Florile de liliac mai-iun2010 au ajuns la scutece!

corinasmile spune:

Nu stiu daca am mai scris aici, dar mai bine ma repet: am pus pe transfer cartea Comunicarea nonviolenta.
Aveti 10 zile sa o descarcati.
Eu o citesc acum si imi place enorm.

In alta ordine de idei, chiar s-a facut liniste pe aici ultimul timp.. Care sa fie motivele? Observ ca unele mamici s-au mutat cu scrisul pe facebook. Dar restul? Ocupate? In vacanta? Suparate?
Ia recunoasteti cate cititi si nu ziceti nimic?
Chiar nu mai avem despre ce discuta?
Care e urmatorul subiect "fierbinte" in calendar? Olita?

Vivela spune:

unde dai si unde crapa

as putea sa ma apuc acum sa reiau, asa, cu cuvinte simple de ce nu cred ca am jignit pe nimeni, ca mi se pun in textt lucruri pe care nu le-am scris, dar ce rost are? fiecare e liber sa sufere de mania persecutiei daca asta vrea.

Corina, eu am descarcat cartea, recunosc ca n-am apucat nici macar s-o rasfoiesc, dar cred ca e interesanta, o am pe "agenda".

si cum - urmatorul subiect fierbinte e olita? ca pe cand aveau copiii nostri o luna sau doua deja se transase subiectul si se concluzionase cum ca la 8-10 luni gata cu pampersii... . banuiesc ca cele care au sustinut asa ceva deja nu mai sunt interesate de subiect, pt ca deja copiii au trecut de etapa asta .

corinasmile spune:

Sa va zic ce ma preocupa (a se citi obsedeaza) pe mine ultima vreme: intorsul la serviciu. Adica faptul ca nu vreau. Ma sperie rau de tot cat de repede trece timpul si mi se intareste in cap pe zi ce trece ideea ca nu voi putea sa o las pe Maria la anul, asa mititica, la cresa, sa stau despartita de ea atat de multe ore pe zi, sa o stiu printre straini... Pentru ca varianta "stat cu bunicii" la noi nu e posibila - ai mei sunt prea departe, iar socrii sunt prea in varsta ca sa alerge toata ziua dupa ea.
Dar cel mai important, eu vreau sa fiu alaturi de ea in primii ani, sa o ingrijesc, sa ii ofer cel mai bun mediu pentru crestere si dezvoltare, sa ma bucur de ea.
Din pacate lucrurile nu sunt tocmai simple. Sotul meu este bugetar, iar salariul lui ne-ar ajunge cred ca doar pentru facturi, deci am muri de foame
In concluzie, noptile astea mi-am tot framantat mintile cum sa devin WAHM (working-at-home-mom), sa infiintez o mini-afacere, care sa ne ofere inca o sursa de venit, cat de mic. Stau si imi inventariez abilitatile pe care le-as putea folosi ca sa prestez un serviciu de acasa, am in minte o idee de afacere, dar ma cam sperie birocratia inceperii unei activitati legale. Sunt tentata sa incerc ceva la scara mica, pe breslo. Ma gandesc cum sa gasesc bani pentru investitia initiala, etc, etc, etc.

Voi ce pareri/planuri/experiente aveti?

PS: Sper ca mesajul meu sa nu fie perceput ca o critica la adresa cuiva, pentru ca nu este. O decizie de genul asta e atat de personala si depinde de atat de multi factori, incat nu e loc de critici si prejudecati aici.

Vivela spune:

Corina, ai idee cam cat se castiga din activitati gen breslo? adica merita? sau te alegi exclusiv cu munca?
(intreb pt ca eu chiar nu stiu, mereu m-am intrebat daca astfel de afaceri isi gasesc clienti incat sa tii o firma...).
pt birocratia de inceput te pot ajuta cu informatii - nu e chiar atat de dificil. e un pic de alergat, dar nu incat sa te faca sa renunti.

in alta ordine de idei, unchiul meu a inceput mai acum cativa ani o afacere mica: croia lenjerie de pat. ceva mic, la nivel de cunostinte, prieteni. apoi au fost disponibilizati (fabrica la care lucrau am impresia ca s-a inchis), si au fost cumva nevoiti sa se tina de activitatea asta. acum au o ditamai vila si le merge f bine. muncesc de dimineata pana seara, dar au pentru ce.

Vivela spune:

a, si pe mine ma cam sperie reinceperea activitatii. pt ca o iau de la zero...uf, intr-o prima faza o sa duc bani de acasa, habar n-am de unde si in cat timp o sa mi-i recuperez.
ma gandeam sa mai fac un copil, poate trece criza pana m-oi intoarce . (glumesc si prea, habar n-am)

n_a_n_a spune:

Sa stii Corina ca si eu sunt ingrozita de momentul intoarcerii la serviciu... Mama e departe, soacra-mea nu-i curioasa de aspectul asta, crese ioc, Florin e bugetar si nu-si permite sa-si tina nevasta casnica... Si eu imi storc creierii sa fac ceva acasa, dar sunt in pana totala de idei!

Pai io de-aia scriu mai putin, ca in momentele libere ma straduiesc sa citesc cartea de la tine (si altele, ca sa nu mi se stafideasca neuronu' de tot).

Nana, mamica de ubirice dulce , Adelina Ioana - 11 mai 2010
povestea stelutei de mare - vestuta

corinasmile spune:

Cred ca depinde foarte mult si ce anume faci (ma refer la domeniul handmade). Dar majortatea fetelor cu care am mai vorbit zic ca nici dupa 1 an nu au ajuns la venitul net pe care il aveau in "multinationala". Dar supravietuiesc in felul asta si nu regreta deloc.
Cred ca si mie mi-ar fi bine asa.
Insa eu ma gandesc nu la productie (desi poate as coase cate ceva, inca nu m-am hotarat), ci la vanzare de materie prima pentru activitati de handmade.

Am notat oferta ta de consultanta
Pr mine ma mai sperie taxele si impozitele, tot citesc pe forumuri de conta ca s-a inrautatit situatia pt imm-uri, de anul trecut.
In plus, nu vreau sa renunt la indemnizatie, deci nu cred ca ma pot implica intr-o activitate legala deocamdata (sau pot - in calitate de asociat al unui srl? nu stiu inca, mai am de studiat problema).

NicoletaB spune:

Io sunt Gica Contra!
Mie imi prieste la serviciu, mi-am dorit si nu regret ca l-am inceput. Momentele petrecute cu copilul sunt mai intense, mai calitative, mai deosebite.
Rutina zilnica petrecuta numai cu copilul ma omoara (la imperfect) incet si sigur....

Nu simt ca nu ma implic suficient, ca nu reusesc sa-mi las amprenta asupra lui!

Asta-s eu!


Apropos , cunosc bebei de 1 an care fac la oala si nema pampers. Asa ca se poate! Un pic de ironie nu strica, dar cand e prea des (si aceeasi), deranjeaza destul de mult.

Eu pe fi-miu l-am pus de 3 ori si de fiecare data a terminat cu oala in cap! Eu sunt un caz ratat, dar care nici nu a perseverat!

Madamar spune:

iata ca va vizitez si eu:
Ufff, si pe mine tot ideea intoarcerii la serviciu ma macina, versus inc-un bebe, sa-mi intrerup activitatea o singura data.
Si pentru aceasta activitate mi se pare destul de prematur, iubesc prea mult aceasta fiinta mica, pentru a ma detasa asa de usor, si a concepe acum... si nu stiu daca va iesi din prima, batind din palme - si pentru mine e un mare stres, recunosc...
Am scris asta Corina, Vivela, sa intelegeti ca nu sunteti singurele speriate la gindul ca isi vor lasa copilasii inca prea cruzi" printre straini...
La noi este varianta "bunica" in picioare, insa bunica, desi il iubeste mult, nu poate sa stea dupa el, si mi-e frica sa nu ii faca mult rau spatelui ei, grija pentru nepot.

Va pup!

Cit despre rapiri: si eu am citit la un moment dat, am fost tentata sa cred, apoi am mai vb in stg-dreapta, si am aflat ca de fapt e o mare gogorita, si acest subiect nu exista de fapt.
Initial, si eu am fost socata de idee, dar m-am calmat, cind am aflat ca-s doar zvonuri - si atit!

Nana, pupici iubiricei destepte!

Mary, lui Mateo,

ancutzicab spune:

Buna ziua, doamnelor, si bine v-am gasit in casa noua! Sa petrecem urmatorii trei ani de aici in liniste sufleteasca, sa ne ocoleasca grijile si problemele si sa ne pastram disponibilitatea de a invata cum sa fim mame mai bune pentru copiii nostri!

Corina - pentru casuta noua!

Ne-am intors si noi din concediu (care, intre noi fie vorba, nu prea ne-a priit). Am plecat cu Luca bolnavior (si am cam tinut-o cu el tot asa), Maya l-a "prins" si ea din urma cu o raceala si un deranjament de burtica. Acum incercam sa ne revenim.

Corina - eu ce sa mai spun ca de trei ani stau acasa? M-am obisnuit atat de tare sa fiu in preajma copiilor incat ma gandesc si eu cu groaza la iunie 2012. Mai ales ca am (stiu, nejustificat) sentimentul ca Maya va fi nedreptatita fata de Luca. As putea, eventual, sa imi iau un an concediu fara plata, ca sa fiu langa ea pana intra la gradinita. Si nu pentru ca nu as avea alta solutie (soacra-mea va putea, cred, sta cu ea fara probleme), ci pentru ca nu ma lasa inima. Totul depinde, evident, si de al mieu sot care, cel putin teoretic, ar putea reusi sa castige suficient cat sa ne descurcam. Multe nopti m-am perpelit si eu gandindu-ma cum sa fac ceva banuti (nu prea multi, ca nici la serviciu nu castig cine stie ce) stand acasa. Inca nu am gasit o solutie viabila, dar mai caut.