu bibe lui bebe. Toata lumea zicea ca odata ce a supt din bibe nu o sa mai vrea piept, decat daca ma chinui vreo 3 nopti in care sa suport sa planga pana revine la normal. Numai ca asa cum am zis bebe al meu e un ingeras si in timpul zilei ne-am chinuit noi, dar pana seara incepuse deja sa suga. Asta a fost cea mai dificila incercare, ca apoi am avut de tras muculetii, ca transpirase (habar nu aveam cum sa il imbrac si l-am infofolit prea tare) si am avut de dat picaturi ptr ochisori... Dar bebe era multumit in restul timpului si ne si zambea, asa ca stiam ca vor trece toate.
Acum are 24 de zile, parca ar fi trecut o eternitate de atunci si nu-s decat 2 sapt... Erik papa bine si tati si-a revenit si el, ca din seara cu pricina incepuse sa doarma in sufragerie, pe canapea. Acum a revenit in dormitor si nu se mai sperie de fiecare data cand bebe stranuta sau pare ca se ineaca. Suntem niste campeoni!

magda550 spune:

Prima saptamana a fost un vis frumos <3 ma asteptam sa fiu stresata, nervoasa, ma asteptam la iadul pe pamant din ce imi povestisera alte mamici - nici pe departe. Imi aduc aminte cu jind de zilele alea in care dormea non-stop, oriunde, oricum. Era un bot de om mic si obosit, iubirea noastra... Oricum, sfatul meu catre orice mamica este sa se bucure cat mai mult de primele 2 saptamani, daca bebelusul e genul care doarme mult si nu plange. Sa se odihneasca, sa se relaxeze, sa ii faca poze frumoase de nou-nascut daca e genul, atunci e momentul. Se schimba lucrurile mai apoi, extrem de repede, incep colicile, alte probleme. Noi nici nu am stiut cum ii suna plansul in primele 2 saptamani :)a recuperat mai tarziu.