Aventuri de vacanta

buli spune:

aaaa, am ajuns cu vreo 7 ore mai tarziu, schimband ceva trenuri :)

Ioana_Pos spune:

Vara asta in Roma, acum 2 saptamani. Ultima zi. Ne-am trezit voiosi, am inceput sa facem bagajele si hubby se pregatea sa printeze biletele de avion (Wizz). Laptopul verilor la care am stat fusese virusat si nu mai avea de niciunele prin el (soft adica). Se apuca hubby, cauta pe net, se agita, in fine, in vreo 2 ore reuseste sa il faca functional si la leaga la imprimanta.

Intru sa fac check in si imi amintesc ca trebuia sa mai adaug un bagaj. Ma uit pe site unde se adauga - ioc! Incepe sa imi creasca tensiunea, mai ales ca trebuia sa ne grabim nitel, ii fac cu ou si cu otet pe aia de la Wizz, incerc sa sun in call centre - numar neapelabil din retelele mobile. Mamaaa, deja fierbeam, ptr ca daca ai bagaj nedeclarat cand ajungi la aeroport te pun sa achiti ptr el o ditai taxa. Il sun pe frate-miui in RO, mare grangur in ale zborurilor. Ii dau parole tot, ii zic sa sune el in call centre din Ro si sa ii faca pe aia albie de porci. In 2 minute primesc sms de la frate-miu: geniilor, ati avut avionul acum 4 ore!!!!

Morala: ca doi ametiti nu am mai verificat ora de decolare, eu fiind convinsa ca este 20.00 iar avionul zburase fara noi la 8.30. Nororc ca am stat la rude care ne-am mai suportat 1 saptamana pana am gasit alt zbor, tot la WIzz.

Ioana, mami de Patricia

Sa va traiasca puiutii, sa fie sanatosi si norocosi!

ni-na spune:

Patania noastra-i scurta.......aterizam pe Luton ,recuperam bagajele insa cand sa fim noi recuperati de rude..........nimeni!!!Realizam ca numerele de telefon erau in agenda telefonului din Romania..... pt roaming folosim un pre-pay.Am conceput un plan....sunam la tata,el ne da numarul matusii din Brasov,iar matusa din Bv imi da numarul copiilor ei din Londra.Insa,cand folositi agenda unui telefon in roaming,asigurati-va ca numarul are in fata 0040....scapati de mult stres si palpitatii,pe care noi le-am trait vazand ca nu suna.
Pana am constientizat asta....au aparut intarziatii si happy end.....ca alminteri faceam ca Ioana si asteptam pe aeroport o saptamana pana aveam zborul de intoarcere!!

monica70 spune:

Aoleu , ce de patanii ... deci noi am avut mare noroc,ca doar a doua zi dupa ce ne-am intors de la Arieseni,cand sa pornesc masina ... pauza.Murise bateria,dar macar eram acasa

Insa imi amintesc si eu de o vacanta mai deosebita In urma cu vreo 10 ani maica-mea ne-a facut rost de bilete la mare de la pensionari pe numele ei, dar econoama cum e , a luat un singur bilet de 18 zile,urmand sa ne intelegem la hotel si sa fim cazati pe el 9 zile doua persoane,chestie care se practica frecvent prin statiunile balneoclimatelice . Ce n-a luat in calcul era ca de data asta era vorba de litoral in plin sezon si receptionera si directoarea sau ce era pe-acolo ,au refuzat atentiile oferite,sustinand sus si tare ca nu au libera decat o camera si ca va caza doar o singura persoana Cand am iesit in fata hotelului sa ne sfatuim,am vazut doua fetiscane de cca 20 de ani (noi aveam cca 30+ atunci) care pareau cam "pierdute" si mi-a picat fisa sa le intreb daca nu au patit acelasi lucru.Bingo,ele erau "perechea" noastra adica erau tot din Arad si tot amandoua pe un bilet de 18 zile,la fel li se spusese ca numai pe una o cazeaza,ca n-au camere.Ne-am intors la receptie cu buletinele,dar te pui cu scorpiile alea? Ne-au atentionat / amenintat ca numai 2 persoane au voie sa ramana acolo bla bla ... si noi ce sa facem,am ramas io cu sotul peste noapte acolo ,iar pe fete le-am dus si le-am cazat in apropiere la o gazda pentru doua nopti pana ne uita moacele receptionerele,asa am calculat noi A treia zi s-au repatriat si fetele si am stat dupa aia toti patru intr-o camera dar macar ... 18 zile,nu 9 cum aveam planificat. Cand treceam prin fata receptiei eram blindati cu ochelari si sepci de soare si bagam viteza sa nu "ne prinda" alea,dar nu s-a mai legat nimeni de noi. Noroc ca erau paturi separate si am dormit eu cu sotul intr-un pat,ele in celalalt,ca norocul ca eram silueti cu totii si incapeam.Alt noroc e ca aveam program cu totul diferit,cand noi ne culcam pe la 22-23,ele abia atunci ieseau la discoteci,iar dimineata cand noi o tuleam la plaja ,ele dormeau

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

adriuta spune:

18 zile de litoral pe pret de pensionar....pffffffffff asta tre sa fi fost THE BEST OF THE BEST...concediu everrrrrr
Oricum a fost mortala faza...

szivarvany spune:

vacanta la Costinesti - 2011
-17 ore drumul cu trenul rapid cuseta de 4, aici macar am fost ok, eu cu prietena`mea si fiecare cu cupilu` din dotare
-pe 24 august cutremurul - m-am trezit noaptea ca se misca rau patul si am zis oh, mi se pare de la orele de tren
-dureri de ureche la Giulik - descoperit dop tip plastilina - recomand
-domnul Chitaila care s-a gasit sa ne viziteze doar si explusiv pe noi - eu vroiam sa urlu, copiii au venit cu texte gen ce dulce e
-meduzele uriase - "noroc" cu unii, altfel copiilor nu le-ar fi fost frica de scufundari 2 zile
-codul rosu - aici a fost si rau si bine - am vazut cele mai frumoase valuri ever si in 8 zile niciun nor pe cer
-la intoarcere o febra de 39 la Giulik si alte 17 ore de tren accelerat
-partea cea mai urata a fost alergia mea care m-a transformat in zombi nedormit

au trecut 4 ani de cand am fost noi in concediu la mare si cred ca vor mai trece atatia pana mai mergem pana acolo

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

viviana spune:

Mamagiuliei,


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

michelle-usa spune:

wow...bine ca mai sunt si oameni cu inima.
cabanierului!

michelle

Ioana_Pos spune:

buflea spune:

Ia sa ma inscriu si eu la subiectul asta ca tocmai sunt dupa 3 saptamani de Romania, loc unde nu am mai fost de 5 ani ...si dragele mele, cu bune si rele, a fost extraordinar - nu imi doresc nimic altceva, nu vreau hoteluri scumpe, nu vreau conditii bune, nu vreau civilizatie (aiurea, cum sa nu vreau ?), nu imi trebuie lux ... tot ce vreau este sa fiu inapoi acasa, cu familia si prietenii mei si colegii de liceu si de facultate, sa bat terasele la un “brifcor” si un mic, sa atarn cu vechi prieteni, sa simt spiritul ala romanesc ... eheheeee – oare toata lumea care se intoarce in Romania se simte atat de bine sau trec eu prin midlife crisis la umbra undei de depresie ?

Suplimentar, copiii mei au stat toata vara in Romania, la bunici si au spus ca a fost the best time of their life ... au batut toate parcurile Bucurestiului, au incercat toate trambulinele, toate masinutele, Insula Piticilor (din Herastrau), toate pistele de role, au fost la Cisnadie si la Piatra Neamt, au vazut Ceahlaul, si-au cunoscut verii, s-au jucat cu bete, au aruncat cu pietre in apa, au prins cosasi si broaste in parau, au alunecat prin noroaie, au mers desculti si murdari ca niste tiganei, au mancat branza de burduf (si nu le-a placut) si struguri cu samburi si PARIZER (cel mai bun salam pe care l-au gustat vreodata) …si au spus ca a fost the best time of their life.


Eu am ajuns acolo la sfarsitul verii, cu scopul de a lua copiii inapoi in America – fara barbat si in cautarea tineretii


Ca niciodata, toate mi-au mers unse - incepand de la rezolvarea unor probleme administrative (facut pasaport romanesc in 3 zile, buletin temporar intr-o saptamana) pentru care nu am avut nici o pila si pana la vizita la Piatra Neamt unde am stat 1 saptamana, apoi la Olimp, cateva zile prin Bucuresti, lama pe vene si inapoi in avion, spre America.

Sa va spun putin de Piatra Neamt … este un oras minunat, curat, inconjurat de dealuri …nu stiu cat de mult a furat primarul ala de acolo (Pinalti ?) dar se si vede ceva in urma lui – s-au largit bulevardele, s-au facut parcari, a aparut Gondola aia (care merge goala), 2 partii de ski sunt in lucru …si strandul …

Eheheeee – strandul merita cateva vorbe separat. A facut Pinalti acolo un strand absolut occidental – 1 bazin de inot olimpic, alt bazin destul de maricel pentru copii, vreo 4 locuri de joaca frumoase, elegante, parc de role, teren de tenis, terase, renumitul club Tequila, 2 “cartiere” de casute – unele mai mici si unele mai mari, gen cabanutze, cu etaj … totul este foarte curat (pe afara), bine intretinut (pe afara), iarba se uda zilnic dimineata, au statie cu muzica in tot strandul, au DJ in weekend … eh ! si acum vine tristetea. Noi am stat la una din cabanutele cu etaj – care sunt foarte frumos proiectate (cu skylight) si mobilate – dar care sunt in administratia primariei (cred ?) si nu exista nici un fel de interes sa scoata ceva bani de pe urma lor. In principiu sunt folosite pentru nunti – deci se inchiriaza cate 1 noapte, vine lumea beata, vomita in baie si pleaca – si pe nimeni nu intereseaza sa exploateze aceasta locatie. Drept urmare, dupa ce ne-am cazat – dusul la baie nu mergea bine, nu existau perdele sau usi la dus astfel incat cand faceai baie udai toata incaperea, TV-ul nu era cuplat la cablu desi cablu exista si am stat eu 2 zile ca sa ma prind cum se face ca sa prindem canalele de desene, draperiile de la geamuri cadeau cum le atingeai, pentru 5 persoane am primit numai 2 prosoape dintre care unul avea o gaura imensa, cat capul meu, era zdrentuit dar curat (vorba maica-mii), sapun, hartie igenica lipseau, …si …in 14 zile nu a venit nimeni sa faca curat – deci ne-am apucat noi sa cumparam matura, carpa de sters pe jos …etc. Cand am vorbit cu administratorul casutelor tot ce am auzit a fost “nu noi am stricat alea, oamenii le strica, se imbata si rup prosoapele” – hellooooo, ce explicatie e asta ? Oamenii care le strica platesc ca sa stea acolo si responsabilitatea administratiei este sa le repare si sa le intretina civilizat. Eu nu inteleg fenomenul asta – se fac rost de bani europeni si se construieste un loc civilizat si decent de agrement si in loc sa il exploateze la maxim, sa faca reclama in zona, sa se bata lumea pe casutele alea – totul ramane pentru betivii de la nunti … in fine, pacat, mare pacat. Si astea pentru ca zona asta de agrement este a primariei, adica a tuturor si a nimanui – ia sa o fi inchiriat “cuiva”, nu conteaza, pe pile si nepotism – important este ca acest “norocos” sa aiba interes sa scoata bani de acolo – sa vedeti voi ce ar zbarnai locul ala de turisti.

In comparatie, am fost la Izvorul Muntelui, la poalele Ceahlaului – la o pensiune privata – Doamne ce minunatie – ce peisaj, ce verdeata, ce flori, ce gospodarie … nu am cuvinte sa va spun cat este de frumoasa zona aia si ce turism s-ar putea face acolo …

In Piatra Neamt sunt radacinile familiei mele, drept urmare am foarte multe rude acolo - – si aia care nu mai locuiesc acolo, au venit special in saptamana aia sa ne vedem …. Am organizat o intalnire de familie care mi-a incalzit sufletul si pe care am numit-o “3 generatii” – pentru ca au fost parintii nostri, noi – copiii lor si copiii nostri – adica nepotii lor – toti stransi la un loc, fara sa lipseasca unul …adica pardon, a lipsit fratele maica-mii (unchiul meu) care nu mai este dar pe care l-am pomenit si la care ne-am gandit si l-am simtit printre noi … si ma gandeam cat de putina importanta aveau aceste intalniri cand eram in tara, cat de plictisitoare le consideram si de ce a trebuit sa trec de 40 de ani si sa plec din tara ca sa realizez ca nu stim cat de mult timp mai avem impreuna si ca mi-ar placea sa opresc timpul – sa ramanem toti asa cum suntem acum – atat de batrani si atat de tineri, atat de bolnavi si atat de sanatosi. Nu vreau sa schimb nimic si pe nimeni din familia mea – sunt exact asa cum imi place mie si ii iubesc pe toti (batrani si tineri) exact asa cum sunt si credeti-ma ca nimeni nu e perfect.

Si uite asa am stat, ca niciodata, ziua cu cei mai in varsta si seara cu verii mei de gradul 1, 2 si 3 – noapte de noapte la terasele din oras, noapte de noapte pana pe la 2-3 dimineata, la o bere, la un vin, la un mic, la cartofii aia pe plita de la Scoala 12, cu pulovere imprumutate, cu ciorapi facuti din sacose de panza, cu oboseala in cap si cafeaua la tampla … Prietena mea de copilarie cu care ma intalneam vara de vara la bunici si pe care nu o vazusem de 25 de ani a venit special de la Roman sa ne revedem, vecinii matusei mele care ma cunosteau de cand stateam regulat la ea au venit sa ne intalnim, “copiii” de la bloc si cei de la Garcina, satul bunicilor mei …Oh ! Doamne …

In plus m-am mai intalnit si cu fete de pe Forum – ca daca tot am fost soimul carciumilor din Piatra, m-am gandit sa profit – si am descoperit niste oameni minunati, nesimtit de tineri – pe care mai aveam putin si ii bagam in familia mea - eu ca eu, dar vara-mea, venita din Sibiu ? care a sfarsit prin a pleca cu cortul, pe munte, cu prietenii mei de pe Forum …halal tupeu – hahahahah

Citesc acum ce scriu si mi se pare asa banal, si ma gandesc cum sa dau cuvintelor incarcatura sufleteasca pe care am trait-o, cum sa va conving ca nu a mai contat dusul de la Strand care nu mergea si prosopul cu gaura si duduia aia din piatza care a tipat la mine ca am gustat din struguri … nu as mai fi plecat de acolo si iar spun – daca as fi putut sa opresc timpul …am stat acolo 7 zile, mi-am amanat o intalnire in Bucuresti, cu colegii de liceu si probabil ca nu as mai fi plecat nici la mare daca nu as fi avut sejurul platit din vreme.

Trecand acum peste partea sentimentala – impresia despre oamenii locului este nu prea favorabila – NU SUNT JOBURI … industria din zona a fost efectiv desfiintata, bugetarii care o duceau cel mai bine au fost atinsi rau de criza (dati afara sau cu salarii micsorate) oamenii nu au ce munci si se lupta, se lupta cu nesiguranta zilei de maine …si de voie, de nevoie, fiecare si-a mai deschis cate o firma, parca nu mai conteaza ce pregatire are fiecare ci conteaza ce poti face ca sa mai scoti un ban, fiecare presteaza servicii pentru care nu au pregatire profesionala dar asta nu conteaza – dar nu stiu, am simtit asa o disperare trista, “patronii” nu au mentalitatea de a construi un business pic cu pic, ci au mentalitatea de a scoate un ban de supravietuire, indiferent ce lasa in urma, important ce pot ciupi azi, ca nu se stie ce e maine …

Ne-am intors in Bucuresti cu un nod in stomac, cu trenul … eu, parintii mei si copiii … Trenul m-a impresionat foarte placut – un accelerat banal si totusi – au disparut cusetele, vagoanele sunt deschise, foarte curate, cu banchete cuplate doua cate doua care intre ele au o masa generoasa pe care am jucat “macao” cu copiii tot drumul.

A doua zi urma sa plec la Olimp cu cele mai bune doua prietene ale mele.