Cum ?
Raspunsuri - Pagina 9
Fomalhauti spune:
Draga mea, dragele mele care ati pierdut recent pe cineva...
Mie mi se pare ca totusi trece...intr-un anume sens. Adica, dupa un timp dispar toate acele ganduri, zi si noapte si durerea e altfel si nu e tot timpul. Viata reintra in normal, poate un pic alt normal, dar vor fi din nou bucuriile de zi cu zi.
Eu am simtit ca lucrurile reintra in normal dupa un timp, nu mai stiu cat, cand am inceput sa visez noaptea "normal". Dupa ce a murit tata aveam niste vise tare ciudate, il visam ridicandu-sa din sicriu si il intrebam "Ai murit sau nu ai murit?" Si apoi toata ziua eram intoarsa pe dos, imi aminteam visul si de tata....Si apoi am inceput sa visez ca il intalneam pe strada si ma speriam si il intrebam "Tu esti? Dar tu ai murit...."
Si apoi, dupa un timp, au inceput visele normale. Niste vise de care ma bucur. Il visez pe tata, discut cu el, nu stiu ca a murit. Eu am diferite varste, uneori sunt copil, uneori sunt foarte tanara si uneori am varsta de acum, dar discut cu tata, uneori ma mai si cert cu el si ma trezesc cu o stare placuta, chiar am senzatia ca a mai fost alaturi de mine. Chiar noaptea trecuta l-am visat, doream sa plec undeva cu o prietena si prietena mea spunea ba ca merge, ba ca nu merge. Ne-am urcat si intr-un tren si apoi prietena mea a coborat si eu cu ea. Si apoi l-am visat pe tata care ma certa, imi spunea ca nu trebuie sa fac ce imi spune prietena, ca nu sunt capabila sa decid singura - exact stilul lui tata, chiar am petrecut un pic de timp cu el.
Si imi mai amintesc ca intr-o zi, dar nu mai stiu la cat timp dupa moartea lui tata, am fost in parc cu copiii, am stat o gramada si apoi la sfarsitul zilei mi-am dat brusc seama ca nu mi-a trecut deloc prin cap gandul ca tata nu mai e - si m-am gandit ca e ca si cand ar mai fi.
Si, de fapt, tata mai este. Chiar este. Eu sunt atee, nu cred ca este undeva...Este aici, cu mine. Fiindca unul dintre baietii mei seamana cu el. Foarte mult. Si va mai fi. Fiindca stiu ca si unii din copiii copiilor mei sau nepotii copiilor mei vor semana cu el. Si nu e o asemanare, chiar este vorba despre o bucata din tata, este un mod in care el exista, chiar exista si va exista mereu.
vias spune:
pe 16 august se implinesc 3 ani de cand Darius, fiul meu scump a plecat .... cand zic ca a plecat, mie imi vine in minte mereu un mormant mic, eu inca il "vad" acolo...dar oamenilor le spun ca e printre ingeri...
Sunt 3 ani de cand sunt amortita, de cand viata nu mai are acelasi sens, merg, imi fac treaba, sambesc...dar o parte din mine s-a oprit brusc..atunci..
Inca doare, de fapt am realizat ca va durea toata viata... cand sunt intrebata cati copii am...nu stiu ce sa raspund 
sufletul imi spune 2...dar acasa mai am doar unul
Ceea ce traiesc de 3 ani...se numeste tot "viata"...dar e una mai goala...iar sufletul...... e vai de el...
...iarta-ma daca cuvintele mele nu-ti fac bine, nu asta imi doresc...dar vreau sa plang...de dor..de darius...si cand am citit ce ai scris tu pur si simplu m-am eliberat, am lasat sa-mi iasa dorul prin lacrimi, multe lacrimi amare..
Mamica de pui scump pe pamant si ingeras in ceruri
.....................................................................................................................
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."
eumada spune:
Camy,zau ca nu am cuvinte.Desi tu m-ai inteles pe mine ,stii exact ce simt eu inca nu te pot intelege doar sa-ti spun ca stiu a mia parte din ce simti.
Hannen pot sa-ti spun doar atat:nu poate nimeni, in afara de cei care au trecut printr-o trauma de a pierde definitiv pe cineva, sa te inteleaga.
Eu am simtit ca lumea mea s-a prabusit cand ce am eu mai scump pe lume,copilul a fost ranit, cand a suferit,cand racnea "vleau acasa cu mama mea in timp ce asistentele si doctorii o sedau si-i curatau ranile.
Intreb si eu"de ce copilul meu,de ce,e o fiinta nevinovata,de ce?Ce Dumnezeu e ala care loveste fiinte mici si pure?Unde e dreptatea divina?Nu a facut rau nimanui copilul ala,e doar un pui mic,care trebuie aparat,atat.
Si nu gasesc raspunsul,dar nici nu pot sa ma linistesc.
iMI PARE RAU DE PIERDEA TA ,NIMENI NU AR TREBUI SA PIARDA PE NIMENI DRAG.
Madalina si Eva-Maria
albertina09 spune:
si tatal meu are aproape un an de cand a plecat si inca il mai astept. Eu inca de la inceput mi-am spus ca a plecat acasa la el,locuia departe de mine, dar ca se va intoarce intr-o zi, am negat total realitatea,si inca refuz sa ma gandesc. Am privit intr-o zi imagini de la nunta mea si m-am mai linistit, am plans mult, dar mi-a mai trecut dorul de el... Si inca plang, de fiecare data, cand imi aduc aminte de cate as fi putut face pentru el, dar nu am facut crezand ca mai am timp. Iti doresc multa putere, nu are cum sa fie usor, dar incet-incet cred ca vom invata sa respiram si cu golul acesta ramas.
gabriela42 spune:
vin si eu cu greul meu,firesc,tatal meu a plecat acum 7 ani.atita durere am ca nu pot spune in cuvinte.darrrvis a vis de situatii cu proprii copilasi imi este mult mai greu sa gindesc.despartirea este atit de grea ca nu o pot spune in cuvinte,sunt 7 ani siiiiiii cind imi amintesc pling tare tare.sa ne bucuram si respectam cit putem sa ne fim alaturi.eu mi-am iubit tatal dar tot nu destul cit as fi vrut.numai marele si bunul ne va ocroti,si pe noi si pe ei !