Educatia sexuala a copiilor
Raspunsuri - Pagina 3
rrox3 spune:
Allinta 10-11 ani poate fi cam tarziu. Din mai multe motive.
Deja va stii destule si nu tocmai corecte si reale, din anturaj.
In afara de asta pubertatea fiecarui copil nu are varsta fixa si e bine sa tii cont de asta cand te gandesti sa completezi informatiile, facandu-le mai concrete. Adica sa le dai inainte de pubertate.
Ramiris permisiunea respectiva este psihologica si extrem de reala. Este corect ce scrie nemora despre ea.
Sigur ca nu exista o relatie strict cauzala intre permisiunea parentala si viata sexuala implinita de mai tarziu. Mai intervin si alte lucruri. Dar are o pondere foarte mare.
Lipsa ei, sau chiar prezenta unei "interziceri" opuse permisiunii, genereaza probleme. Nu neaparat asa mari ca frigiditatea si impotenta.
E important sa raspundem binevoitor si serios intotdeauna intrebarilor copiilor, dar respectand nivelul lor de intelegere. Vor reveni cu intrebari, asa cum spune Sorana, cand ceva nu se va mai potrivi in schema lor si vor cere update. 
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ramiris In opinia mea, educatia sexuala la varste mici, are rolul de a preveni in primul rand abuzurile, copiii trebuie sa stie ca exista lucruri nelalocul lor pe care adultii sau copii mai mari le pot face ca sa se poata feri, ca sa poata anunta imediat ce exista o tentativa de acest gen. In contextul asta ar fi oarecum bulversant sa aduci in discutie placerea. Un alt rol al educatiei sexuale este ca piticii sa aiba o imagine despre lucrurile astea insa potrivita cu varsta si nivelul lor de intelegere. Cat despre tinutul in intuneric si impactul asupra implinirii sexuale ulterioare ce sa zic...mi se pare mai mult decat fortat. Din generatia mea (70's) nu stiu multe cunostinte care sa fi primit educatie sexuala de la parinti, in scoala nu se punea problema pe vremea aia, internetul nu exista si nici in presa sau literatura publicata pe vremea aia nu gaseai mare lucru :). Cu toate astea am gasit cai sa ne informam si slava domnului (din cate-mi dau seama) nici pomeneala sa fim o generatie de frigide si impotenti. Opinia mea sincera este ca de la nici o informatie pe tema asta acum o generatie riscam sa ajungem sa dam prea multe informatii prea devreme. Trebuie ca un copil sa primeasca informatiile care au sens la varsta lui, trebuie sa existe un motiv pentru care i le dam atunci si nu mai devreme sau mai tarziu. Nu cred ca e cea mai buna solutie sa dam copiilor mai multe detalii decat pot intelege si procesa la varsta pe care o au. |
Sunt intru totul de acord.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Allinta 10-11 ani poate fi cam tarziu. Din mai multe motive. Deja va stii destule si nu tocmai corecte si reale, din anturaj. In afara de asta pubertatea fiecarui copil nu are varsta fixa si e bine sa tii cont de asta cand te gandesti sa completezi informatiile, facandu-le mai concrete. Adica sa le dai inainte de pubertate. |
Posibil. Deocamdata, fetita mea are doar 7 ani.
Subiectul este despre educatia sexuala a unui copil de 6-7 ani.
Cum sa te apuci sa ii povestesti unui copil de varsta asta, cata placere ii poate oferi sexul ?!
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
JuliaSM spune:
Nu neaparat cata placere ii poate oferi sexul,pentru ca...oricum placerea asta difera de la persoana la persoana si perspectivele sunt subiective.
Cred ca ideea este de a incadra corect sexul,atunci cand se explica asta unui copil.In afara de informatiile oarecum anatomice,cu samanta de la tati care o intalneste pe cea de la mami etc,unui copil ar trebui sa i se spuna ca toata povestea asta este una placuta,iar sexul intre doua persoane adulte,care se iubesc,nu este nici rau,nici rusinos.
Pe vremea mea(generatia 70 si...),sa discuti despre sex cu un adult din familie era un mare tabu,restrictionarea aceasta subinteleasa aducand automat o umbra negativa asupra subiectului,cum ca sexul si tot ce tine de el e ori rau,ori rusinos.Ori pacatos de-a dreptul.Cand au auzit ai mei ca circulau reviste porno prin cartier si ca le-am frunzarit si noi(treaba serioasa,informare in grup de vreo douaj'de pici,cu exclamatii de tot felul...),ne-au spus ca ne rup picioarele si urechile daca mai aud ei ca participam la asa sedinte educationale! De atunci pana pe la vreo 13-14 ani,cand s-a instalat menstruatia,nu am mai auzit altceva de la ai mei pe aceeasi tema.Evident,informarea intre copii a functionat si inca functioneaza cu succes si in zilele noastre,insa nu stiu daca am auzit vreodata vorbindu-se despre asta cu o conotatie pozitiva.Totul nu depasea nivelul de frica,de chestie facuta pe ascuns,implicit rusinoasa.
Cine spune ca tabu-urile si inscript-urile astea primite in copilarie nu i-au influentat viata adulta nicicum e un mare mincinos 
,ori nu are inca termen de comparatie prin experiente pozitive si dezbarate de sentimentul vinei si al negativului.
Asa cum nu cred ca un copil neaflat inca in categoria puberilor nu se poate bucura de o experienta sexuala deplina,tot astfel cred ca o informare despre sex precum o experienta pozitiva si placuta,in cadrul si la timpul potrivit,nu ii strica in vreun fel evolutia fireasca,ci dimpotriva!
ramiris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Ramiris permisiunea respectiva este psihologica si extrem de reala. Este corect ce scrie [b]nemora despre ea. Sigur ca nu exista o relatie strict cauzala intre permisiunea parentala si viata sexuala implinita de mai tarziu. Mai intervin si alte lucruri. Dar are o pondere foarte mare. Lipsa ei, sau chiar prezenta unei "interziceri" opuse permisiunii, genereaza probleme. Nu neaparat asa mari ca frigiditatea si impotenta. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
De acord, insa sunt convinsa ca lipsa permisiunii este de fapt reprezentata de refuzul parintelui de a discuta despre tema asta fapt ce transofrma tema intr-un tabu si pot intelege ca ulterior copilul risca sa fie afectat. Insa aici discutia se referea la cu totul altceva pentru ca toti parintii care au intrat pe topicul asta sunt de acord ca este important sa discute cu copii doar ca unii dintre noi nu vad relevanta detaliilor legate de placerea si implinirea adusa de actul sexual in discutiile cu un copil de 7-8-9 ani.
In acest context aducea nemora in discutie impactul negativ asupra vietii sexuale viitoare a copilului, nu lipsa discutiei echivala cu lipsa permisiunii ci lipsa discutiei "complete" cu care unii dintre noi nu suntem de acord. Eu una cred ca la fiecare varsta trebuie sa aducem un pic de informatie in plus, pe masura puterii de intelegere a copilului. Mi se pare ca noi suntem primii care gresim expunandu-ne prea devreme copii unor informatii care nu pot fi procesate complet la varsta lor.
ramiris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM Cine spune ca tabu-urile si inscript-urile astea primite in copilarie nu i-au influentat viata adulta nicicum e un mare mincinos ,ori nu are inca termen de comparatie prin experiente pozitive si dezbarate de sentimentul vinei si al negativului. |
Experienta mea ref. la discutiile cu parintii nu are legatura cu negativul sau cu sentimentul de vina ci cu lipsa efectiva a discutiilor pe tema asta. Subiectul nu exista. Punct. La pubertate ne-a povestit mama cum e cu partea fiziologica la fete strict legat de menstra, igiena, etc.
Probabil ca eu as intra din punctul tau de vedere in categoria mari mincinosi :) insa hai sa-ti spun cum vad asta. Daca experienta mea din copilarie/adolescenta a avut un impact negativ asupra implinirii mele afective/sexuale din viata de adult eu nu sunt constienta de asta. Ma consider implinita pe ambele planuri, nu am frustrari sau suferinte.
Cat despre termeni de comparatie as zice ca am, daca nu suficient din experienta personala (nu pot sa definesc suficient :) din punctul de vedere al experientei sexuale) sunt la varsta pana la care am putut sa adun informatie din foarte multe surse si s-o filtrez corespunzator. Concluzia ca nici analizand prin prisma asta nu simt frustrari si nu mi se pare ca viata mea afectiva/sexuala ar plati tribut modului in care am fost crescuta si educata.
LindaZ spune:
Uau, multumesc mult, tuturor! Sinzianaa, informatiile tale sunt foarte bine venite pentru toti parintii.
Intre timp mi-am dat seama ca vad situatia la ca la patinaj: partea "tehnica" e ok, partea "artistica" ma preocupa mai mult.
Am folosit cu succes cartile Sexul povestit celor mici pentru diferentele intre baietei si fete (eu am si un baietel de 4 ani jumate), pentru denumirea organelor sexuale, stiu despre menstruatie, stiu cum se formeaza copilul in corpul unei femei, au vazut chiar si nasteri la tv (la oameni si animale), singurul lucru pe care nu il stiu e cum apare copilul in corpul mamei si ... ce rol are tatal in toata chestia asta? Inca nu au intrebat, dar ma astept sa o faca ... in curand. Ce m-a retinut pe mine sa le spun e ca inca nu stiu cum anume concret sa o leg de dragoste, relatii, decizii personale, etc. si sa nu o sa ma simt confortabil cand ei vor sti .. ce facem noi in dormitor, na! Da, si pe mine ma sperie ca nu determin reactii de genul: Aa, face placere? Vreau si eu! Aa, face copii? Vreau si eu! Eu ma pregatesc, inca cel mai mult mi-ar placea sa las canalul deschis in continuare astfel incat sa vina intai la mine sa intrebe detalii atunci cand afla "noutati" prin alta parte si abia atunci sa le spun ... continuarea.
Mihaela Zaharia
anya spune:
Reactiile pot fi diferite. Stiu cazul unui baietel care pe la 11 ani a aflat de la mama cum ajunge samanta de la tati...in mami. Si a fost oripilat:
-Cum tati si-a bagat chestia aia in tine? Ce scarbos....
nemora spune:
pe mine una ma intereseaza mai putin partea tehnica si mai mult partea emotionala. eu vrea sa am copii inteligenti emotional. eu vreau ca fetele mele sa se indragosteasca, sa-si gaseasca un baiat normal la cap, cu care sa se implineasca fizic, afectiv si cultural. eu sunt o femeie pentru care sexul inseamna dincolo de actul fizic in sine o implinire spirituala, venind dupa o comunicare cu adevarat, dupa o intimitate reala (nu doar fizica) cu partenerul ei.
eu am facut sex de dragul sexului insa am trecut cel putin doua niveluri mai sus, cu sotul meu. eu nu vreau ca fetele mele sa faca sex de dragul sexului, ci sa cunoasca aceasta dimensiune de comunicare reala, uniune adevarata intre un barbat si o femeie, facand dragoste cu inima, cu mintea, cu celalalt.
mie maica-mea mi-a furat toate orgasmele pana la 34 de ani. o femeie frigida care n-a stiut ce este aceasta implinire si n-a stiut sa mi-o comunice mie si totodata sa ma "autorizeze" s-o gasesc.
mi-a luat timp si lucru cu mine insami si mi-am regasit tandretea, stiinta de a primi, placerea.
si ma simt femeie cu adevarat.
iar fetele mele vor fi femei cu adevarat, si sper sa aiba parte de toata fericirea din lume.
discutiile mele cu copiii se vor referi si la partea tehnica, dar mai mult la aceasta parte de implinire (repet: fizica, spirituala si culturala) alaturi de un baiat pe care il vor iubi si care va fi si el indragostit si alaturi care vor deveni femei.
Alizee spune:
Nemora, esti prea influentata de mama ta. Poate ca ti-ai face un bine daca ai discuta cu un terapeut, pe tema traumelor emotionale, provocate de mama ta.
Nu este o solutie ca, in contra a ceea ce ai primit tu, sa le oferi copiiilor tai mai multe informatii decat pot intelege.
Sexul se face cu cel de care iti place, te atrage si este atras de tine. Este o experienta de viata, dar numai dupa varsta adolescentei.
Pana atunci, sa ne invatam copiii cum sa se protejeze de abuzurile sexuale.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.