M-am hotarat.............adoptie(75)
Raspunsuri - Pagina 7
simo_73 spune:
Multumim pentru urari Sorilea, si sa se intample minunea cat mai repede
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
simo_73 spune:
buna dimineata, fetelor
un sfarsit de saptamana cat mai frumos va doresc
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
BebeAnda spune:
Multumesc simo_73!!!Si tie la fel!Si ca mesaj de sfarsit de saptamana la care am putea reflecta eu as posta asta:
"Ma inclin in fata mamei mele pentru ca si-a schimbat corpul cu o burta enorma,linia ochilor frumosi cu cearcanele, serile de distractie cu noptile de nesomn,poseta unei doamne cu o geanta plina de scutece.Ma inclin in fata acelor mame care nu dau importanta schimbarii majore din viata lor, ci se bucura de dragostea primita in schimb.O iubesc si o voi iubi mereu pe mama mea!"Cu siguranta fara ele noi nu am fi aici acum si nici nu am putea face alti copii fericiti!Recunostinta fata de parintii care ne-au dat viata cred ca are o mare importanta in viata noastra atunci cand e si credinta in Dumnezeu.
Un weekend linistit!
Anda
simo_73 spune:
BebeAnda- foarte frumos,foarte frumos
Stii, chiar ma gandeam acum cateva zile, si ma rog la D-zeu sa imi pot educa copilul, la fel cum au facut parintii mei cu mine,ei pentru mine sunt adevaratii prieteni.
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
simo_73 spune:
fetelor, maine, am vizita acasa stabilita cu inspectorul si cu psihologul, as vrea sa spun ca nu am emotii, dar ar insemna sa ma mint pe mine, sper din toata inima sa iasa bine
doamne ajuta
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
erato spune:
Simo_73
, mult succes maine la intalnire si incerca sa-ti ascunzi emotiile.
BebeAnda spune:
simo_73-Multumesc de aprecieri in primul rand si in al doilea rand iti doresc mult succes si asteptam noi vesti de la tine!Sunt sigura ca va fi bine!
Pupici,
Anda
danaionela spune:
Simo_73 iti tinem pumnii strinsi. O sa vezi ca asta este partea cea mai usoara, dupa aceea incepe nebunia. Atestatul se obtine in proprotie de 99%.
Acuma ca s-au terminat concediile ce parere aveti daca punem de o intilnire. Hai sa stabilim o zi din timp in care sa ne intalnim cat mai multi. Ce spuneti?
simo_73 spune:
Buna fetelor,
Vizita a fost OK din toate punctele de vedere, catelusul s-a comportat excelent, le-a fost tare drag de el. Asa cum au spus fetele pe forum, ne-au intrebat de copilaria noastra, cum ne-am cunoscut, cum ne intelegem in familie, care sunt pasiunile noastre, a fost o discutie lejera , la un suc si o tigara :))))))))))
Danaionela, ai mare dreptate , emotiile abia dupa atestat apar, ca vad ca dispar emotiile din ziua respectiva si apoi apar altele, si alte intrebari (ce vom discuta la celelalte intalniri, cum o sa fie, cand are sa se intample minunea)
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
anne`mary spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui erato ..... red ca toate femeile care ne-am confruntat cu infertilitatea am trecut prin tot felul de stari ciudate. Eu am luptat aprox. 10 ani, cu drumuri la medici, cu toate starile depresive cand vedeam ca luna de luna asteptam o minune si acesta se incapatana sa apara. De fiecare data cand imi venea in gand adoptia, mi se parea ceva imposibil, ceva pt vedete si nu credeam ca am vreo sansa. In toti acesti ani, nici nu am luat in calcul adoptia pana la un moment dat cand am simtit ca aceasta e calea mea. Eu m-am rugat ani de zile sa fiu mama, niciodata nu m-am rugat sa fiu insarcinata, si am avut o fulgerare ca pot fi mama si prin adoptie, nu doar prin sarcina. Am discutat cu sotul si am luat impreuna decizia de a adopta. Oricum renuntasem de peste 1 an la ideea de a ramane insarcinata, nu mai rezistam psihic. Odata luata aceasta hotarare m-am documentat, am dezbatut problema pe toate partile, am vrut sa fim siguri ca asta e ceea ce ne dorim cu adevarat, am comunicat tuturor persoanelor: familie, prieteni, cunostinte ca vom adopta. Aproape nimeni nu ne-a sustinut, toti ne-au dat exemple negative, dar noi eram convinsi ca aceasta e calea nostra si am mers la DPC hotarati sa mutam si muntii din loc. De curand, am vazut o emisiune despre infertilitate, am ascultat putin si mi-am dat seama ca nici macar nu ma mai intereseaza, si am mutat linistita si cu zambetul pe buze. M-am vindecat cu totul de infertilitate si voi fi mama nu prin varianta clasica: sarcina si nastere, ci prin adoptie. Si sunt fericita si impacata cu decizia luata si abia astept momentul cand imi voi strange puiutul in brate. Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere in gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea. -Buddha |
[/quote]
Scuze pentru raspunsul intarziat dar am fost foarte aglomerata. Nu stiu ce sa zic.... am sa ma duc sa vorbesc cu cineva la DGPC sa cunosc toate amanuntele. Mie oricum mi-e teama de necunoscut si poate reticenta mea vine din nestiinta. Apoi intentionez sa vorbesc cu un prieten de-al sotului care are un baiat adoptat caci poate imi spune cum a trecut de la vorba la fapta caci la mine asta e problema principala. Am cunoscut mai nou o directoare de la DGPC brasov si am sa o rog sa discute cu mine 2 minute sa-i spun ce ma apasa si poate imi da o solutie. Cumva trebuie sa-i dau de cap, sa inteleg de ce in decembrie implinesc 1 an de cand m-am hotarat sa adopt un copil dar nu incep demersurile.
erato merci pentru raspuns