parinti divortati-program vizita

A_Iulia spune:

Cand am divortat fostul meu sot nu avea nici o relatie cu copilul. Nimic. Venea oricum seara dupa ce el adormea, ziua...lipsa, deci...nimic. La fel cum se spune pe-aici, copilul lipit de mine, cand il lua taica-su in brate, urla.

Dupa ce am divortat, tatal a vrut sa-si faca o relatie cu fetita. Am fost neincrezatoare la inceput, la fel ca mai toate pe aici...si daca ar fi fost sa urmez sfaturile, sau sa ma uit la experientele celor din jur, probabil ca acum el ar fi un tata ca toti ceilalti din galeria mult hulita.

Totusi vreau sa va spun ca este un tata deosebit, cum multi copii din cupluri casatorite nu au! O iubeste ca pe ochii din cap, fac concedii impreuna, mereu vine s-o vada, sa iasa cu ea, doarme si la el...oricand e gata sa sara sa ajute daca e nevoie, sa se ocupe de orice ar fi cazul, ce sa va spun, eu ca mama nu am decat cuvinte de lauda la adresa lui. Nu l-am nimerit eu bun de sot, dar tata mai bun la copil nici ca as fi gasit.

Si cu toate astea, draga acusorule, a avut timp si de dating, si de job, si de...petrecerea timpului sau liber dupa cum i-a placut. Pur si simplu iti faci timp de toate, cand vrei sa-ti faci.

Eu cred ca e falsa problema ca puiul plange fara mama, gata, e clar, tatal nu are dreptul sa...si sa...schimbarea se poate face treptat, cu bunavointa amandurora...de parca tatal ala, (care a fost sot atatia ani, dar pe vremea aia era om) acum o fi vreo bestie ce-si doreste sa faca rau copilului si sa-l tina cu forta plangand pe-afara, sau poate ca el nu are ce face, o fi masochist de si-o dori sa iasa cu un copil care sa planga intr-una?

Mie mi se pare evident ca atunci cand un tata vrea sa petreaca timp cu copilul este bine intentionat! Ce motive ar putea sa aiba sa ceara sa petreaca timp cu copilul...asa ca eu salut noua legislatie (am inteles ca o sa se aplice in curand si o sa mai limiteze abuzurile pe care totusi unele mame le fac in prezent).

Problema nu o vad la tatii ce vor sa-si vada copiii, ci la cei ce nu mai vor sa stie de ei, ii uita, ii ignora, isi vad de viata lor...eu abia pe acestia i-as include in categoria bestiilor ce-si bat joc de copilasi, din pacate am cateva cazuri in jur :(.

AB_AC spune:

A stiu ca relatia lui cu fetita e deosebita si cred ca-i meritul amandorura

Dupa ce am stat niste luni bune separati de necazuri pentru Marc tatal era un strain, iar pentru cea mare care avea cam trein ani era si mai rau...lui i se parea ca o stie si o dadea mereu in strachini luind-o drept bebelus. Am gustat si noi sedintele cu tati si plansete inainte si dupa. Dar s-a straduit din greu sa-si recastige locul.

Ce m-a socat in postare este scopul pentru care se doreste sa vada copilul fara mama. Hmm! Intai faci multe lucruri in comun si cand stie ca poate conta pe tine si e iubit il duci in vizita sa-si vada viitorul frate sora. E fun pentru tine ca adult sa ai doi copii, dar majoritatea copiilor mititei nu-s incantati de concurenta:)

Si voi ati avut o decizie de vazut in prezenta mamei in ciuda interesului tatalui? Sincer prin ograzile vecine mie, tatii interesati au capatat de la inceput drept de vizitare si si-au facut program cu copilul imediat dupa divort. Uneori cu mama mai de la distanta.

Legat de dating-ul si noua casatorie in aprox. un an. Este poate o prejudecata de om ordonat, dar mi se pare ciudat ca la mai putin de doi ani dupa divort nu are inca un modus vivendi cu primul copil, dar are alta nevasta si asteapta alt copil. ... Intai iti pui in ordine fosta viata si te asiguri ca nu-ti pierzi copilul si apoi... faci ce vrei. Nu-i treaba nimanui. Cred ca de aici vine duritatea mea. Nu il inteleg. Daca mie mi-ar sta pe cap ca nu am o relatie regulata cu copilul meu nu mi-as gasi linistea sa fac nimic altceva, mai ales nu alt copil.

Daca al tau ex intr-un an le facu pe toate... apai are ceva vitalitate:)) Cum era una din primele reclame post revolutionare, "Daca vrei, poti!" ?

Matzaila_81 spune:

Ab_Ac, se zice ca nimeni nu e mai orb decat cel care nu doreste sa vada.
Daca copilul avea un an si doua ore era maxim din ce oferea justitia la ora respectiva ( de fapt si la ora asta pana in octombrie) ce vina are omul?

Dar oare nu e logic ca un copil de o varsta sa aiba un orar de vizite si alt copil de cu totul alta varsta alt orar?

Sugarul nu poate fi luat de acasa ca e alaptat la san, sa inteleg ca ar trebui sa pastram limitele astea si pentru un adolescent?

Si da, pana a crescut copilul si poate cere mai mult de la instanta si-a facut omul viata, ca doar are voie. Sau trebuia sa-si puna cenusa in cap ca nu i-a mers prima casnicie si ca nici copilul nu e lasat sa-l vada.
Asa cum a mai scris cineva, mesajele tale sunt pline de prejudecati in care insisti orbeste doar de dragul de a insista.

A_Iulia spune:

Da, si la noi a fost exact la fel - in sentinta s-a decis ca vizitele trebuiau sa se desfasoare in prezenta mea sau a bunicii materne.
Am extins ulterior la bunica paterna (care s-a implicat de la bun inceput in cresterea fetitei si mi-a fost si-mi este in continuare alaturi la nevoie), dar in foarte scurt timp lucrurile se aranjeaza, sa stii, nu dureaza o vesnicie sa legi o relatie cu un copil.

Cat priveste alocarea timpului...exista timp pentru toate. In cluburi si in baruri programul incepe dupa 11 seara, cand copiii dorm (asta e o gluma, dar sper ca iei in considerare ca tatal nu iese zilnic cu copilul seara, deci poate sa-si imbine o viata proprie cu faptul ca are un copil)

Unii tatii taie exact de acolo de unde nu trebuie, si anume din timpul ce ar trebui sa-l petreaca cu copilul lor. Si uite-asa, incurajati de mame...ajung sa aiba relatii zero.

AB_AC spune:

A_Iulia inteleg ca este intr-adevar curent. Mi se parea complet absurd ca la un an fara nici un motiv sa impui tatalui sa se intalneasca in prezenta mamei. Relatiile dupa divort e firesc sa fie mai tensionate asa ca impunerea celuilalt parinte nu aranjeaza mentinerea unei relatii vechi, daramite formarea uneia de la zero.

La noi a durat vreo doua-trei luni, poate si pentru ca erau doi si nu reusea sa se comporte astfel incat sa nu-i faca sa se certe intre ei din gelozie.

Da mey si cu datingul e diferit:)) Cina in US o papi la sase si la restaurant si acasa asa ca nu prea ai cum separa cinele romantice de cupii:)

Matzaila fiecare are prejudecatile lui. Cata vreme si le explica politicos minimizeaza intrebarile retorice cu adolescenti si cenusa in cap. Din punctul meu de vedere un an este o perioada mult prea scurta. Din punctul meu de vedere iti pui in ordine viata veche si apoi incepi una noua sau cel mult in paralel daca esti in stare. Nu trebuie sa ma convingi si nici eu pe tine.
E firesc ca lucrurile sa evolueze in timp, dar cu acceptul si in interesul copilului. Eu nu vad nicaieri in postare cum tatal si copilul vor sa se joace impreuna. Vad doar ca trebuie sa se plimbe si trebuie dus in vizita sa-l vada sotia no.2.

Matzaila_81 spune:

Ab_Ac, imi cer scuze de ton

Revenind insa la discutia noastra. Ce inseamna la tine sa-si refaca viata?
In opinia mea, omul divortase deja, copilul putea sa-l vada doar doua ore pe saptamana, serviciul era probabil stabil ca si domiciliul. Si daca s-ar fi dus la psiholog doua sedinte pe saptamana si tot i-ar fi ramas suficient timp ca sa iasa in oras si sa cunoasca pe cineva.
Deci ce altceva ar fi trebuit sa faca in rest si cat timp pentru ca tu sa poti concluziona ca si-a refacut viata si sa ti se para normal sa iasa la o intalnire.
Termenul e prea general.
Sunt insa de acord cu tine ca desi aproape sigur instanta o sa ii dea dreptul de vizita fara mama de fata, intai trebui un timp cu mama prin zona dupa care un timp in care sa-l ia peste zi la ei acasa ca sa aiba o perioada de acomodare si cel mic cu ei dar si ei cu el dupa care sa poata sa-l ia in week-end-uri adica peste noapte.
Cateva luni mi se pare rezonabil.

AB_AC spune:

off-topic

E prea mare distanta de atitudine intre noi :). Pur si simplu e o chestie de incredere si refacere emotionala si reorganizare a vietii. Eu nu mi-am vazut prietenii divortati atat de repede gata de o noua relatie si cu atat mai mult nu gata de o noua casatorie.
Probabil am imbatranit si noi si ei

clarmai spune:

Indiferent cum se comporta un tata,nu cred ca exista copil de varsta asa mica care dupa o perioada scurta sau lunga de stat cu tata sa nu aiba nevoie de mama,de ex.si sotul meu o pune sa faca pisu sau ii da apa,sau palaria pe cap cand e soare,dar recunoaste singur ca nu-si da seama cand copilul are nevoie de ceva,nu pt ca nu ar sta cu ea,dar e vorba de instinctul matern.

Nu m-am dat pe mine ca ex.am vz atatia tati in parc care au avut nevoie de ajutorul unei femei,pt ca orice ai zice,indferent de relatia sot ,sotie,mama este cea care stie ce e mai bine pt copilul ei.
Ma scuz daca considera cineva ca sunt feminista.Repet ,e vb de instinctul matern.Ca mai sunt si mame sau femei care le lipsesc simtul acesta,asta e alta discutie.

Eu am vrut sa scot doar in relief ca pana nu va avea si actuala un copil ca sa vada cum e,nu va reusi sa o inteleaga pe fosta,de ce e dificila.Si am mai vrut sa punctez si ca copilul e prea mic.

Ei stiu cel mai bine,ea a cerut un sfat ,o parere,eu mi-am expus o parere.Nu vreau sa am pe acest forum nici un fel de discutie in contradictoriu cu nimeni.Atat o rog pe ceea care a deschis subiectul,sa fie mai putin subiectiva si sa se puna si in locul fostei.Pupici si sper sa auzim de bn.

ruxandra_sb spune:

io nu cred ca un tata este mai prejos decat o mama. Punct.






Denn die Ferne ist niemals dort, wo man sich befindet. (Janosch)

J.D. spune:

Ruxandra, bine punctat! In cazul meu, sotul a fost cel care stia mai multe despre copii si m/a ajutat enorm. El are un frate cu 5 ani mai mic de care a avut grija pt ca mama lor a avut depresie postnatala. Ca sa nu mai spun despre o cunostinta care si/a crescut singur fetita de cand avea cateva luni...Sotia i/a murit din pacate, dar el s/a descurcat extraordinar de bine.

Finn Constantine 15.10.2009