o palma - motiv de divort?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

blue eyes spune:

Marius, inainte le numeai "exercitii de imaginatie", acum le numesti "experimente". Parerea mea e ca erai convins de ceea ce afirmai si apoi, cand lumea te-a luat la intrebari, te-ai ascuns dupa cires.

Legat de experimente, pe Beren l-ati eliminat ca facea experimente; tu vrei aplauze pentru ca faci experimente? Si te apuci sa faci exact la un subiect unde se discuta despre abuz domestic?

Daca iti arde de teste in eprubete, poate incerci la bucatarie: sare in loc de zahar, nu e periculos, dar o femeie luata la palme, da!

Basilique spune:

Multumesc pentru toate raspunsurile.

Vad ca inca mai sunt cateva mamici care isi aduc aminte - incredibil de detaliat - de "romanele" pe care le-am scris acum 7 ani aici, pe forum.
Concluzia generala ar fi - vezi, asa ti-a trebuit, nu te-ai despartit atunci, trage acum ponoasele.
Eu nu as spune chiar asa. Intr-astia 7 ani nu am mai scris romane pe forum, nici nu am suferit in tacere. Au trecut cu bune si cu rele, asa cum am zis, as spune - in majoritate cu bune. Am invatat si eu unele lucruri, in special ca increderea in mine nu mi-o da un barbat, ci eu singura trebuie sa imi castig respectul de sine si bucuria de viata. Daca le am pe astea nu mi le poate lua nimeni - nici nu vrea sa mi le ia nimeni.

Si apropos de ce scriam acum atatia ani, dupa acele scandaluri pe care le-am avut cu sotul meu datorita presupunerilor mele ca m-ar fi inselat, s-au imbunatatit multe lucruri, cel putin din punctul meu de vedere. Cred ca a fost bine ca am pus atunci niste limite care s-au respectat.

Punctul esential este ca nu am voie sa uit de copii.

Copiii nu asista, de obicei, la contrazicerile noastre. Nici la episodul asta de acum nu au asistat. Am incercat intotdeauna sa ii invatam ca doi oameni au voie sa se certe, atata timp cat o fac civilizat, ajung la o concluzie si se impaca. Am incercat sa le aratam ca un consens - nu un compromis! - e mai bun decat o suparare prelungita.

Daca as divorta le-as da cel mai bun exemplu ca le-am spus doar vorbe in vant.
Relatia mea cu tatal lor ar fi infinit mai rea dupa un divort - cu toate consecintele negative pentru copii.

Da, cunosc o avocata super buna la care am mai apelat amandoi in probleme de drept in cadrul firmei. Probabil ca ar trebui sa apelez prima la ea, pentru ca una mai buna nu stiu si altfel o angajeaza el. :(

Dar are sens?

Uite ca eram si eu convinsa, super convinsa, ca orice manifestare de violenta fizica ar insemna sfarsitul irevocabil. Si acum s-a intamplat si vad ca nu e asa usor.

O solutie ar fi sa ma mut cu copiii - desi nu cred ca va fi de acord - si sa vedem cum ne merge separati pentru o perioada de timp.

Situatia e atat de incurcata si impletita, avem o afacere impreuna, cu roluri bine determinate; cred ca mi-ar lua vreun an numai sa ma retrag incet, incet din mersul lucrurilor. Si nu stiu exact cine ar putea prelua ceea ce faceam eu. (nu am vreo fantezie ca as fi de neinlocuit, dar am muncit impreuna ca sa cladim anumite lucruri si un strain nu s-ar putea implica la fel.) Pacat.

Oare a fost totul doar in imaginatia mea? Oare ne-a mers atat de prost si eu nici nu am vazut?

E o prostie atat de mare din partea mea sa vreau sa traiesc - bine - cu omul asta? Oare chiar nu merita? Sau nu merit eu?

Uite ca nu cunosc ceva mai bun. Singurele lucruri pe care le stiu sunt ca nu copiii ma fac sa raman langa el, ci el; si ca acei copii ar fi, in plus, daramati sa ne vada despartindu-ne.

Poate ca trec printr-un complex al femeilor "care iubesc prea mult" (vezi cartea, pe care am citit-o), sau al femeilor suferind de vreun sindrom Stockholm, sau habar n-am pe ce lume traiesc. Stiu doar ca in lumea asta e mai usor sa darami decat sa cladesti, si nu vreau sa daram.

Pe de alta parte, palma lui a daramat deja destul.

Daca ma mai suportati cateva zile, cu gandurile mele, va multumesc. Mi-a fost intotdeauna mai usor sa scriu decat sa vorbesc.

Off-topic: black girl, tu pari a ne cunoaste foarte bine - asa e, sau mi se pare? Si daca da, cum? Sau ai salvat doar mesajele de atunci?

pisigri spune:

Mai, eu nu inteleg ceva...daca iti este atit de clar ca linga omul asta vrei sa traiesti, de ce mai intrebi pe forum?
Si asta nu se vrea un "du-te de-aici si nu ne mai plictisi", nu, nici pe departe !
Dar efectiv nu inteleg...incerci sa te convingi pe tine ca o palma nu e mare lucru? Convingindu-ne si pe noi?
Ca e usor de darimat dar greu de construit?
Ca exista 10000 de maruntisuri (da, maruntisuri, din punctul meu de vedere, daca pun in balanta ce se ascunde in spatele violentei fizice si felul in care evolueaza aceste cazuri, cu afacerea familiei si apartamentul si parerea rudelor) dupa care vrei sa te ascunzi ca sa scuzi gestul lui?

NU E NORMAL SA TE LOVEASCA.
Indiferent ce s-ar fi intimplat.
Un om pe care il accept alaturi discuta, combate, se enerveaza, tipa...poate se ridica si pleaca si lasa discutia in aer. Dar nu ridica mina sa ma loveasca. Oricit de putin sau de usor.

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

anca_a spune:

Marius, ori c-a fost, ori ca n-a fost (experiment), parerea mea e ca oricum o dai, tot prost iese.

Daca n-a fost, din start te descalifica atitudinea de abuzator gen "si-a cautat-o cu lumanarea, daca nu-l provoca, gura bate ..." si variatiuni pe aceeasi tema, la fel de delicate.

Iar daca a fost, apoi experimentul tau e de un cinism si un grotesc cum rar am intalnit. Nu era nici locul, nici momentul...

Basilique spune:

Citat:

citat din mesajul lui pisigri
[
Dar efectiv nu inteleg...incerci sa te convingi pe tine ca o palma nu e mare lucru? Convingindu-ne si pe noi?
_

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mda, poate ca asta incerc sa fac. Si nu e bine.
Ai dreptate.

blue eyes spune:

Basilique, palma aia e varful aisbergului, iar dedesubt aveti o relatie destul de agitata. Nu de putine ori, dupa o palma urmeaza a doua; tot din "vina ta", evident! Daca va despartiti sau nu, e o decizie a voastra, pentru ca implica mari schimbari in viata ta si acelor din imediata apropiere a ta.

chatonel spune:

Citat:

citat din mesajul lui J G

Am insa o mirare sa zic asa. Voi, daca primiti o palma de la cineva, nu reclamati la politie?

Pentru mine o palma este motiv de divort. N-as putea trai si creste copii langa o persoana care isi pierde controlul in asemenea hal. Si spun asta referindu-ma la ambele sexe, pentru ca nu ma face sa zambesc o femeie care agreseaza fizic un barbat. Violenta e dezgustatoare.

J si Carla (05.02.2006)
www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare

ba da, eu as merge la politie sa ramina scris negru pe alb.
Si da, o palma e motiv de divort.

pisigri spune:

Citat:

citat din mesajul lui Basilique

Citat:

Mda, poate ca asta incerc sa fac. Si nu e bine.
Ai dreptate.

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

Citat:

citat din mesajul lui Basilique

Copiii nu asista, de obicei, la contrazicerile noastre. Nici la episodul asta de acum nu au asistat. Am incercat intotdeauna sa ii invatam ca doi oameni au voie sa se certe, atata timp cat o fac civilizat, ajung la o concluzie si se impaca. Am incercat sa le aratam ca un consens - nu un compromis! - e mai bun decat o suparare prelungita.

Daca as divorta le-as da cel mai bun exemplu ca le-am spus doar vorbe in vant.
Relatia mea cu tatal lor ar fi infinit mai rea dupa un divort - cu toate consecintele negative pentru copii.

Eu cred ca tu ai o imagine complet deformata despre ceea ce inseamna divortul. De multe ori compromisul este viata impreuna, iar consensul se poate obtine si atunci cind te hotarasti sa te desparti. Adica cu alte cuvinte, divortind "te impaci" cu situatia reala, asa cum este ea de fapt, cu imposibilitatea de a cotinua viata in comun (care ar trebui sa stea la baza hotaririi de divort, asa cum au spus-o fetele la inceputul topicului).

Ideea de separare temporara mi se pare o solutie de luat in calcul.

Editez sa precizez ca de cele mai multe ori divortul este vazut, in mod eronat dupa opinia mea, ca esec si nu ca o solutionare a imposibilitatii de a trai impreuna.

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Basilique

O solutie ar fi sa ma mut cu copiii - desi nu cred ca va fi de acord - si sa vedem cum ne merge separati pentru o perioada de timp.

Este o solutie buna, daca poti apela la ea. Nu are de ce sa nu fie de acord: ii spui ca nu vrei sa va despartiti, dar ca va trebuie ammandoura o pauza de reflexie, din moment ce s-a ajuns la asa ceva. Va puteti intalni, discuta, dar, mai ales, aveti timp de gandit fara presiune.
Intotdeauna este buna o astfel de pauza. Si, daca simti nevoia de ea, trebuie sa faci asa, iar el trebuie sa fie de acord. Trebuie.

Alte precizari: eu fac parte dintre parintii care cred ca divortul poate fi devastator pentru copii; fetele mele au trecut prin divortul parintilor si observ probleme acum, la adolescenta, desi au un cadru familial actual foarte bun. Deci, nu-i de joaca. Dar tot acum observ ca n-au scapat nimic din ceea ce s-a intamplat in copilaria lor, vis a vis de divorturi. Au intrebari, neclaritati...dar stiu tot. Vreau sa spun ca o casnicie proasta, tinuta doar pentru ei, nu este o solutie. Nu-i multumeste. Nu le face nici bine, cresc invatand ce nu trebuie, pentru ca e clar: modelele sunt parintii. Imaginati-va o viata agitata intre parinti, cu scandaluri, cafteli...sunt sanse mari ca odraslele sa repete ce au invatat, cand le va veni randul. Deci un "nu" hotarat pentru o casnicie cu probleme, de dragul copiilor. Le este mai rau.

Eu vad aici doi oameni cu probleme in casnicie si o femeie care se lupta pentru casnicia ei. Apreciez enorm acest lucru. Isi recunoaste greselile, le vede pe ale lui...nu poate sa-si gestioneze criza si intreaba ce sa faca. Ce-i asa de greu de inteles? Nu vrea sa plece, ca de copii, ca de sot...nu vrea. Incearca sa afle cum poate sa ramana cu tot ce-si doreste, sa nu piarda nimic.
Eu zic ca e ceva normal, uman.

Despre "experimentul" Marius: poate credeti ca-i normal "sa-l apar" pe Marius, pentru ca sunt barbat. Nu-i asa. Eu, unul, nu vad nimic neobisnuit la ce spune el: teoretic, o femeie poate ca, prin violenta verbala, prin "hemoragie" verbala, prin cicaleala sa-l determine pe barbat s-o croiasca. E normal? Si gur ca nu...dar perfect posibil. Daca vreti sa va traiti viata la nivel teoretic, asta e. Practica spune, insa, altceva si cred ca stim cu totii adevarul.
Marius n-a facut nici un experiment: stia ca innotul impotriva curentului starneste stropi si, desi stia asta, a vrut sa-si spuna parerea. Morala? Intr-o comunitate cu majoritate (zdrobitoare

) feminina, e bine sa nu dai de inteles ca o femeie ar putea fi cauza problemelor.
Eu n-as numi asta un experiment, de vreme ce raspunsul este arhicunoscut (si garantat). Dar nu musai corect.

Rufus, Tora si iadele