Caine de curte - agresivitate fata de copii

Ilinca_M. spune:

Pe bune acum, la sectiunea aceasta a forumului ar trebui sa ignoram mesaje cel putin ciudate si neavenite, de "bagare in seama" si cautat nod in papura si cearta.
Vivela, in primul rand: frumosi copii! Dolofanul mic ce ochi si ce gene are!!!
Cainele e genul de potaitza simpatica si destul de inofensiva datorita dimensiunilor modeste. Daaaar...Vivela, se vede ca nu aveti experienta la caini, dar nu e timpul pierdut :). In toate pozele se vede clar ca acel caine: nu se simte in largul lui, are frica in privire, este cam bulversat de situatie. Privirea unui caine spune totul, trebuie sa stii s-o interpretezi, nu e foarte greu pana la urma:).
Cert este ca putini caini sunt foarte foarte "safe" in preajma celor sub 2 ani fiindca pentru caini copiii asa de mici par ciudati, imprevizibili, si inspira teama oricat de hilar ar parea. Deci: cel mic: nu calare pe caine, caci cainele se simte amenintat si in nesiguranta. Cel mai bine e ca baietelul mic sa mangaie cainele din bratele voastre, deocamdata.
Cel mare cred ca ar intelege ce: NU se apleaca brusc asupra cainelui si in general trebuie sa-l abordeze punandu-se la nivelul cainelui, ca sa nu se simta cainele amenintat/ atacat. Intotdeauna intai sa-i vorbeasca inainte sa-l mangaie. Sa nu faca gesturi bruste. Asta pana cainele isi invata rolul clar in familie si capata incredere.

Saaau...de fapt am mintit: se vede ca e turbat cainele, e o bestie feroce inspumata, eutanasiaza-l cu o sapaliga in cap!!!:)))

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

kitty_1973 spune:

Vivela si eu am remarcat cat de dragalasi sunt copii tai!
Chiar daca am un caine de 2 ani, mascul (husky) nu am multa experienta in privinta comportamentului canin. Insa... ii dau dreptate Ilincai. Privind pozele am remarcat privirea tematoare a cainelui. Cred ca a reactionat muscand, din cauza fricii.
Am vazut in poze si o pisicuta, o mai ai?! Fata de ea cum reactioneaza?

bird70 spune:

In poze cainele este evident stresat, nu e deloc ok cu faptul ca e calarit de copil. Acum ca se apropie de maturitate incearca sa se impuna si nu mai accepta sa fie pus in situatii stresante si incomfortabile.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Vivela spune:

multumesc de aprecierile la adresa copiilor mei .

catelul este intr-adevar stresat si temator. cum ziceam intr-un post anterior, am pus mana pe o matura si el a crezut probabil ca ma duc sa-l bat. deocamdata nu are incredere in noi, eu sper ca cu timpul sa putem sa-i inspiram incredere si sa nu mai fie atat de temator.

claudia, oricat de suparata ai fi, sa stii ca eu am luat in calcul si opinia ta . eu am expus niste temeri, daca toata lumea ar fi zis ca din experienta lor cainele e irecuperabil si solutia pt el e injectia letala, atunci m-as fi gandit mai mult la aceasta varianta. tu ti-ai spus punctul de vedere - cum ca trebuie inlaturat cainele in favoarea copiilor, eu am zis ca nu se pune problema de ales intre ei. mi-ar fi placut sa argumentezi de ce acel caine e - in opinia ta irecuperabil si trebuie eutanasiat/inlaturat. nu doar sa-mi spui ca copiii sunt mai presus de caine, este un truism ce spui, asa este si asa va fi indiferent cat de bland sau agresiv ar fi cainele. nu am fost de acord cu afirmatia "cainii sunt periculosi" - pentru ca nu cred ca e asa. da, poate unii sunt periculosi, dar din fericire, cei mai multi nu sunt.

eu am cerut sfaturi - ce sa fac, daca exista sanse de reabilitare (si am inteles ca sanse ar fi) sau nu exista.

deci nu trebuie sa te superi inutil, dar masura propusa de tine e una radicala si neargumentata, de aceea te-au ironizat fetele (btw, si eu am auzit ca acvariul cu pesti n-ar fi tocmai safe pt bebelusi, nu mai stiu cauza. eu am avut hamsteri si m-au muscat si aia , iar matza mea zgarie rau cand se supara, noroc ca nu o face prea des. n-as putea sa afirm ca vreunul din anumalele astea nu prezinta potential pericol, dar nici nu trebuie sa traim cu sabia deasupra capului si cu frica si de umbra noastra).

revenind: catelul acum nu mai interactioneaza cu copiii. initial am crezut ca ii place sa stea cu ei, venea el din proprie initiativa si se lasa mangaiat si calarit, se aseza langa ei si parca doar ca nu zicea asta. ii lingea pe picioare, pe maini...
poate ca am interpretat eu gresit, sper sa nu fie prea tarziu acum.

kitty, mai am pisicuta, cu ea e chiar ok, se joaca . pisica e cam prea indrazneata, sare pe caine, pe coada lui, ii da cu labele pe bot in joaca...initial cainele se mai zburlea la ea, dar acum sunt prieteni.

cainele va sta in tarc imprejmuit. desigur, va avea timpul lui in afara tarcului, dar limitat. de asemenea, copii vor avea timp tot limitat de interactiune cu cainele si doar in prezenta mea.
eu incerc sa ma informez cat mai mult si sper ca pana la urma sa fie bine pentru toata lumea.

claucia spune:

Ce frumos ai scris Vivela! Bravo, este o solutie foarte buna, nici radicala si deschisa pe viitor. Sa vezi ce se va intampla.

Acum, nu zic, mie mi-e destul de teama de caini, am patit-o cand eram mai mica dar nu foarte mica si fara vina.

Dar, imi plac cainii, sunt dragalasi, de ajutor, prietenosi, calzi, unii bineinteles. Implica si multa munca e adevarata.

De curand aveam si noi un catelus mic si alb si frumos, deodata a paralizat si sincer l-am tinut prin clinici (nici nu stiam ca exista asa ceva) pentru caini o gramada, tratamente, injectii, din pacate nu s-a putut face nimic.

Cainele tau e tare dragalas iar ideile de cum sa faci pe viitor sunt foarte bune.
Te pup si sa traiasca frumuseii. Cu mamica lor frumoasa cu tot :)

ingridnen spune:

Ilinca a scris foarte bine, copilasii astia mai micuti sant imprevizibili si cainilor le e teama de ei... chiar si fi-miu, de 8 ani, cand se joaca mai "salbatic" sau arunca cu jucarii, catelusa noastra boxer dispare urgent din zona A mai si incasat-o de la el, saraca, cand era fi-miu mai mic, daca rodea cate o jucarie .. noroc ca nu-i genul care riposteaza.
Adevarul e ca putini sant cainii care accepta orice

Vivela, eu zic ca ai gasit cea mai buna solutie, va fi bine, ai sa vezi !

Ingrid si Cristi 8 ani

Kariris spune:

Vivela, am vazut pozele si al tau caine e aceeasi marca ca si cainele meu doar ca al meu lachione e negru cu alb si pete de sare cu piper (gen brac). Cred ca al tau va fi si ceva mai robust si mai inalt. Are si osatura fetei mai lata decat lucky ceea ce ma face sa cred ca e corcit cu un caine mai puternic in "clonti" decat lachione. Lucky al meu e luat tot din strada si e un caine anxios care nu a muscat niciodata decat... de frica. Si atunci a facut-o cu o forta neasteptata.
De asemenea in bataile cu cainii s-a aparat si mentinut foarte bine chiar si cu ciobanesc german in sensul ca l-am adus interg acasa, fara rani majore, doar plin de noroi si in urechi si in fund si... nu a dat bir cu fugitii.
Pe lucky l-am dresat de la 5 luni, am lucrat eu si un prieten cu el. Dar nu am putut merge decat pana la un punct.

Sfatul meu este sa-l pui in tarc si... pentru inceput oricat de greu iti va fi, pune-i o zgarda la gat. Atat, zgarda, nu si lesa. Pentru ca dresajul se face cu zgarda si lesa, uneori chiar cu zgarda de forta (cea din metal cu colti pe interior). Il lasi zi si noapte cu zgarda la gat. apoi, dupa o luna-doua ii poti pune si un ham pe el tot asa, sa stea permanent cu el. Va face ca toti dracii cu ele pe el dar tu trebuie sa ai nervii tari si sa nu cedezi. In perioada asta nu mai lasa copiii la el, du-te doar tu cu papa bun, lauda-l, mangaie-l. Tare as vrea sa vin sa incep eu primele notiuni de dresaj cu el. POate vorbim pe PM sau la tel si organizam ceva.

Nu doar privirea ci intreg trupul cainelui vorbeste. Tu trebuie sa cunosti limbajul trupului unui caine si pt inceput, nu-l fixa cu privirea prea mult, o poate lua ca pe un afront.

Mie imi place mult de el si sunt sigura ca scoti caine disciplinat din el. Vezi ca el poate sari la copii si ca sa te apere pe tine (in mintea lui).

Ilinca_M. spune:

Eu am avut un astfel de caine. Daca doriti sa (re)vedeti: http://community.webshots.com/slideshow/573732162IFdGJz?mediaPosition=1
In ultimele poze era batran si bolnav de cancer, in ultima luna a vietii, si totusi plin de aceeasi rabdare infinita

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

Oana_B spune:

Vivela, imi dau si eu cu parerea un pic. Recunosc ca nu sunt specialista, am o catelusa dar ea e o rasa sensibila prin natura ei si oricum am avut-o de cand era de 7 saptamani, n-are traume.

M-am uitat la poze, e cam greu, cred eu, din poze statice sa iti dai seama de cum e in catel intr-un anume moment. Eu cred ca este recuperabil si mi se pare chiar submissive (docil?) daca sta sa-l calareasca copiii si chiar vine la ei si-i linge, sta cu botul pe labe in preajma lor, ii lasa sa-si bage mainile in gura lui, are urechile pe spate cand il iau copiii brate.
Urechile pe spate, capul intors intr-o parte fara eye contact, cascat, din cate am citit eu sunt semne de docilitate un fel de "I don't wanna cause any trouble" fata de alpha dogs din casa (adica voi).
E buna ideea de a indeparta copiii pentru o perioada de el, si ei sa fie in siguranta si el sa aiba timp sa invete reguli noi.

Cred ca ii mai trebuie ceva socializare si expus la diverse situatii noi, oameni noi, zgomote noi si ii cam lipsesc granitele daca e lasat sa mearga pe unde vrea si sa faca ce vrea. Trebuie sa-si cunoasca locul in haita, cum s-a mai zis mai sus, daca nu ii spui ce sa faca un caine isi ia de la sine rolul de sef. Si mai e si aproape de a fi adult, necastrat daca am inteles bine, si masculii au tendinta sa-ti challenge the authority, spre deosebire de femele care nu sunt rebele pe fata ci dupa ce le zici nu, par sa asculte pe moment dar se furiseaza apoi.

In general, tot ceea ce faci, nu pe bucati, trebuie sa ii arate lui ca ce vine din partea oamenilor e bun, e pozitiv si in timp o sa ii treaca frica si o sa prinda incredere.
De exemplu, il duci la plimbare in lesa. Nu ma mai uit in urma, nu mai stiu daca tu ziceai ca ai incercat sa ii pui zgarda si nu i-a placut? Trebuie intai sa il inveti, in joaca, cu zgarda si lesa. I-o pui in fata, il lasi sa o miroasa, sa o guste, sa se joace, in timpul asta il incurajezi mereu cu o voce placuta "good boy" (sau cum ii zici tu). Dupa un timp, ii pui zgarda dupa gat. Nu in aceeasi zi ca daca e aproape adult o sa ia timp pana se obisnuieste. Poti sa folosesti si treats, daca e un catel caruia ii place mancarea, treats ajuta sa asocieze obiectele ca fiind lucruri pozitive.

Referitor la pazitul mancarii, urmaresc pe Animal Planet pe Victoria Stillwell cu un show "Me or the dog". Imi plac sfaturile ei practice. Nu am urmarit pe Cesar Millan pe National Geographic ca nu am canalul dar din ce am citit, am impresia ca metodele lui sunt bune pentru caini deosebit de agresivi, el spunea ca a intors multi caini de la eutanasiere.
Un link referitor la pazitul mancarii:
http://animal.discovery.com/videos/victorias-indoor-secrets-food-guarding.html
poate te ajuta

Referitor la sperietura, si a mea e foarte jumpy cand vede lucruri pentru prima oara, latra, sare in toate directiile, i se ridica parul pe spate dar cu treats am invatat-o ca obiectul respectiv e inofensiv. Nu ii e frica de matura, aspirator, masina de tuns iarba, furtune, masini (aici am expus-o stand pe strada si urmarind traficul).
Am pus mancare pe obiect si cand vedeam ca incearca sa se apropie o incurajam cu o voce cheerful "good girl" si incet incet inca latrand se apropia si lua boaba de mancare de pe obiect si iar o incurajam. Si o tot tineam asa pana vedeam ca nu mai latra si nu o mai intereseaza obiectul.

Tarcul daca il faci, sa fie ca un loc al lui unde sa se simta in siguranta, eventual trage si vreun pui de somn, nu il tine toata ziua acolo si nu il folosi ca loc de pedeapsa.
Personal, cu a mea folosesc cusca, e casuta ei, acolo se retrage cand are chef si acolo doarme si noaptea si cand suntem plecati de acasa.

Jucarii, oase de ros, sa faca miscare sa-si consume si el energia atat cat are, invata-l comenzile basic de obedienta sit, down, come, stay (scuze ca le zic in engleza, asa le-am invatat aici cu a mea la clasa de obedienta, in romaneste ar fi, banuiesc, "stai", "jos", "vino", "asteapta").
Comenzile astea formeaza "bondul" dintre voi, asa invata el cine e sef in casa.
La scoala ne spunea ca "vino" este, probabil, cea mai importanta dintre comenzi, ca sunt dati cand poate salva viata cainelui. N-am fost in situatii extreme dar comanda asta o repet cu ea tot timpul
sa nu uite.
Lesa e importanta, de exemplu cand iesi cu catelul la plimbare si crezi ca a invatat sa vina la tine cand ii dai comanda vino, te trezesti intr-o zi ca se face ca nu aude. Il chemi pana vine, il lauzi de parca a facut cea mai grozava chestie, ii dai si-un treat si apoi te intorci din nou la lesa, sa-si aminteasca ca tu esti in control. Nu il certi deloc ca o sa asocieze venitul la tine cu certatul si doar n-o fi prost sa vina la asa ceva.

Am fost la un parc "off leash" de caini aici la noi in oras, unde pot alerga ei fara lesa.
Intrarea in parculetul acela (e un spatiu de 2-3 hectare de alergat) mai are ca un spatiu mic unde obligatoriu trebuie sa scoti lesa cainelui, nu ne lasa sa intram cu lesa in parc. La iesire, obligatoriu lesa se pune in acel spatiu nu in timp ce cainele este inca in parcul off leash.
Am intrebat de ce si mi s-a spus ca lesa este un semn de obedienta pentru caine si in parcul public nu toti cainii sunt dresati ca la carte si e posibil ca daca unul care e mai dominant il vede pe altul cu lesa sa sara la el ca sa il domine.

Scuze ca am scris asa de mult, sper ca am putut ajuta macar un pic.

roisin spune:

Vivela,

Pe mine ma bucura mult dorinta ta de a pastra catelul si a face tot ce se poate pentru armonie in familie.

Pe National Geographic, in fiecare vineri intre 9 si 11 seara e o emisiune absolut senzationala, numita Cezar si Cainii (Dog Whisperer).
Iti recomand cu caldura sa o urmaresti macar o data, ai sa vezi cat de diferit vedem lumea noi si cainii, si ai sa intelegi cat de simplu poate fi sa restabilesti echilibrul in relatia dintre voi.

Cea mai mare parte din comportamentul unui caine este rezultatul direct al comportamentului stapanului sau si al modului de interactiune dintre cei doi. De cele mai multe ori, cel care trebuie sa-si revizuiasca atitudinea este omul. Si asta din simplul motiv ca noi avem de multe ori niste asteptari imposibile de la animale, de obicei ii privim ca pe niste copii, ii alintam si ii giugiulim fara a tine cont de nevoile speciei lor.

Daca ai ocazia, urmareste emisiunea asta macar o data. Cel mai probabil vei fi captivata (mai mult ca sigur, si fiul tau cel mare va fi) si nu te vei mai putea dezlipi de ea.
Eu nu mai am caine de 3 ani (imi doresc enorm unul, dar nu as putea sa-i ofer ce i-ar trebui acum). Insa urmaresc emisiunea asta cu religiozitate si mi-e ciuda ca nu exista pe vremea cand cainele meu inca era printre noi.

Multa bafta, va tin pumnii sa reusiti!