Iul-Aug 2011-Bv Ireth, Windy & Arianna! (79)

pufi79 spune:

FELICITARI ARIANNA SI GOGOSHIKA BINE ATI VENIT DRAGI PUIUTI ANDREI SI ARIANNA, SA FITI NOROCOSI SI SANATOSI !!!!

Anaemi la multe lunite pentru scumpul Petru, sa creasca mare si sa fie sanatos


Hai Ireth

Roxi ce face Alexia? I-a trecut funduletul?


Laura13 la multe lunite si pentru scumpul tau Alexandru sa creasca mare si frumos! Asa rasfata-te, profita , altele numai visam la ce noroc ai tu azi .


Noi suntem bine, bubu mic a inceput de 3 seri sa renunte la masa de la 11 astfel ca dorm si eu intins pana pe la 1.30-2 si rade din ce in ce mai mult, sunt pur si simplu topita, cred ca o sa-i ramana obrajii vineti de cat l-am pupacit .
In afara de asta am inceput pregatirile pentru botez, suntem bucurosi ca am gasit sala desi abia in septembrie dar la cat de tarziu ne-am hotarat e bine si-asa.
Mama pleaca 2 saptamani la tara , cine-mi mai face mie ciorbite ??!!! ....

Va pupacesc pe toate .

mami de strumf mult iubit Eduard-Gabriel
Doamne ai grija de noi

anaemi spune:

Hai Ireth!

Pufi , pai deja ai baiat mare!

Adra super filmuletul, superba Eva! Ce de par aveaaa! A mea nici acum nu are ca lumea ! Are trei fire Macar nu trebuie sa ma stresez cu tunsul

p.s Poooze noooooiii!

Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

anaemi spune:

Si pt ca azi face bebe o lunita, m-am gandit sa-i fac cadou povestea nasterii

Nasterea lui Petru, imi place sa o numesc: nastere “junkie” . Si asta pt ca , chiar daca eu eram oarecum impotriva inducerii (administrarii de oxitocina) si a epiduralei (am nascut primele 2 dati fara )…de data asta am avut parte de amandoua.
Nu stiu ce s-a intamplat cu mine la nasterea asta, dar e clar ca frica si-a spus cuvantul… nu stiu de ce… poate ca stiam ce ma asteapta ?

In fine… de data asta am nascut cu o saptamana si un pic mai devreme (38 s si 5 zile ).

Am avut dpn pe 07.07.2011 dar, cum am sperat , bebe a vrut sa vina pe 29.06, chiar de sarbatoarea Sf. Apostoli Petru si Pavel. (numele lui Petru l-a ales Filip inca din iarna, dupa ce ne-a confirmat la ecografie ca este baietel… intamplare sau nu……..de fapt , nimic nu este intamplator ).

Luni, pe 27.06, i-am dus pe pitici la bunici. Cand ne-am intors am trecut pe la med de familie sa-mi iau biletul pt internare, am venit acasa si ma minunam impreuna cu Emi cat de liniste poate sa fie in casa fara copii. Un sentiment taaare ciudat… urat chiar, pt ca am realizat ca ei , chiar sunt singurii care ne motiveaza si ne “tin in priza” :)!

Noaptea , m-a luat somnul ff greu pt ca dupa numai 2 ore, adica pe la 3 si ceva sa ma trezeasca o durere de spate…parca-mi bagase cineva un cutit in mijloc. M-am gandit ca poate este de la pat. Ne mutaseram in dormitor , in locul copiilor, si cum nu mai dormisem de ceva timp acolo, am zis ca m-am dezobisnuit si de aici si durerile.

M-am intors pe oparte si pe alta ,ca un pui la rotisor, dar nimic. Pe orice parte stateam simteam aceeasi durere.Plus ca incepusera si contractile…cronometrate la fix 6 minute. Am stat un pic ,sperand ca o sa-mi treaca. Nimic! NU erau dureroase foarte, dar erau !
La 3.59 scriam pe forum :D mesajul:

“Hai Roxi! Curaj si recuperare rapida !Sa fie sanatoasa bebita!


Ti-am luat locul!

Eu nu cred ca o sa ma opreasca la spital...s-ar putea sa raman eu

Am contractii la 6 minute. Nu sunt f dureroase, dar sunt...poate s-or opri.

Mai astept putin !

Asa ca Hai eu! “

Am mai stat putin si m-am intins sperand ca o sa-mi treaca; intr-adevar, dupa 2 ore contractile au inceput sa se rareasca pana cand nu au mai fost deloc. Cred ca pe la 5.30 am adormit la loc.

Pe 28.06 ,la 11 am fost la spital pt control; control care era stabilit cu 3 saptamani inainte. Doctorul era de garda. Ma consulta, constata ca tocmai am pierdut dopul (l-am vazut si eu), col sters care permite lejer 2 degete. Ma intreaba daca nu vreau sa raman ca sa-mi rupa membranele si sa-mi puna o perfuzie cu oxitocina, pt ca dupa cum se prezenta situatia oricum urma sa nasc….chestiune doar de ore.

Dar eu cum nu dormisem in noaptea respectiva si cum nu eram prea incantata de inducere,am hotarat ca sa vin sa ma odihnesc :D si sa ma gandesc la varianta de a naste . Asa ca am venit acasa, m-am odihnit (chipurile) si am mai discutat cu Emi daca nastem sau nu .
Pana la urma am zis hai sa nastem ca oricum trebuie… ma luasera iar contractile , dar neregulate si la fel nu f dureroase, dar erau.

Mi-am luat bagajul si am plecat … la Carrefour . Le-am cumparat la pitici cate o carte , am mai cumparat niste sosetele pt bebe si pt mine papuci si 2 ciocolate albe .

La ora 22 eram la spital. Contractile tot neregulate, tot f usoare.

La 22.30 control pe masa. Concluzia : dilatatie 3 si doctorul f satisfacut de pronosticul lui corect (Ti-am spus ca nasti ! :D ). In mine, frica era cat casa!

Ma echipez in camasa de sacrificiu si astept sa-mi faca internarea. La 23.30 eram in sala de travaliu, doctotul imi rupe membranele si–mi zice ca in 2 ore , nasc! Mi se pune si perfuzia cu oxitocina si incepe distractia .

Nici nu a intrat bine oxitocina-n sange , cum au inceput contractile la 5 min…cum au inceput contractile , cum am inceput sa ma jelesc. Nuuu, nu de durere! Ca inca nu ajunsesem la apogeu …De frica! (De ce-mi era frica…nu stiu).

Si m-am jelit si vb cu sotul la tel si-I spuneam ca mi-e frica si iar m-am jelit.Pana mi-a vrenit ideea salvatoare: EPIDURALA!!! . Asa ca la 12 noaptea,al meu alerga dupa trusa pt epidurala .
La 12.30 la un nou control…dilatatie 5. Moasa cheama anestezista pt a-mi monta cateterul pt epidurala.

Anestezista impreuna cu asistenta ei, au venit la 12.45. M-am ridicat in fund si m-am ghemuit cu asistenta gramada pe capul meu ca sa nu ma misc cand ma inteapa in spate. Cu tot cu nemiscatul meu, m-a intepat de doua ori.

“Operatiunea epidurala” :) a durat 15 min, timp in care am avut cateva contractii bune si in care cred ca mi-a curs 1 tona de lichid :D… eh! Nici chiar o tona :) dar fff mult, de ziceai ca sub mine si pe tot patul se mutase lacul Victoria :)) (ca sa nu zic Marea Caspica). :)

Bineinteles ca mi s-a facut rau si abia am reusit sa ma intend la loc pe pat. Picioarele le simteam de parca-mi legasera bolovani de ele si ca tabloul sa fie complet m-a apucat un tremurat de ziceam ca nu-I adevarat. Tremuram toata, din toate incheieturile, imi clantaneau efectiv dintii in gura de nu puteam scoate nici un cuvant.
Mi-au adus un paturoi…dar degeaba.

Contractiile veneau déjà una dupa alta.Inca le simteam, e drept ca erau oarecum suportabile, dar le simteam si le-am simtit pana la sfarsit.

Moasa, langa mine, cu mana pe burta si cu ochii pe monitor, imi monitoriza contractile si-mi spune ca sa incerc sa dorm. De unde? Dupa 5 min, la 1.10 , simt ca a sosit momentul :).

Moasa imi zice ca sa imping de doua ori pe fiecare contractie. Intre timp ea transforma patul pe care stateam, in masa de nascut, imi baga oxigenul pe nas si porneste glucoza pe vena.

La 1.20 vine si doctorul si ne punem pe treaba serioasa :). De bine ce am avut epidurala aia ,am simtit ca-mi ies pana si ochii din cap si am tras un chiot de toata frumusetea :).

Am vazut capul iesit a lui bebe, am vazut si cum l-a tras afara…

La 1.30 Petru a parasit “cuptorasul” in care a stat la copt 38 de saptamani si 5 zile .

O noua poveste de dragoste a inceput !

E greu…destul de greu…as putea spune ca foarte greu…dar cata fericire…cata implinire!!! Copiii sunt adevaratele mele realizari !!!













Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

anaemi spune:

p.s scuzati eventualele greseli. Pvestea am ascris-o in decursul mai multor zile pe sarite asa

Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

MihaelaV spune:

Buna ziua, mamici si viitoare mamici
Dupa o lunga absenta am revenit si la odisee sa felicit toate mamicile si toti bebeii care s-au nascut de cand nu am mai intrat

Noi suntem bine, am revenit acasa dupa o experienta traumatizanta in spitalul CFR2, soldata cu o mica depresie. A fost groaznic acolo, mai ales ca am nascut cand era cod galben de canicula si nu erau aparate de aer conditionat acolo, iar in spatele maternitatii se construia un bloc de 10 etaje si se lucra zi si noapte, fiind un zgomot infernal. De duminica de la 8 dimineata pana marti la 13, cand m-am externat pe proprie raspundere nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore. Luni seara am fost la un pas de moarte pt ca o asistenta nepriceputa mi-a bagat un antibiotic in branula care ducea catre o vena infundata si am ajuns la tensiunea 5 cu 3, m-au intubat si de abia dupa 3-4 ore mi-am revenit. Mi-am sunat sotul cand m-au adus din nou in rezerva si i-am zis ca eu nu mai stau nici un minut in spital, dar m-au lasat sa plec de abia marti la pranz.
Asistentele de la neonatologie erau nesimtite si umflau bebelusii cu formula, apoi ii aduceau la supt si faptul ca nu reuseam sa ii dau sa suga ma termina. Dupa ce am ajuns acasa mi-am luat pompa de san electrica la recomandarea lui ramyy si am muls colostru pana vedeam ca bebe e satul.
Incet incet am inceput sa ma acomodez cu bebe. E tare cuminte, mananca suficient, a inceput sa rada cu un singur obraz
Am pus si eu o poza in album si acum merg sa-i dau sa suga ca plange.
Va pup pe toate

Babylicious spune:

Anaemi...ce frumooooooooooos
Sa iti traiasca minunile frumoase, si voi sa va iubiti o vesnicie!!!

Oana mamica super-fericita de Eliza Maria

pufi79 spune:

Emotionat, ca de fiecare data cand citesc povestea nasterii unui puiut .

Si apropos de "nimic nu e intamplator" Anaemi asa am "patit" si eu cu numele. Initial trebuia sa fie Darius sau Patrick si nu stiu din ce motiv intr-o dimineata m-am trezit cu Eduard Gabriel in cap, ai mei nu stiau nimic, numai sotului ii spusesem ca-mi place numele asta.......bubu mic s-a nascut de Inaltarea Domnului .

mami de strumf mult iubit Eduard-Gabriel
Doamne ai grija de noi

anaemi spune:

Multumesc pufi si Oana!

MihaV bine ai revenit! Imi pare rau ca ai avut o experienta asa urata, dar bine ca esti/sunteti bine !

Alexandru este un scump!

Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

AlyMih spune:

Multumesc LAura
Multe luni si ani inainte pt printisorul tauSi al meu face pe 5 o lunamai avem o saptamana
Ireth curajj si nastere usoara..te asteptam numai cu vesti bune

MAmicuta fericita de baietel Ianis-Andrei(5 iulie 2011)

Laura13 spune:

Citat:

citat din mesajul lui anaemi Si pt ca azi face bebe o lunita, m-am gandit sa-i fac cadou povestea nasterii Nasterea lui Petru, imi place sa o numesc: nastere “junkie” . Si asta pt ca , chiar daca eu eram oarecum impotriva inducerii (administrarii de oxitocina) si a epiduralei (am nascut primele 2 dati fara )…de data asta am avut parte de amandoua. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine la nasterea asta, dar e clar ca frica si-a spus cuvantul… nu stiu de ce… poate ca stiam ce ma asteapta ? In fine… de data asta am nascut cu o saptamana si un pic mai devreme (38 s si 5 zile ). Am avut dpn pe 07.07.2011 dar, cum am sperat , bebe a vrut sa vina pe 29.06, chiar de sarbatoarea Sf. Apostoli Petru si Pavel. (numele lui Petru l-a ales Filip inca din iarna, dupa ce ne-a confirmat la ecografie ca este baietel… intamplare sau nu……..de fapt , nimic nu este intamplator ). Luni, pe 27.06, i-am dus pe pitici la bunici. Cand ne-am intors am trecut pe la med de familie sa-mi iau biletul pt internare, am venit acasa si ma minunam impreuna cu Emi cat de liniste poate sa fie in casa fara copii. Un sentiment taaare ciudat… urat chiar, pt ca am realizat ca ei , chiar sunt singurii care ne motiveaza si ne “tin in priza” :)! Noaptea , m-a luat somnul ff greu pt ca dupa numai 2 ore, adica pe la 3 si ceva sa ma trezeasca o durere de spate…parca-mi bagase cineva un cutit in mijloc. M-am gandit ca poate este de la pat. Ne mutaseram in dormitor , in locul copiilor, si cum nu mai dormisem de ceva timp acolo, am zis ca m-am dezobisnuit si de aici si durerile. M-am intors pe oparte si pe alta ,ca un pui la rotisor, dar nimic. Pe orice parte stateam simteam aceeasi durere.Plus ca incepusera si contractile…cronometrate la fix 6 minute. Am stat un pic ,sperand ca o sa-mi treaca. Nimic! NU erau dureroase foarte, dar erau ! La 3.59 scriam pe forum :D mesajul: “Hai Roxi! Curaj si recuperare rapida !Sa fie sanatoasa bebita! Ti-am luat locul! Eu nu cred ca o sa ma opreasca la spital...s-ar putea sa raman eu Am contractii la 6 minute. Nu sunt f dureroase, dar sunt...poate s-or opri. Mai astept putin ! Asa ca Hai eu! “ Am mai stat putin si m-am intins sperand ca o sa-mi treaca; intr-adevar, dupa 2 ore contractile au inceput sa se rareasca pana cand nu au mai fost deloc. Cred ca pe la 5.30 am adormit la loc. Pe 28.06 ,la 11 am fost la spital pt control; control care era stabilit cu 3 saptamani inainte. Doctorul era de garda. Ma consulta, constata ca tocmai am pierdut dopul (l-am vazut si eu), col sters care permite lejer 2 degete. Ma intreaba daca nu vreau sa raman ca sa-mi rupa membranele si sa-mi puna o perfuzie cu oxitocina, pt ca dupa cum se prezenta situatia oricum urma sa nasc….chestiune doar de ore. Dar eu cum nu dormisem in noaptea respectiva si cum nu eram prea incantata de inducere,am hotarat ca sa vin sa ma odihnesc :D si sa ma gandesc la varianta de a naste . Asa ca am venit acasa, m-am odihnit (chipurile) si am mai discutat cu Emi daca nastem sau nu . Pana la urma am zis hai sa nastem ca oricum trebuie… ma luasera iar contractile , dar neregulate si la fel nu f dureroase, dar erau. Mi-am luat bagajul si am plecat … la Carrefour . Le-am cumparat la pitici cate o carte , am mai cumparat niste sosetele pt bebe si pt mine papuci si 2 ciocolate albe . La ora 22 eram la spital. Contractile tot neregulate, tot f usoare. La 22.30 control pe masa. Concluzia : dilatatie 3 si doctorul f satisfacut de pronosticul lui corect (Ti-am spus ca nasti ! :D ). In mine, frica era cat casa! Ma echipez in camasa de sacrificiu si astept sa-mi faca internarea. La 23.30 eram in sala de travaliu, doctotul imi rupe membranele si–mi zice ca in 2 ore , nasc! Mi se pune si perfuzia cu oxitocina si incepe distractia . Nici nu a intrat bine oxitocina-n sange , cum au inceput contractile la 5 min…cum au inceput contractile , cum am inceput sa ma jelesc. Nuuu, nu de durere! Ca inca nu ajunsesem la apogeu …De frica! (De ce-mi era frica…nu stiu). Si m-am jelit si vb cu sotul la tel si-I spuneam ca mi-e frica si iar m-am jelit.Pana mi-a vrenit ideea salvatoare: EPIDURALA!!! . Asa ca la 12 noaptea,al meu alerga dupa trusa pt epidurala . La 12.30 la un nou control…dilatatie 5. Moasa cheama anestezista pt a-mi monta cateterul pt epidurala. Anestezista impreuna cu asistenta ei, au venit la 12.45. M-am ridicat in fund si m-am ghemuit cu asistenta gramada pe capul meu ca sa nu ma misc cand ma inteapa in spate. Cu tot cu nemiscatul meu, m-a intepat de doua ori. “Operatiunea epidurala” :) a durat 15 min, timp in care am avut cateva contractii bune si in care cred ca mi-a curs 1 tona de lichid :D… eh! Nici chiar o tona :) dar fff mult, de ziceai ca sub mine si pe tot patul se mutase lacul Victoria :)) (ca sa nu zic Marea Caspica). :) Bineinteles ca mi s-a facut rau si abia am reusit sa ma intend la loc pe pat. Picioarele le simteam de parca-mi legasera bolovani de ele si ca tabloul sa fie complet m-a apucat un tremurat de ziceam ca nu-I adevarat. Tremuram toata, din toate incheieturile, imi clantaneau efectiv dintii in gura de nu puteam scoate nici un cuvant. Mi-au adus un paturoi…dar degeaba. Contractiile veneau déjà una dupa alta.Inca le simteam, e drept ca erau oarecum suportabile, dar le simteam si le-am simtit pana la sfarsit. Moasa, langa mine, cu mana pe burta si cu ochii pe monitor, imi monitoriza contractile si-mi spune ca sa incerc sa dorm. De unde? Dupa 5 min, la 1.10 , simt ca a sosit momentul :). Moasa imi zice ca sa imping de doua ori pe fiecare contractie. Intre timp ea transforma patul pe care stateam, in masa de nascut, imi baga oxigenul pe nas si porneste glucoza pe vena. La 1.20 vine si doctorul si ne punem pe treaba serioasa :). De bine ce am avut epidurala aia ,am simtit ca-mi ies pana si ochii din cap si am tras un chiot de toata frumusetea :). Am vazut capul iesit a lui bebe, am vazut si cum l-a tras afara… La 1.30 Petru a parasit “cuptorasul” in care a stat la copt 38 de saptamani si 5 zile . O noua poveste de dragoste a inceput ! E greu…destul de greu…as putea spune ca foarte greu…dar cata fericire…cata implinire!!! Copiii sunt adevaratele mele realizari !!! Anamaria cu Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & Petru (29.06.2011) Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata...