**Capsunele de mai-iunie 2007 (133)**
Raspunsuri - Pagina 36
Ioana13 spune:
Madaiulia, nuuu , cum sa ma supar. SUnt contienta ca se pot intimpla accidente, am zis, pentru noi e mare realizare si Patrick este foarte mindru. Am inceput sa nu il mai trezesc si suntem pe uscat
Mai avem de rezolvat problema jucariilor.. cind mergem la cumparaturi, musai ii trebe si lui o jucarie... cit de mica, dar sa isi cumpere si el ceva. Cred ca are virusul shopingului, asta trebe sa rezolvam, dar cu rabdare si vointa eu zic ca se poate.
Ella, dupa teoriile din Cluj, e prea devreme pt colici. Probabil plinge dupa apropiere. A stat atita timp in burta mamei si acum dintr-o data singur in camera... poate e prea mult pentru el. Asa cum spunea si MAdaiulia, in Greys Anatomy a fost un episod in care aratau eficienta apropierii de piele a unui bebelus, chiar daca nu era pielea mamei.
Liv, probabil faci asta, dar la noi merge foarte bine sa il implic in treburile bucatariei cind vad ca imi "scapa" (el e cuminte in general, dar mai are cite o ratacire), facem impreuna niste biscuiti( sau ceva cu faina, oua...), are sort, este foaret incintat ca ma ajuta, il laud... si faptul asta, nu stiu cum sa spun, ii da incredere, il responsabilizeaza.
Pe mine ma zapaceste cu jucatul: vrea numai cu mine sa se joace (cind nu are copii la indemina)... Nu se joaca singur, decit foarte rar. MAi lucrez si la asta! Ce usor e cind sunt 2, din punctul asta de vedere, mamiciile cu 2-3 copii sunt rezolvate.
ella_74 spune:
Multumesc pentru sfaturi.
Bebelusul a dormit toata noaptea, adica s-a trezit o singura data la 6 dimineata pentru masa si schimbat.
Concluzionez ca pur si simplu a avut nevoie de acomodare si de afectiune.
Sora mea, daca ar fi dupa ea, l-ar tine toata ziua in brate, dar i-am spus ca eu am gresit fiindca l-am tinut pe numai in brate (dar urla fara incetare) si n-am reusit sa mai schimbam dupa aia nimic oricat am incercat, asa ca a adormit in brate pana spre 2 ani.
Alina,
as fi vrut sa-l iau pe , mi-e foarte dor de el, dar aici cu el nu stiu cum m-as fi descurcat; am stat cu Ofe in spital, o noapte am dormit eu cu ea, o noapte sotul ei, ca rezerva nu avea decat patul Ofeliei si o canapea.
DidiAlex spune:
Ella,
toata stima pt daruire. Io nu stiu daca as merge langa sormea daca ar nastea acu.
In plus nu cred ca as fi o companie prea placuta pt ca nu suport un bebelusa planga..imi creeaza niste angoase/ si sentimente de neputinta..de zici ca nici nu am avut copii.In plus ce e rau sat ii un bebelus in bratze?! Acu dupa atatia ani mie imi pare rau ca nu am fost mai..stapana pe mine sa le dau toturor cu flit care imi spuneau sa nu il tin pe R in bratze sa nu il alaptez dupa 6luni..sa nu i-au copilul in pat cu mine. Asa ca nu ma intereseaza actual nimeni care e oarece oripilata ca David doarme aproape in 99% din cazuri langa mine..sau eu cu el.si nu uit sa le repet la amadoi in fiecare seara ca-s acolo langa ei si mereu pot veni langa mine..ca doar is mama lor.
Asa ca daca o mama care si-a asteptat puiul asa de mult..nu trebuie dezaprobata sa isi alinte puiul..ca doar nu facem educatie din fasa.
Ioana,
Crezi tu asta?! Pai ce ei tot cu mama lor vor sa se joace..si eventual in acelasi timp cu amandoi separate. Io fac cu R teme si joc cu David un joc ca altfel nu pot sa inaintez in nici o directie.
Al_Ma spune:
Alex, 
ma distrezi cu raspunsurile tale foarte la obiect si directe, cred ca ne-am intelege foarte bine. Asta cand nu ne-am contrazice .
Clem, las-o pe Ofe sa se comporte cu bebelusul cum simte. Daca vrea sa-l tina in brate, sa-l tina. Cea mai buna decizie o ia mama, eu cred in atingere ca prima forma de comunicare a mamei cu bebelusul. Si eu am tinut-o pe Mara in brate aproape incontinuu, iar daca nu o tineam eu o tinea sotul meu, dar acum este un copil intelegator si nu s-a comportat ca un copil "razgaiat" cum ar zice unii nici cand era mica, nici acum. Ma rog, fiecare are propriile limite, ale noastre probabil sunt mai ridicate 
. Dar ceea ce vroiam sa spun este ca nu poti compara un copil cu altul, nevoile unui copil cu ale altuia, chiar daca provin din surori gemene .
ella_74 spune:
Didi,
eu mi-am tinut copilul in brate fiindca pur si simplu nu am rabdat sa-l vad cum se invineteste de plans; primele 3-4 luni urla in special seara atat de mult incat oricat calm aveam, ma simteam depasita de situatie.
Nimic nu e mai frustrant decat sa-ti vezi copilul urland si tu sa nu poti face nimic pentru el; cred ca nu se pune cat am incercat din moment ce totul era fara rezultat.
Am gasit la Ofe un teanc de carti despre cresterea copiilor si citeam intr-una din ele despre colici ca eram curioasa ce abordare au englezii; cica atunci cand urla tare, il lasi cu sotul si iesi putin la aer, tragi o tigara sau gasesti o activitate care sa te reconforteze; mi s-a parut deplasat; in teorie poti face asta, dar in realitate trebuie sa fii din piatra ca sa poti fi distras.
Si toti din jurul meu m-au judecat pentru cum am procedat, inclusiv Ofe, ca am gresit ca l-am luat in brate.
Dar acum, cand a vazut si ea cu ce se mananca treaba asta, nici nu deschide subiectul.
Azi a venit midwife sa vada bebelusul; e sinonim cu prima vizita a pediatrului acasa; si ea a spus sa nu-l luam prea mult in brate, ca altfel nu va sta decat in brate; sa facem asta cu masura, mai ales daca bebelusul plange, dar nu la primul scancet sa sarim pe el.
Midwife-ul de la maternitate a spus ca indiferent cate carti despre bebelusi citim, ele sunt orientative si in practica facem cum simtim mai mult, asta s-ar putea sa ne ajute cateodata mai mult decat tot ce-am citit.
DidiAlex spune:
ella,
daca ai sti cat te inteleg
alma