frustrarea unei vieti pe care o doream altfel...
Raspunsuri - Pagina 2
nikol24 spune:
eumada te inteleg
Fetita merge din toaman la gradinita ,este f aproape de soacra mea si o duce si o aduce ca ea sta acasa
sotul meu a lucrat ca livrator,ca picol,ca vanzator,etc etc au fost destule dar uite ca acum nu gaseste si daca gaseste mi se pare ca e prea selectiv nu e ca mine,eu daca nu am ma duc oriunde si pe 500 ron dar el nu e ca mine
As vrea merg la facultate dar timpul nu imi permite,lucrez 12 cu 24 12 cu 48 uneori mai bag si suplimenar si nu pot sa ma duc la zi.Poate daca gaseste sotu ceva incerc si eu sa plec de aici de unde lucerz acum pt un p[rogram mai lejer si astfel reusesc sa merg si la facultate
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikol24 Ce vreau?da stiu ce vreau.vreau sa dau timpul inapoi sa mi repar greselile din trecut.sa ma gandesc de 2 ori inainte sa i au o decizie ,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR'' |
Din pacate dorintza ta e irealista,asa ca ai doua variante(am mentzionat si anterior de fapt):
-rupi pisica in doua si incerci sa-tzi faci viatza care o doresti pentru tine si fetitza ta(chiar daca e greu ,nu e imposbil)
-mergi mai departe ca pina acum,insa tu singura trebuie sa stii daca se merita!AI DOAR 24 DE ANI!Cit crezi ca vei putea suporta ceea ce tu deja vezi!?
Incearca sa-tzi faci planuri realiste si pe termen scurt si mai ales incearca sa te tzii ele!Dar mai ales trebuie sa afli singura ce vrei!
Forumul itzi poate da pe moment o stare de bine,ai sentimentul ca cineva te intzelege si este intr-un fel sau altul alaturi de tine,insa in mometul in care ai inchis pc-ul...ramii doar tu cu viatza ta!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Tanti Zavaidoc spune:
Nikol, cand aveam varsta ta mi s-a spus un lucru pe care abia peste vreo 10 ani l-am inteles si am realizat ca e adevarat: indiferent de circumstante, la 24-25 de ani viata abia incepe.
Sper ca tu sa fructifici mai bine sintagma asta si sa iti dai seama ca, in ciuda faptului ca te simti pentru moment prizoniera in responsabilitati, viata ta abia incepe. Nu stiu daca realizezi, dar tu, acum, poti face ORICE. Poti sa incepi o facultate, poti sa pleci definitiv in strainatate si sa studiezi acolo, poti sa te desparti de sotul tau, poti sa ramai cu el... Chiar poti orice. Doar de tine depinde. Te admir enorm, ENORM, ca ai luat bacalaureatul in conditiile in care ai un copil mic si o relatie precara cu partenerul tau. Sa stii ca sunt putine persoane care ar fi avut puterea sa se concentreze si pe altceva in afara de copil si problemele curente.
Eu cred ca tu poti realiza multe. Important e sa decizi ce vrei. Atat. Odata ce ai decis, sunt convinsa ca vei realiza. Faci parte din categoria celor putini care pot. Iti tin pumnii!
nikol24 spune:
nici nu stiti cat de mult inseamna pentru mine acest sprijin pe care voi mi l oferiti.multumesc din suflet
Problema mare este ca daca eu as putea totusi sa incetez aceasta relatie care sa zicem...nu ma multumeste pe deplin nu as putea sa mi cresc singura copilul
Ar trebui sa renunt la acest job sa caut altceva care sa mi permita sa stau cu ea .Nu stiu probabil ca doar ma agat de niste motive puerile ca sa mi accept viata asa cum e si asa cum mi am constuit o cu mainile mele
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikol24 Ce vreau?da stiu ce vreau.vreau sa dau timpul inapoi sa mi repar greselile din trecut.sa ma gandesc de 2 ori inainte sa i au o decizie |
Nu poti da timpul inapoi. Ia-ti gandul.
Dar, poti gandi acum de doua ori inainte sa iei o decizie. Asta poti.
Te felicit si eu pentru Bac. Poate crezi ca e ceva normal...da, este, dar cunosc multi tineri fara problemela tale care n-au luat bac-ul.
Problemele tale: nu-s ale tale.
Nu tu ti-ai omorat persoanele dragi, nu tu freci menta. Tu ai servici, asa cum este, iti cresti copila. Esti tanara, dar esti responsabila.
Nu o sa-ti ridic o statuie pentru asta. Faci exact ceea ce trebuie sa faci, chiar daca nu culegi roadele. Dar viata nu-ti ofera, mereu, dupa cum meriti. Tine minte asta, sa nu cazi in depresie.
Ce sa zic de sotul tau? Habar n-am. Un flacau la 25 este imatur. Nu-i vina lui. Ar trebui, totusi, sa inceapa sa fie barbat. Barbat nu este cel care participa la perpetuarea speciei; barbat este cel care isi asuma acest lucru. Ai rabdare cu el, invata-l si vezi daca iti este de ajutor.
O mama cu copil, la orice varsta, are dreptul (si datoria) sa faca orice crede de cuviinta pentru binele ei si al copilului. Atunci cand crezi ca nu ai alta sansa fara el si familia lui, ai grija sa te asiguri sa fie chiar asa. Altminteri, nu te pacali singura, nu ai nimic de castigat.
Ma bucur ca am cunoscut (chiar virtual) o fata ca tine.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikol24 Ar trebui sa renunt la acest job sa caut altceva care sa mi permita sa stau cu ea |
dar de cautat cauti? nu neaparat pentru a divorta, ci pentru ca nu esti multumita. sau doar te lamentezi?
Fomalhauti spune:
Mi se pare ca primul tau pas ar trebui sa fie cautarea unui alt servici. Am inteles ca din cauza programului nu te poti implica atat cat ai dori in educatia fetitei si nici nu poti face o facultate. Asa ca ar fi bine sa cauti un servici cu program obisnuit (sau poate chiar o jumatate de norma). Acum, ca ai luat bac-ul ar trebui sa ai alt statut, sa poti obtine un alt fel de post. Inteleg ca aveti ceva probleme financiare dar daca tu ai castiga mai putin decat castigi poate s-ar apuca si sotul tau mai serios de munca.
eumada spune:
sAU POATE CA INDIVIDUL O VA BLAMA TOT PE EA CA NU SUNT SUFICIENTI BANI.Poate ca femeia asta se poate descurca acum cu ce are...e greu sa treci la si mai putini bani cand nevoile cresc si nu ai pe cine te baza ,deoarece munca nu-i place sotului.Iar copilul are nevoie de foarte multe asta in conditile strictului necesar....ma gandesc dupa programul ei ca lucreaza ori ca agent de paza,ori intr-o benzinarie ori la vreun supermarket non stop sau e asistenta medicala,cam asa ceva.Ca daca e reprezentant al statului atunci chiar ca sunt putini bani.
Revin la spinoasa problema.Indiferent de situatie, mai ales cand un singur venit e sigur,cand este un copil la mijloc,deja sa risti in baza unui om pe care stii ca-l supara munca...e cam nasol....parerea mea doar atat.
Chiar cu ce te ocupi?
Madalina si Eva-Maria
anya spune:
Nu am inteles din discutia de pana acum daca voi aveti un apartament al vostru in care stati singuri, dar presupun ca asa e din moment ce zici ca gradinita e aproape de unde sta soacra. De asemenea nu inteleg de ce sotul tau nu poate sta noaptea cu copilul, cand esti tu la munca.
Eu v-as vedea putin altfel. Copilul sa stea cu voi, sa mearga la o gradinita cu program prelungit langa locuinta voastra. Dimineata o duci tu sau sotul, dupamiaza o ia buni, o duce in parc sau acasa la voi pan acand poate fi preluata de tine sau sotul tau (cand esti tu pe tura). Regulile vor fi cele impuse de voi. Cand mai raceste, inevitabil la gradi, vine buni si acopera perioada in care amandoi(tu si sotul) sunteti la job.
In etapa a doua as cauta un job mai bun (finaciar si ca program). Cunosc tineri care lucreaza 8 ore (in intervalul 8-22), au copii si fac si facultate. E greu, dar nu imposibil. Tu ai dovedit nu numai ca vrei, dar si poti (ai luat Bac-ul). Mi-e teama ca cel mai mult vei avea de lucrat la responsabilizarea sotului. Poate incerci o discutie cu soacra si impreuna sa va coalizati in sensul bun al "cresterii" copilului mai mare.
ramiris spune:
Tu cu sotul tau ai discutat? I-ai spus ce-ti doreai de la viata si ca te simti neimplinita? Ai incercat sa-l faci sa inteleaga ca depinde si de el ca viata voastra sa devina mai frumoasa?
Cred ca de multe ori presupunem ca omul de langa noi percepe corect ce simtim noi si nu vrea sa faca. Poate el nu te citeste asa cum iti inchipui, poate ia tacerea ta ca pe un semn de multumire, poate crede ca asa e normal sa fie si ca tu o sa te impaci cu situatia asta la nesfarsit.
Parerea mea este ca trebuie sa-i explici cu calm si rabadare cum iti vezi tu viata, ce vrei de la ziua de maine si sa-l faci sa inteleaga ca daca asta vrei asta esti hotarata sa ai. Ca ai o viata inainte si ca nu vrei sa faci compromisuri si ca speri sa se mobilizeze sa continuati impreuna. Trebuie sa-i explici cat poti de frumos ca o sa faci asta, cu sau fara el.
Asta daca crezi ca relatia voastra merita salvata, ai spus la inceput ca-ti iubesti sotul. Oamenii se pot schimba, mai ales daca sunt tineri ca voi si daca inteleg ca trebuie s-o faca. Eu cred ca daca si el te iubeste o sa lupte sa ramaneti impreuna si sa va construiti o viata frumoasa.
Daca nu, atunci rupe pisica si ia-o pe drumul tau.