o palma - motiv de divort?

mariana_flo spune:

De ce sa "ascunda sub pres" palma primita? Cand esti agresat nu cauti ajutor? Si eu am primit o palma si in acel moment singurul gest pe care l-am putut face a fost sa ma duc direct la politie (e la doua strazi de casa mea).

Si ca sa raspund intrebarii de baza... o palma nu este motiv de divort. O palma data/primita trebuie sa fie semnalul de alarma ca acea casnicie nu functioneaza.

A_Iulia spune:

Eu n-am luat (inca) vreo palma de la nimeni, nici macar de la mama in copilarie -dar intr-un caz similar nu stiu ce-as putea cauta la politie si cu ce m-ar ajuta asta, decat daca as fi chiar in pericol sau as crede ca cineva mi-ar putea face rau in continuare...ceea ce nu prea pare sa fie cazul aici. As fi insa la fel de dezamagita...

Basilique, pari foarte descumpanita de ceea ce s-a intamplat, ai dreptate, totusi raspunsurile de aici pot sa puna gaz pe foc si sa te faca sa crezi ca situatia este mult mai grava decat ar putea fi de fapt.

Tu stii exact ce ai acasa, incearca sa privesti cat poti tu de rational. De divortat poti divorta oricand, dar trebuie s-o faci atunci cand stii ca nu mai e nimic de facut.

Basilique spune:

Buna dimineata si multumesc pentru toate raspunsurile!

Da, asa cum zicea Ruxi, am mai scris pe forum cu niste probleme, prin 2004, dar ni le-am rezolvat si am mers mai departe. Intotdeauna am considerat ca merita sa incerc, pentru ca acest om pe care mi l-am ales si care m-a ales e mai pretios decat lucrurile care ma deranjeaza / m-au deranjat la el.

Certuri au existat intotdeauna, pentru ca el se enerveaza si eu nu pot sa tac la infinit. Si da, are si Marius dreptate - partial - unde zice de "Niagara". Doar ca am considerat intotdeauna ca e dreptul meu sa vorbesc, sa ma apar cand mi se fac observatii nedrepte.

Asa a fost si la ultima cearta. Lipseau niste bani din portofel, cica i-as fi luat eu (!!! - no comment). Eram obositi, eu i-am zis ca nu imi convine sa dea asa vina pe mine fara motiv, el a tinut-o pe a lui, de aici am ajuns, tipic, la constitutia genetica (a se citi pacatele parintilor mei), eu eram deja nervoasa (da, ok, aveti deptate, ar fi trebuit sa raman calma etc etc dar uite ca nu am putut) si i-am raspuns in acelasi ton despre parintii lui (da, dati cu pietre), la care el mi-a dat acea palma.

Ca si fond psihic anterior, am avut cateva zile foarte frumoase. Chiar deosebit de frumoase, din toate punctele de vedere, desi viata noastra e departe de a fi usoara pentru ca avem stres profesional cat cuprinde si nici un fel de ajutor la copii. Soacra fusese la noi pentru prima data in nici nu mai stiu cate luni, tocmai ca sa ne luam doua zile timp pentru noi.

De ce am scris asa de copii?

Pentru ca, daca totul se va termina cu un divort, nu poate sa sustina nimeni ca le va merge bine copiilor. Cunosc destule familii despartite si stiu ce incarcatura imensa apasa si pe copii, si pe parteneri. Trec ani de zile pana sa intre ceva intr-o jumatate de normal, scoala are de suferit, e o ruptura la fel de mare ca moartea.

El e tipul de om care stie sa isi apere foarte bine terenul cucerit. Inutil sa spun ca nu si-a cerut nici un fel de scuza, dimpotriva, el abia m-ar fi atins si asta nu a fost decat o mica manifestare a furiei lui de atunci. (ce sa inteleg dintr-asta? ca data viitoare o sa ajung la spital?!)

Inainte sa plec s-a purtat clar ca fiind intr-un mare avantaj. Ar fi trebuit sa plec singura, fara copii, ca sa ma "relaxez", ar fi trbuit sa imi fac un test psihologic ca sa demonstrez ca sunt apta sa am grija de cei mici (aici a avut o sustinere acerba din partea maica-sii, care mi-a demonstrat cu exemple din toata casnicia ce sotie si mama mizerabila sunt), a trebuit sa ma rog de ei plangand ca sa pot primi copiii si sa plec.

Ei, uite, asa ceva nu imi convine deloc.

Si v-ati intrebat de ce m-am dus la politie? Pentru ca intr-o situatie dintr-asta nu am absolut nici un drept! Nu pot nici sa ies cu copiii din casa daca maria sa nu imi da voie. Si ce fac?

Si sa presupunem ca ajungem la divort: daca ei incep cu acuzatii de tip "sanatate mintala subreda" si "mama incapabila" si "nu e in stare sa aiba grija de ei", in conditiile in care el e cel care loveste si bufneste, iar eu sunt aia care a incercat intotdeauna sa faca pace, inclusiv intre el si parintii lui (pe care de obicei nu poate sa ii sufere, dar intr-o cearta ii apara pana la cer si inapoi), ce fac?

Intelegeti ca nu vreau sa il fac nici pe el mai rau decat e, nici pe mine mai buna, amandoi am fost de vina ca ne-am certat, dar situatia actuala e clar in avantajul lui.

Nu stiu ce voi face cand va trebui sa ma intorc acasa. Mai e un pic pana atunci, dar nici nu pot amana la infinit.

El nu are nici o parere de rau, sau nu si-o arata; eu nu imi voi cere vreodata scuze pentru ca "l-am provocat" sa imi dea o palma. Hai sa fim seriosi.

Dar daca as putea da timpul inapoi as numara banii aia nesuferiti cand am plecat de acasa si as scrie undeva cati si pe ce s-au dus, ca sa evitam cearta, ca sa evitam urmarile. Dar nu pot.

Tocmai incheiasem o afacere zilele alea, pentru care ne pregatisem vreo jumatate de an. Inutil sa ma zic ca s-a dus orice fel de sentiment de bucurie, sau de implinire.

De ce suntem atat de fraieri? (da, ma refer la amandoi)

Fug ca mi s-a sculat cea mica.

Multumesc pentru intelegere.

B.

ruxij spune:

Da, sunt adevaruri de necombatut si fapte de nejustificat. Nimic nu justifica abuzul femeilor si copiilor, crima, violul. Ai dreptate ca daca cineva mai slab loveste pe cineva mai puternic, nu starneste aceeasi reactie de indignare, dar dc cel mare loveste in cel fara aparare, normal ca nu inseamna acelas lucru. E chiar culmea ca barbat sa te plangi ca te-a batut un copil sau o femeie. O femeie te poate abuza emotional, dar fizic, nu. Doar dc ti-ai luat vreo luptatoare sumo si tu esti la categoria tzantzar. De aia se zice: "lupta-te cu cineva pe masura ta dc. esti barbat, daca lovesti in unul mai slab, esti doar un las si un gunoi". De necombatut.

ruxij spune:

Basilique a scris aci pe forum subiecte fluviu, daca nu ma insel inca de prin 2003 sau 2004, demult nu merge bine. Nu ma feresc sa spun ca dc. s-a ajuns la palme, nu mai sunt sanse decat sa mearga in mai rau. Poti sa te intorci, mai discutam peste cativa ani, cand va fi si mai rau.

ruxij spune:

Ah, deci mi-am amintit bine, am scris in acelas timp, din 2004 sunt probleme si problemele au fost destul de neplacute de atunci.

ruxij spune:

Nu e deloc ca moartea, ce distorsionat le vezi! Te vei intoarce si vei merge inainte. Mai discutam peste 5 ani.

Nu e nici un bine pt copii, e mai rau. Ti-e frica de singuratate, de imagine, de statut social, de consecintele asupra copiilor. Dar consecintele asupra copiilor sunt deja mai rele. Orice vei face, sa te ajute Dzeu si imi pare rau ca treci prin aceste necazuri!

A_Iulia spune:

Eu nu imi amintesc de subiectele anterioare, dar din relatarea ta de mai sus m-a socat acuzatia ca tu ai luat bani din portofel...si ca nu recunosti. Ma refer la lipsa de incredere in cuplul vostru si la acuzatiile jignitoare. Asta mi se pare foarte grav. Cand lipseste increderea in partener foarte greu poate supravietui un cuplu.

Yasmine spune:

Parerea mea este ca in acesti ani, ce a fost rau pt. copii s-a produs deja. Copiii au vazut ca e normal in casa ca tata sa o injure pe mama si ea sa raspunda cu aceeasi moneda, asa vor face si ei cind vor fi adulti. Deci mai rau decit le-ai facut deja copiiilor nu cred ca le-ai face printr-un divort, dar cum zice si ruxij mergi mai departe, ne mai vedem ...

clarmai spune:

Nu vreau sa dau nici un fel de sfat ca nu sunt in masura.Si casnicia mea e cam la fel.El nu are incredere in mine deloc,desi incerc mreu sa-i arat ca poate,este alegerea lui,poate eu nu am stiut prea bine sa-i arat ca are in cine sa se increada,si deci am renuntat,va fi alegerea lui.Problema este ca ne complacem intr-o casnicie care nu are cum sa devina mai buna,neintelegeri,certuri aiurea exista,vorbe care dor s.a.m.d.Sunt convinsa ferm de un lucru,ca dupa prima palma vor mai urma si altele si altele pana vom fi in stare sa facem ceva si sa spunem stop.

Parerea mea ca in orice familie exista conflicte de orice natura,problema e daca consideram ca merita fie sa remediem situatia,fie sa ne complacem asa,sau sa dam bir cu fugitii.O viata avem si merita sa o facem cat mai frumoasa,dar daca nu gasim in noi puterea ,mai bine o lasam balta si mergem mai departe.

Te rog numai atat nu te ghida dupa primul impuls care nu are cum sa fie corect,o decizie luata la nervi sau la repezeala nu are cum sa fie una buna.

Dar parerea mea ca daca ti-a dat o palma vor mai urma si altele,si bine ar fi ca daca consideri ca nu te mai vrea langa el,va tu primul pas ,stai de vb calm cu el si spunei sa dea cartile pe fatza,nimanui nu ii e bine intr-o astfel de casnicie.Eu am luat decizia ca sotul meu e impulsiv nu ca ar fi o scuza,dar dupa aceea ii pare rau.Stiu ce o sa ziceti :..daca te bate si te baga in spital pt ca e impulsiv si apoi ii pare rau.....m-am gandit si la aspectul asta,eu m-am decis sa astept si sa-i mai dau sanse cu o limita,problema este tu ce consideri ca ar fi mai bine sa faci?

Parerea mea sa vb deschis,e dispus sa-ti acorde incredere pe viitor ca lucrurile sa stea mai bine,sau nu.Bafta multa si pune copiii pe primul loc,pe tine pe al doilea si sotul pe al treilea.Mai roaga-te la d-zeu ,ajuta,pe mine m-a ajutat.Te pup