Licurici de ianuarie-februarie 2009 (147)
Raspunsuri - Pagina 16
lisssa_ana spune:
SAluatre si de la noi!
Prima noapte a lasat de dorit, nu am dormit mai mult de de 3 ore legate, conteaza ca mi-a venit laptele si acum papam bine. A pierdut vreo 200 de grame in spital.
Ana,e bine, se bucura dar e un pic geloasa. Trebuie sa ii explic tot timpul ce fac, de ce il iau in brate, de ce plange. Vrea sa il tina singura in brate si ii mai da cate un pupic
Am sa va pove mai tarziu ca iesim un pic afara. Doctorita a zis ca e ok sa il scoatema 10-15 min si sa crestem treptat.
Mama de Ana si Filip ( 11 iulie 2011)
Fashion
anna-mama spune:
Paula, sanatate multa lui Marius 
Miere, ma bucur ca e bine Aidan
Tiii, greu cu doi copii mici, mie nu-mi vine sa-l las pe Vlad sa doarma cu sotul si sa-l chinui, ma cred supermama ca o sa le fac fata la amandoi [alcoo]
de steluta norocoasa (09.02.2009) si 
17+
e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR
cami_antonia spune:
miere , ana
daca antonia era o persoana cu somnul lui petra
adica fara treziri
era ok
dormeam cu amandoua
asa nu merge treaba
sub nici o formaaaaaa
antonia plange noaptea si acum
fie dupa mine fie asa e somnul ei
mai agitat
si ne-am chinui toti
asa se chinuie doar tati
cami_antonia spune:
lisa
povesteste-ne cum a decurs nastereaaaaaaaaaaaaa
plssssss
nu ne-i zsis nimic de bebe
cristti si petra mea dormea
prima luna de rupea
acu mai doarme
da nu asa de mult
sta destul de mult treaza ziua
poate si din cauza antoniei
dar daca ii este somnic
doarmeeeeeeeeeee
cu galagie
cu muzica
etc
anna-mama spune:
Lisa, o sa fie bine, o sa va acomodati. important e ca sunteti sanatosi! O pup si pe Anusca draga cu foc, ea e atat de buna si va fi o surioara minunata
Cami, eu nu am de gand sa-i culc in aceiasi camera, eu vreau, asa cum am facut si la Vlad, ca pe bebe mic sa-l culc in camera lui, separat de noi, si sa merg la el doar cand se trezeste. la Vlad asa m-am chinuit un an de zile, numai ca acum sper ca cel mic sa fie mai iubitor de somn decat a fost Vladut de steluta norocoasa (09.02.2009) si 17+
e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR
lisssa_ana spune:
Asa, no sa va zic:
Luni, 11 iulie 2011 aveam programare cu d-na doctor la prima ora, sa vedem cum ne prezentam. Merg cu groaza, o rog sa nu imi faca"streching membrans"...ca mor de durere...in fine, eram dilatata 3 cm, pierdusem 1 kg in 5 zile. M-a trimis la spital sa facem din nou testul non stres sa vedem cat mai il putem lasa pe bb la caldurica.
Ajunsa la spital, testul propriu zis l-am terminat in 20 de min dupa care am fost trimisa la eco. booon! bb misca, totul bine si frumos. Sunt dusa inapoi in sala unde sunt rugata sa astept pana primesc rezultatele de la eco si cele de la testul non stres si ca va venii medicul de garda sa imi spuna rezultatul.
N-am asteptat mult, a venit o d-ra tinerica, s-a prezentat si mi-a zis cu zambetul pe fata ca imi voi tine curand bble in brate. Nu aveam cuvinte, nu ma asteptam la asa ceva, eu m-am dus la spital cu o revista de scandal pt a imi pierde timpul pe parcursul testului.
REzultatele erau bune, doar lichidul era fff jos( 2.2), pierdeam apa de ceva si nesimtita de mine nu si-a dat seama. Imi simteam eu mai umezi chilotii in ultimele zile, dar cum tocmai pierdusem dopul ma gandeam ca e tot de la el. Na..., le-am rugat sa ma lase acasa sa o pot pregati pe Ana. Singurul lucru la care ma gandeam era Ana. Au sunat-o pe doctorita mea si mi-au dat-o la telefon. M-a incurajat, m-a imbarbatat...eu plangeam de numa'...nu era deloc cum imi imaginam ca voi naste. Ma plageam de 3 sapt deja ca nu mai pot si acum ca sosise ziua eram toata lesinata de frica.
Am avut voie sa dau o fuga pana acasa, cu conditia sa ma intorc in max 1h. L-am sunat pe Cristi planagand de pe drum, ma mir cum de am ajuns intreaga acasa, eram atat de neinteresata de condus.
Am ajuns acasa, am pupat-o, tot ce imi doream e sa o revad cat mai repede, sa fiu intreaga si sanatoasa si sa ma pot bucura de ea...de ANA. Draga de ea, mi-a promis ca o sa fie cuminte, ca va asculta de bunica...si am plecat.
Pe drum...incepeam deja sa ma simt ciudat, incepeau toate sa ma doara, simteam deja contractiile.
Ajunsa la spital, m-au verificat eram dilatata 5 cm, asistenta socata nu mai stia ce sa faca, sa ma mai induca sau nu, iar mi-au sunat doctorita...aveam deja contractii dureroase, doctorita le-a zis ca imi dea doar 1/4 din doza cat sa mi le faca regulate si atat.
Pe la 6 dilatatie nu mai putea de durere, mi-a aparut durerile de spate care ma taiau pe viu( am inteles de la doctorita ca pitocina provoaca dureri de 10X mai puternice), am cerut epidurala. Anestezista a ajuns in 5 min si mi-a luat durerea cu mana. Pana a venit d-an doctor, cam 3 h, am ras si am glumit de nu ziceai ca sunt venita sa nasc. La ora 8 seara a venit d-na doctor, mi-a rupt membranele si mi-a facut streching membrans(putea sa imi faca orice ca nu simteam nik), si am asteptat. pe la 9 deja efectul epiduralei era aproape gata, aveam de ales...sa suport sau sa mai prelungesc momentul. Am ales sa suport, pitocina nu mi se mai administra deci durerile erau acceptabile.
La 9.40 PM eram dilatata aproape complet, iar la 9.55 PM eram gata de impins. S-a imbracat doctorita, a venit rezidenta, 1 asistenta, nasa , cristi si eu. la 10.05 am inceput sa imping. Am impins de 5 ori si am auzit-o pe d-na doctor" meet Filip".
Nu va spun, ca nu stiu zau care plangea mai tare, eu sau Filip. Nu imi venea sa cred ca am nascut in 10 min, nu imi venea sa cred ca plangea...asa fara nici un fel de ajutor, nu imi venea sa cred e baiat si ca e al meu...toate sentimentele de mama mi s-au declansat in acel moment. vroaim sa il vad, sa il tin in brate...toata lumea zicea ca e frumos si eu nu puteam sa il vad.
L-au aspirat, curatat si cantarit, eu tot pe masa, inca nu il aveam in brate. Filip urla de numa'. Aud:"9.5 pounds", eu mai intreb odata:"cat?", iar"9.5 pounds", iar intreb, la care imi raspunde tipa... 4230 gr 
... . Nu imi venea sa cred. De unde a iesit ditamai baiatul din mine cand eu am luat 12 kg toata sarcina si chiar nu aveam burta mare.
L-au spalat, l-au incalzit si imbracta si mi l-au dat, Filip s-a linistit instant, eu am inceput iar sa plang. Era un grasun frumos, ca si Ana doar mai gras si mai falcos, dupa care m-am topit si eu si Cristi din acel moment. Ne uitam la el si nu ne venea sa credem. Era al nostru.
Cat am stat in spital ma uitam la Filip si ii multumeam la Dumnzeu pt ink o minune de care am avut parte. I-am zis Ana in loc de Filip de multe ori. Nu mai pot sa ma opresc din pupat falcutele frumoase.
Ana e un pic geloasa, Filip e la san , ea pe un picior cu canuta de lapte in mana, dar se comporta destul de bine.
Sunt o mama implinita. E greu, as minti sa zic ca nu...dar e atat de frumos.
Mama de Ana si Filip ( 11 iulie 2011)
Fashion
miereamara spune:
Bravo Lisa, ce flacau!
Cum a reactionat Ana cand l-a vazut?
Tiny baby gator
Baby gator
lisssa_ana spune:
Au venit la mine la spital a doua zi, Ana s-a bucurat pana l-am luat in brate
cand a inceput sa planga. I-a trecut repede ca am luat-o si pe ea in brate, i-am explicat, iti trebuie multa rabdare cred si tot timpul sa pui si nevoiele primul copil inainte.
Mi s-a rupt sufletul cand s-a intins langa mine in patul de spital si nu a mai vrut sa plece
.
Acum acasa, e bine, vine il managie pe capsor, daca plange nu o lasa pe bunica la el ci numai pe mine ca sa ii dau sa pape. Imi aduce scutece...incerc sa o implic cat pot de mult in activitatile cu bb.
Azi dimineata, eram cu Filip in mana stanga la piept si cu Ana pe piciorul drept, a vrut si ea sa bea lapte la mine in brate asa ca si-a addus canuta de lapte.
Va dura un pic acomodarea ei si a noastra, dar va fi bine. Sunt optimista acum ca am dormit de amiaza
Mama de Ana si Filip ( 11 iulie 2011)
Fashion
anna-mama spune:
Lisa, ti-am citit povestea nasterii cu sufletul la gura, ai povestit tare frumos si mi-ai transmis toata emotiile Ma bucur mult ca a venit usor si cu bine minunea Filip, este adevarat un bebelus adorabil. Iar Ana o sa-l iubeasca si o sa fie o surioara perfecta, sunt sigura!
Fetele, va las cafea calda 
de steluta norocoasa (09.02.2009) si 17+
e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR
roxanaz spune:
neata doamnelor
Lissa am citit povestea cu sufletul la gura acum de dimineata. ce zi plina a fost 11 iulie! si ce frumos a decurs totul. va urez sa fiti fericiti toti 4, sanatosi si sa va bucurati unul de altul pana la adanci batraneti! 