Din nou la munca

Dupa 1 an de la nasterea celei de-a doua fetite am inceput serviciul, mai exact de 3 zile. M-am acomodat relativ repede, dar am multe mustrari de constiinta pentru ca mi-am lasat fetita de 1 anisor cu sotul (desi daca nu incepeam lucrul acum, riscam sa-mi pierd locul de munca). Ma gandesc tot timpul la fete, cum sunt, ca le este greu fara mine, mi-e tare dor de ele in cele 9 ore de munca. Numar zilele care mai sunt pana la weekend. Dimineata cand plec de acasa imi vine sa plang. A mai simtit cineva asa?

blackgirl0 spune:

Eu. Am inceput cand Dragos avea 1.4 ani, dar statea cu mama mea (acasa la noi). Acum, il duce sotul dis-de-dimineata la o familie care are grija de el si il aduce spre 18.30-19.00. Sunt zile cand eu vin la 20.00 acasa (deci il vad maxim 2 ore pe ziua respectiva) si sunt week-enduri cand mi-l mai cere si mama (si iarasi ajung sa il vad maxim 4-5 ore). Si asta nu este inca nimic: se preconizeaza sa lucrez si noptile si week-endurile. La inceput plangea si se agata de picioarele noastre, insa acum s-a obisnuit (mai greu mi-e mie, cand la munca ma uit la pozele cu el ca sa-mi alin dorul). Dar daca este nevoie de bani si acesta este programul...

codite2 spune:

Si eu imi calculez cate ore pe zi pretrec alaturi de fetitele mele. Si la mine este posibil ca in urmatoarele saptamani sa stau mai mult de 9 ore la servicu si sa lucrez in weekend. Si asta ma 'darama', cum spuneai si tu banii..., rata trebuie platita.

cellia78 spune:

Eu, eu!
Desi am revenit din aprilie, desi lucrez o zi da, una nu, desi puia sta cu mama mea acasa, desi, desi.....tot acasa mi-e gandul; si ziua la serviciu mi se "imparte" intre ce am de facut si "Acum ar trebui sa pape", "Acum merge la nani" ; stiu ca nu ar trebui sa ma vaiet, dat fiind programul si dat fiind faptul ca Ade sta cu mama; dar mama e adepta altor teorii legate de cresterea copiilor (de ce imi cresc fata "dupa carte", de ce nu o las "de capul ei", de ce o cresc dupa program, de ce atata atentie la orice papa, de ce nu pufuleti, de ce nu dulciuri ca oricum dintii se schimba,de ce insist obsesiv sa bea apa mai multa "degeaba" in zilele calduroase, etc, etc); asa ca stau cu stres; dar asta-i situatia, nici nu vin bani din stat acasa cu copilul, nici nu va bate careva la usa sa-mi propuna un loz castigator si sa stau acasa......

madyrizi spune:

eu sunt la al doilea copil, ma voi intoarce la serviciu in octombrie, si tot imi e greu numai cat ma gandesc cat am suferit prima data.
cel mic va avea mai mult noroc decat primul: va sta cu bunicii (vin bunicii la noi acasa) sau cu tati(in zilele cand nu este in tura). cel mare a mers la cresa ca bunicii si tati lucrau in fiecare zi.

nu stiu cat a suferit cel mare, dar eu am suferit cumplit. o saptamana am plans in fiecare zi la serviciu. era de ajuns sa ma intrebe cineva ce-mi face dulceata de copil. si garantez ca ma intreba cineva la fiecare 5-10 minute...

m-am mai obisnuit dupa vreo 3-4 luni, dar numai dupa ce m-am convins ca lui ii este bine si nu mai plange dupa mine.

ce sa-i faci? dragostea de parinte este extraordinara...

Mami de www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png" target="_blank">Mihai siwww.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png" target="_blank">Alex
NOUTATI IN ALBUM
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii

Picky_toto spune:

Si eu..
Din sept incep munca, normal trebuia de luna trecuta sa ma intorc la munca dar mi-am bagat cele 3 luni de concediu de odihna. Iar din septembrie nu mai am ce face si voi merge la munca. Voi lasa acasa sau la cresa (daca voi gasi locuri) o fetita de 2 ani si 4 luni, pana in noiembrie cand va incepe gradinita si o fetita de 6 luni. Nici acasa nu am cu cine sa le las dar daca nu gasim o solutie va veni soaca mea din ro ptr 3 luni si speram ca intre timp sa gasim o cresa.
E ff greu, eu am mai trecut prin asta la prima fetita cand am mers la munca..ea avea at 10 luni.. a stat o perioada cu bunica si apoi am dus-o la cresa.
Are rost sa va spun cum o lasam plangand si intreband de mama? Sau cand ma vedea ca am venit sa o iau de la cresa si era atat de fericita incat nici nu stia ce sa faca..sa planga sau sa rada..Stateau copii la gardulet si priveau usa de la intrare..oare a venit mami a mea?! La munca la fel numai la copila imi era gandul, le sunam pe ingrijitoare sau acasa (cat a stat cu bunica ei) sa intreb de ea..si uite ca din nou voi trece prin aceasta perioada..cu cea mica. O sa-mi fie greu sa o stiu si pe cea mare la gradinita sa nu stiu ce face in acele ore, daca a papat, daca nu s-a lovit, daca..daca..;iar pe cea mica sa stiu ca nu-i sunt aproape, sa ii dau sa pape, sa o adorm, sa o iau in brate..si mai tarziu sa nu fiu langa ea cand zice cuvinte noi, cand face primi pasi...cand, cand..si daca i s-a dat sa pape, daca au lasat-o sa planga ...daca si daca...Ca la prima copila nu am fost multumita de ingrjirea pe care a primit-o la cresa....

..sper doar sa treaca timpul repede cat voi fi la munca...

---

Mami de mica si iubita 05.05.2009 si de inca o mai mica si iubita 25.03.2011

Buburuza mea
*********************
Fluturasul mic
*********************
Povestea Printesucai
*********************

blackgirl0 spune:

Picky, greu mami pentru tine acolo. Nu va permiteti ca macar 1 an sa stai acasa cu fetele?

codite2 spune:

Greu dragi mamici si pentru noi si pentru bebici. Dar asa cum ne-am obisnuuit la prima despartire trebuie sa ne obisnuim si la a doua. Sper ca in cateva saptamani sa nu imi mai fie atat de greu. Si cand vad ca se poate si mai rau, parca mai prind curaj. Sa aveti o zi frumoasa!

Picky_toto spune:

Am avut probleme cu sarcina si am stat numai in concediu medical de la 4 luni de sarcina. Iar acum am mai amanat si intoarcerea la munca ptr inca 3 luni. Daca as mai amana risc sa-mi pierd locul de munca si greu mai gasesc altul. Asa ca din pacate nu am ce face, trebuie sa ma intorc la munca si sa gasesc o solutie cat mai buna ptr copile. Cel mai bine le-ar fi acasa in mediul lor..dar...soacra ar veni ptr 3 luni..exact pana intra cea mare la gradinita..
Asta-i viata grea...si dureroasa mai ales daca esti singur aici fara nici un sprijin din partea bunicilor.

---

Mami de mica si iubita 05.05.2009 si de inca o mai mica si iubita 25.03.2011

Buburuza mea
*********************
Fluturasul mic
*********************
Povestea Printesucai
*********************

stefania_97 spune:

Buna,

Eu am inceput serviciul acum 2 saptamani iar cel mic a inceput cresa acum o luna. A fost greu prima saptamana la munca. Sunam si de cateva ori pe zi la cresa.

Eu una m-am bucurat sa ma intorc la munca desi mi se rupe sufletul sa il las la cresa atatea ore(07-16). Sufletul meu e impartit intre el si intre ceea ce trebuie sa fac pt bunastarea noastra.

Fetita mea merge la gradinita in acelasi loc unde merge si cel mic la cresa asa ca stiu cresa, cunosc bine personalul. Catarina vrea singura la gradinita chiar si cand e bolnava sau avem vacanta. Deci e bine sa se joace cu alti copii.

André s-a integrat foarte repede ii plac copiii, jucariile, groapa cu nisip dar inca mai plange dimineata cand il las. Nu e mult, pana ies pe usa dar oricum ma doare sa il aud.

Noi la 17 suntem acasa toti dar ei sunt asa de obositi ca la 19-20 sunt deja in pat. In weekend suntem mereu impreuna. Nu muncesc extra si weekendul nici nu ma gandesc sa mi-l sacrific cu munca.

Avem vacante sau zile unde ii voi tine acasa ca sa mergem sa ne plimbam, la teatru, gradina zoologica, etc.

Eu ma simt nasol ca trebuie sa mai fac si treburi casnice in weekend . Fac multe in timpul saptamanii dupa ce se culca ei dar oricum mai sunt cateva ore pierdute in weekend pe curatenie si mancare.

Eu cred ca cei mici au nevoie de alti copii, au nevoie sa socializeze sa invete regulile societatii, nu cred ca e rau sa mearga la cresa dar mi-ar place sa fie mai putine ore.

O sa vezi ca in timp, cand vei vedea ca fetita e bine si ca sotul tau la fel ca si tine vrea doar ce e mai bun pt ea, o sa te simti mai bine.

E acasa cu sotul, nu cu un strain, el o iubeste la fel de mult ca si tine. Poate nu face totul cum ai face tu dar sunt sigura ca face cum poate mai bine.

lulu77 spune:

uff, [b]codite2[b],e una am si acum mustrari de constiinta uneori, si lacrimi in ochi la birou cand dau cu ochii de poza lui...si au trecut 3 ani de cand m-am intors la munca.

m-am intors la munca cand Luca a afacut fix 1 an(fara 2 zile).a ramas acasa cu bunica, cu care sta asi acum cand nu este la gradinitza.
eu stau 8 ore la birou de luni pana vineri, tati sta mai mult sau mai putin uneori , depinde cum isi termina treaba.
pana adoarme seara, adik 22-22.30 acum in vacanta stam numai si numai impreuna, si in wek-end la fel. niciodata cu altcineva de cand s-a nascut.

tot timpul l-am gasit fericit si linistit acasa.bunica isi face treaba bine(99% ca sa nu zic eu 100% de soacra )il sun odata pe zi, in jurul pranzului si vb de toate, povestim, etc.

sunt zile cand imi vine sa ma urc in masina si sa fug la el...dar imi trece cand imi aduc aminte ca am o sefa si un job