parinti divortati-program vizita

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:


Citat:
citat din mesajul lui clarmai
dar recunoaste singur ca nu-si da seama cand copilul are nevoie de ceva (...) am vz atatia tati in parc care au avut nevoie de ajutorul unei femei


si mai vroiam sa zic ceva.. dintotdeauna cel mai simplu este sa zici "nu stiu!"
scapi usor

taticii respectivi sau n-au chef sa-si bata capul sau au fost sabotati de mame/bunici inca de la inceput, gen "cum tii copilul??!!", "vezi sa nu-l scapi", "asa se pune-un pampers??", "nu vezi ca ..." si finally "lasa-ma pe mine"



Denn die Ferne ist niemals dort, wo man sich befindet. (Janosch)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui AB_AC

Legat de dating-ul si noua casatorie in aprox. un an. Este poate o prejudecata de om ordonat, dar mi se pare ciudat ca la mai putin de doi ani dupa divort nu are inca un modus vivendi cu primul copil, dar are alta nevasta si asteapta alt copil. ... Intai iti pui in ordine fosta viata si te asiguri ca nu-ti pierzi copilul si apoi... faci ce vrei. Nu-i treaba nimanui. Cred ca de aici vine duritatea mea. Nu il inteleg. Daca mie mi-ar sta pe cap ca nu am o relatie regulata cu copilul meu nu mi-as gasi linistea sa fac nimic altceva, mai ales nu alt copil.


De unde ai dedus tu ca tatal nu are o relatie regulata cu copilul ?
Eu una am inteles doar ca mama nu vrea sa lase copilul singur cu tatal; scrie undeva ca tatal il vede rar sau ca, copilul nu vrea sa ramina cu el ???

Legat de treaba cu noua familie, he, he, cam asa credeam si io acum citiva ani. Viata mi-a demonstrat insa contrariul si ii multumesc din suflet pentru asta.

In ceea ce priveste lasatul copilului fara mama (fara a forta copilul), mie mi se pare mai probabil sa se intimple la 3 ani decit la 1 an. In cazul fiica-mi de exemplu, ea isi vede bunicii de 1-2 ori pe an; la 1 an nu vroia de loc sa ramina cu bunicii fara mine si dura cam citeva zile pina ii lasa sa o ia in brate sau sa se joace cu ea, in jurul virstei de 1,5 i-a acceptat din prima zi si a acceptat sa ramina cu ei citeva ore in timpul zilei, dar fara sa doarma, la urmatoarea intilnire cred ca va accepta sa si doarma cu ei fara mine.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iris_2009 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Matzaila_81

Iris, fara suparare, hai sa luam cazul unui cuplu care a divortat cand copilul avea un an. A fost un divort ok, au ramas in relatii cordiale. Tatal isi iubeste copilul, vrea sa faca tot posibilul sa ajute mama, am luat adica unul din cazurile foarte foarte foarte rare
Din moment ce au divortat e clar ca nu mai stau impreuna deci tatal vede rar copilul in prezenta mamei doar. Mama spune ca sta zi si noapte cu copilul, pai normal daca tatal nu poate lua copilul la el acasa.Daca tatal ar avea dreptul sa ia copilul la el acasa atunci nu ar mai fi situatia asta si amandoi, cum e normal ar sti ce e mai bine pentru copil.
In cazul tau, cu tatal care se comporta asa e evident si fara dubiu ca tu esti cea care stie cel mai bine si unicul parinte de fapt. Dar altfel, de ce un tata ar trebui sa piarda momente importante din viata copilului sau doar pentru ca e prea mic si TREBUIE sa stea cu mama cand si el e perfect capabil sa-l ingrijeasca?
Ti-am adresat intrebarea asta din curiozitate, fara nici cea mai mica urma de rautate sau insinuare.Cum ai vedea tu situatia ta in momentul asta daca tatal ar fi responsabil si ai avea incredere in el. Cat timp i-ai acorda?


:). De obicei nu ma lansez in polemici, am vrut doar sa-mi spun parerea, pt. ca sincer m-ar deranja sa fiu catalogata de o eventuala noua iubita a fostului meu sot ca fiind "femeie mai dificila" doar pt. ca ma comport ca o leoaica atunci cand vine vorba de puiul meu.
Desigur, fiecare caz este unic, are particularitatile lui, cat despre "bietul tata" care nu are voie sa isi vada copilul, sincer....prefer sa ma abtin :). Fiecare face asa cum e mai bine, eu as face totusi o dieferenta de nuanta intr-un mesaj de-al Georgianei pe care l-am citit acum in fuga, n-am avut timp sa parcurg toate mesajele, insa as face o mica observatie, Georgiana, nu "veti recurge" la instanta, pt. ca problema asta nu te priveste,, ii priveste doar pe cei doi parinti :). Tatal va avea tot timpul din lume sa isi construiasca o relatie cu copilul lui, eu doar am sfatuit-o pe Georgiana sa aiba rabdare, atata tot.

Polemica poate fi fff lunga dar ma opresc aici.
Numai bine va doresc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

georgiana, daca mai citesti pe-aici, eu l-as sfatui pe sotul tau sa mai aiba rabdare cu actiunea in instanta. Ma bazez pe faptul ca, un pic mai mare, copilul va simti (si isi va exprima) mai bine nevoia de a petrece timp cu tatal sau; desi o femeie dificila, fosta sotie va intelege ca nu are loc de intors si va ceda cu vorba buna.
Sau, cel putin, exista sansa asta.
Adica as pastra inca un timp modalitatea asta, mi-as exprima (cum cred ca face si sotul tau) dorinta de a pleca singuri, i-as spune (daca nu a facut-o deja) ca voi apela la justitie, as bate-o la cap...in fine, pana la urma trebuie sa cedeze, daca vede ca incerc sa fiu prezent in viata copilului meu.
Poate fostei ii sta in gat casatoria cu tine, stie ca va aduce copilul acasa, stie ca e posibil ca acestuia sa inceapa sa-i placa la voi, etc.
Ca o observatie generala, sunt (neplacut) surprins de cate mame se razboiesc cu fostii soti, punand copilul lor la mijloc. Este absolut ilogic, si-asa tati care se comporta cum trebuie (vis a vis de copii)dupa divort nu vezi pe toate drumurile. Dar, cum spui, de judecat are cine sa ne judece.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui iris_2009
... as face o mica observatie, Georgiana, nu "veti recurge" la instanta, pt. ca problema asta nu te priveste,, ii priveste doar pe cei doi parinti :). Tatal va avea tot timpul din lume sa isi construiasca o relatie cu copilul lui



In legatura cu acest aspect, dupa mine asta nu este doar problema celor doi parinti, decat tehnic vorbind; problema asta o priveste chiar foarte tare pe giorgiana, pentru ca s-a maritat cu un barbat care are un copil, indiferent daca il are sau nu in grija. Copilul acela va fi (adica ar trebui sa fie) o prezenta constanta in viata lor, desigur potrivit varstei, asa ca nu este doar problema sotului, ci a intregii familii. Dupa cum poate fi si problema viitorului partener al mamei, care se casatoreste cu o femeie care are un copil cu alt barbat. Mie mi se par ceva mai sensibile aspectele astea...poate pentru ca le traiesc pe pielea mea.
De asemenea, nu sunt de acord cu "tot timpul din lume" pentru costruirea relatiei dintre copil si tatal lipsa (sau mamei, daca e cazul). Acest timp nu exista suficient niciodata. Trebuie depuse multe eforturi, de catre ambii parinti, pentru ca ruptura sa provoace cat mai putine daune copilului. Cat mai putine, pentru ca deloc nu exista. Din pacate, sunt putine cazurile in care parintii se straduiesc cat pot de tare...de obicei nu prea se straduiesc sau chiar fac opusul.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput