Schimbari de comportament

Este vorba de fetita mea Ana de 2 ani jumate care si-a schimbat comportamentul de cand a venit pe lume Filip(4 sapt).
Ana este in general cuminte, afce trasnai ca orice copil, dar cuminte. Ei acum a inceput sa fie Gica contra la orice. Ma rog de ea 15-20 de min sa se imbrace, a inceput sa ne loveasca, sa tropaie daca nu obtine ce vrea, sa ne muste asa din senin.
Cu Filip nu are nici o treaba, vine il pupa, ii spune ca il iubeste,etc. Cu noi... cu mine mai bine zis e de nerecunoscut. Eu incerc sa nu o neglijez mai ales ca mama mea este aici si ma ajuta. Zilnic ies numai eu cu ea in parc/ la cumparaturi/ la plimbare cu bicicleta. Zilnic avem timp de dragalit si de spus poezii.
Si tot s-a schimbat.
Azi, de exemplu:
- nu a vrut sa doara deloc de amiaza
- a muscat-o pe mama din senin
-a varsta apa in mijlocul casei si nu din neatentie
-a tras toata hartia igienica pe ea
-mi-a tropait ca nu i-am dat pasta de dinti de cate ori a vrut ea
- tipa noaptea dupa mine pt un pahar de apa cu toate ca doarme cu mama in camera, dar nu...vrea numai de la mine...e ok, nu maderanjeaza dar urla de parca cine stii ce pateste(cred ca tot blocul ne stie)


Va rog sa ma sfatuiti, ce as putea sa fac? Ati mai trecut prin asa ceva? E normal?

Va multumesc

Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)

Fashion

msl1 spune:

Parca ai descris-o pe fata mea cea mare; dar ea face in mod obisnuit asa, nu dupa ce s-a nascut sora ei; la tine probabil ca e gelozie. la a mea e un comportament uzual, de zi cu zi. La invidiez pe mamicile cu copii cuminti!

Fomalhauti spune:

Da, da, e normal. Este reactia ei la nasterea fratiorului.

De fapt, oricum pe la 2 ani copiii intra in ceea ce se numeste "criza de opozitie". Este un progres, o experienta a lor. Cauta raspunsul la intrebarea "Ce se intampla daca fac ce vreau eu, nu ce spune mama?". La fetita ta, in acest moment, s-a adaugat si fratiorul. Nu este ceva rau, este doar o experienta in plus pentru ea. Desi nu o neglijezi nu-i poti oferi aceeasi atentie ca inainte, atentia ta e in mod firesc impartita. Se va obisnui incet, incet cu asta. Dar deocamdata vrea toata atentia inapoi. Teoria este sa-i oferi toata atentia atunci cand face lucruri bune si sa incerci sa nu raspunzi asa cum ar dori ea atunci cand face ceva rau. Eu stiu din experienta ca asta nu se poate, va face lucruri la care tu trebuie sa raspunzi.

In realitate nu prea ai ce face, totul e sa iti pastrezi calmul atat cat se poate. Daca nu iti pastrezi calmul tot nu e grav, de fapt si asta vrea sa afle, cat iti poti pastra calmul si cat i se permite. Sunteti cu totii in evolutie de la o situatie la alta. Succes.

nemora spune:

eu cred ca transfera sentimentele negative pe care le are vizavi de fratior in alte parti.
la mine s-a calmat mult cea mare cand i-am spus: "nu trebuie s-o iubesti. ea(adica sora mai mica) are o mama si un tata care o iubesc, la fel ca si tine. trebuie doar sa o respecti, nu e permis sa o lovesti (fimea mare o caftea cum o prindea)". cand i-am dat ok-ul la sentimente negative vizavi de sora-sa s-a calmat. si nu i-am spus niciodata "trebuie sa o iubesti", "ea e mai mica" si chestii de genul asta.
fetei tale ii este foarte greu acum. daca tu ai pretentii de la ea, situatia i se ingreuneaza. faptul ca nu-si arata gelozia fata de cel mic nu o ajuta, sprijin-o sa isi exprime acest sentiment care cu siguranta exista. si doar fii alaturi de ea, fara sa-i ceri nimic acum. fata de cel mic, nu-i cere sa arate ceva, e prea mult pentru ea. faptul ca tu il iubesti pe cel mic nu inseamna ca si ea trebuie sa simta DOAR iubire; il iubeste dar totodata este geloasa, si aceasta gelozie trebuie sa o exprime. vorbeste-i, spune-i ca si alti copii au primit un fratior si au fost gelosi si le-a fost greu.

lisssa_ana spune:

nu ii cer sa il iubeasca, Ana vine singurica sa il vada si sa il pupe. Nu lasa pe nimeni in parc sa se apropie de el, il "ocroteste" cu expresia"e fratiorul meu".

Nici nu vreau sa o las sa faca ce vrea, daca ramane cu comportamentul asta?

Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)

Fashion

miereamara spune:

Nemora, foarte interesant raspunsul tau, am mai intalnit undeva abordarea ta si mi se pare logica.

Iau notite, mi-e teama si mie de cum va fi. Intre copiii mei va fi o diferenta de 2 ani si 10 luni, baietelul va merge la gradinita (merge de la varsta de 1 an, ii place, este obisnuit si nu a plans niciodata). Nu stiu daca sa il las in continuare la program intreg 8-5 sau sa il duc la program part time 8-12 in ideea ca putem petrece niste timp impreuna (care ne lipseste ambilor). Nu stiu cum ar fi mai bine pt el.

Lisa, ce ai enumerat tu acolo, baiatul meu le facea nu demult (spun le facea pt ca acum a inceput sa invete sa-si controleze emotiile si pornirile negative in legatura cu agresivitatea fata de noi). Inainte ne lovea si ne musca (a durat cateva luni comportamentul asta si a venit pe fondul unor probleme de sanatate la el care a necesitat tratamente multe si la final o operatie) E normal zic eu sa isi manifeste multumirea in diverse moduri, tine de noi sa ii indreptam spre comportamentul dorit dar dandu-le totodata ocazia sa-si manifeste sentimentele negative.

Cum am corectat comportamentul agresiv fata de noi....cand venea cu palma ridicata, taica-su ii zice :high five si dadea mana cu el...iar eu ii luam mainile si cu mainile mele bateam din palme, il intrebam...esti suparat, nervos, arata-mi cat de nervos esti si il indemnam sa bata tare din palme sau sa "tropaie" (dar vad ca asta iti displace). A mai mers f bine si acum merge imbratisatul, strans, strans, cand il vedeam ca incepe o criza il luam in brate astfel incat sa nu poate sa ma loveasca si ii sopteam la ureche ca stiu ca e suparat, ca imi pare rau, ....ca si eu as vrea sa fac aia si aia dar nu se poate.

Nu stiu cum va fi cand va veni sora-sa, de aia subiectul tau e binevenit!



Tiny baby gator

Baby gator

Fomalhauti spune:

Teoria suna cam asa: in "criza de opozitie" copilul isi testeaza propriile limite, adica vrea sa stie ce poate sa faca si ce nu poate sa faca. Tu ar trebui sa incerci sa ii transmiti asta, ce este acceptabil si ce nu. In general nu este acceptabil sa faca rau altora sau ei. Alte lucruri insa sunt acceptabile chiar daca tu, ca mama, nu esti de acord cu ele. Cand am citit eu asta era un exemplu care mi-a placut foarte mult: este acceptabil ca un copil sa iasa din casa incaltat cu un pantof de un fel si unul de alt fel. Cui dauneaza?

Mai departe teoria spune ca in aceasta perioada poti disciplina copilul, il poti invata sa faca totul asa cum crezi tu, nu cum crede el: sa se imbrace cum crezi tu, sa se joace cu cine vrei tu, sa imparta jucariile si cate si mai cate. Numai ca acest lucru il va face sa nu aiba incredere in el, sa renunte (definitiv) sa faca lucrurile asa cum doreste. Va fi un copil ascultator. Numai ca, in timp, nu va fi ascultator neaparat fata de parinti. S-ar putea, la un moment dat, sa adopte un anume comportament la presiunea anturajului, sa fie la servici un bun executant dar sa nu poata avansa si apoi sa asculte de sot/sotie.

Eu una nu cred aceasta teorie. Cred ca felul in care un om se comporta depinde in primul rand de temperamentul cu care se naste si care nu poate fi schimbat.

Cu toate astea mi se pare un principiu foarte bun sa ii interzici numai ceea ce face rau cuiva, dar sa o lasi sa faca anumite lucruri dupa capul ei (de exemplu noi am iesit la un moment dat, de vreo doua ori, cu pelerina de ploaie pe noi cand nu era niciun nor pe cer).

Somnul de dupa-amiaza, de exemplu...Exista copii, chiar mici, care nu au nevoie de el. Vezi ce se intampla daca accepti sa nu doarma dupa-amiaza. Poate dupa doua zile va relua de buna-voie somnul. Poate se va culca seara mai devreme sau se va trezi mai tarziu dimineata (asta e acceptabil daca nu va pregatiti de gradi - presupun ca nu).

De fapt, in timp, un copil trebuie sa invete adevarul valabil pentru noi toti: uneori poti face ce vrei, alteori nu.

Si uneori poti face ce vrei dar trebuie sa platesti pretul. Fiul meu tot lua in parc jucarii de plus. I-am spus ca se vor murdari. I-am mai spus ce eu le pot spala dar s-ar putea sa nu mai fie la fel de moi si de frumoase. A insistat sa ia jucariile de plus, le-a dat pe tobogan, le-a aruncat si in nisip, apoi m-a rugat sa le spal, apoi s-a suparat un pic fiindca nu mai erau ca inainte (unele).

lisssa_ana spune:

Miere, eu intotdeauna am vazut tropaitul ca ceva negativ, poate am gresit...nu stiu, fiind primul copil mai multe am invatat eu de la Ana . Deci e bine sa isi exprima furia prin tropait??? pai prefer tropaitul decat muscat/lovit

nemora, mi s-a rupt sufletul cand Ana era bolnava(herpangina) si nu o lasam sa il pupe pe Filip decat pe picioruse. Saracuta de ea intelegea ca e cu febra si bolnava. Acum mai zice" a scazut febra pot sa il pup". Nici nu stiu cum sa ii zic sa nu il iubeasca cand se vede cu ochiul liber, fara ca noi sa ii impunem, ca il iubeste.


Fomal, si cand ti se opune, ce faci?? Time-out??


Multumesc pt raspunsuri



Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)

Fashion

Laura13 spune:

Dani nu a aratat gelozie fata de alex sau, cel putin, nu fatis exprimata.
noi am trecut prin multe crize in jur de 2 ani, cu gand chiar sa mergem cu el la dc sa vedem ce e in neregula. pana la urma au trecut, Dani a crescut, a ajuns un baietel extra, cu care poti vb orice, cu care te intelegi doar cu explicatii, vorbe, etc.
no, de cand a venit alex e schimbat, ne-am intors destul de mult ... in timp.
e drept, noi incercand sa nu il facem sa simta ca bb ii rapeste ceva am cam intins coarda, dandu-i tot ce cerea (chiar daca in mod normal nu ar fi primit - lucruri, timp, distractii, etc), so, daca pot sa zic asa, l-am cam rasfatat mult mai mult decat de obicei.
drept urmare a ajuns intr-un punct in care daca nu primeste ce vrea, atunci cand vrea incepe scandalul, iar discutiile nu mai au efectul de altadata.
nu stiu cat se datoreaza lui alex, cat noua si cat bunicilor (dani a fost inainte de nastere in vacanta o luna, apoi a stat mama mea la noi inca o luna dupa nastere), dar e clar ca multe s-au schimbat.
de asemenea, dani si-a schimbat ffff mult atitudinea fata de mine, el care era "mamos", totul vroia sa faca cu mine, acum incepe sa ma "elimine" din planurile lui, totul face/planifica cu tati (in asa hal incat ma apuca pe mine gelozia ). am incercat sa il las pe tati cat mai mult cu alex si sa stau eu cu dani, e totul ok cand suntem impreuna, dar mare lucru nu s-a schimbat.
acum dani e la bunici, pleaca cu ei la mare, cand se va intoarce in iasi trebuie sa ne gasim si noi ritmul, sa ne reacomodam unii cu altii, sa vedem cum ne organizam sa fie bine pt amandoi baietii.
so, ideea e ca nu am sfaturi, din pacate. ce vreau sa iti spun e ca se intampla si la case cu copii mai mari. fata de bb dani are acelasi comportament ca si ana, love, love, love, pupacit, dragalit, nimeni nu il impinge de la spate, daca vrea sa se duca la alex se duce, daca nu vrea atunci nu se duce.
eu sper, cred, imi doresc sa cred ca va trece, ca e doar o perioada de acomodare, ca trebuie sa ii intelegem pe cei mari, e greu pt noi sa ni se dea viata peste cap, ce sa mai spunem de cum trebuie sa se simta ei ... fata sa stie sa exprime ce simt.
cred ca ajutati de noi, cu multa dragoste si rabdare, va trece aceasta perioada, imi doresc sa cred asa pt ca cel mai mult imi doresc ca ei sa fie FRATI si noi toti sa fim o FAMILIE.

lisssa_ana spune:

Laura, exact asa si la noi.
Eu ma simt vinovata fata de Ana si ii cam dau orice. Imi pare tare rau ca nu mai pot sta cu ea asa cum stateam inainte, dar si Filip are nevoiele lui care acum sunt mici.
in prima sapt statea Ana lipita de mine cand il alaptam pe Filip, acum s-a mai invatat. Si fata de Filip ma simt vinovata ca nu stau atat de mul cu el. el pup si il dragalesc cand doarme Ana sau nu e atenta.

Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)

Fashion

anna-mama spune:

Lisa, si Vlad vad ca a inceput cu aceleasi crize, stii doar ca era un copil intelegator, acum imi face si mie multe multe din ce povstesti tu, iar la noi nu a venit inca bebe. La Anusca s-ar putea sa fie un cumul, si nevoia de a capta atentia, dar si celebra criza de 2 ani...cu rabdare si nervi tari speram sa treaca. Ce fac eu e ca nu cedez, ma tin pe pozitie oricat ar tipa sau s-ar tavali (desi asa ma enerveaza in unele momente), incerc sa imi mentin pozitia atat ca atitudine, tot al vocii, explicatii...dar e greu, se incapataneaza enorm si nu cedeaza usor. O sa fiu si eu atenta la sfaturi de la mamicile cu mai multa experienta.


de steluta norocoasa Luca-Vlad (09.02.2009) si 20+ cu


e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR