Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***327

Raspunsuri - Pagina 16

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns olishka spune:

Citat:
citat din mesajul lui chatonel

Citat:
citat din mesajul lui simplyana_m

O campie de pentru mama Ilincai pe ultimul drum. Ilinca

http://www.lucamic.blogspot.com/




Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose



Si de la mine

Ilinca

Olga, mamica lui David iepurasul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denisamada spune:

Citat:
citat din mesajul lui simplyana_m

O campie de pentru mama Ilincai pe ultimul drum. Ilinca

http://www.lucamic.blogspot.com/




Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Va multumesc, tufete.
Ela, as vrea eu sa fiu tare. Am avut zilele astea si momente cand am vorbit despre maica-mea cu zambetul pe buze, ca adevarul e ca a avut mult umor si un stil al ei aparte care ma face sa zambesc si printre lacrimi.
Dar am momente cand simt ca ma sufoc, la propriu, nu mai pot sa respir, simt ca alunec intr-un hau, nu stiu cum sa descriu mai bine senzatia, e indescriptibila. Momentele astea nu sunt foarte lungi, 5-10 minute, dar sunt atat de intense ca simt ca imi va plesni si mie inima, simt ca sangerez, ca-mi vine sa urlu, nu pot sa acept ca maica-mea nu mai este, imi vine sa zic: ok, am suferit destul, gata, acum sa vina inapoi!! Acum!
Cand a murit tatal meu am suferit groaznic dar, desi nu-i echitabil sa spun asta, acum durerea e mult mai mare si nu fiindca e ultimul parinte, cum zicea Anca...ci fiindca maica-mea e maica-mea, era punctul meu de sprijin, era iesita din comun, la naiba, eram telepatice...nu se poate sa nu mai existe mami! Probabil ca par penibila acum expunand asa, ca pe o plaga, tot ce simt, dar nici macar nu pot sa exprim 10% din ce simt, dar imi vine sa spun, trebuie sa spun despre maica-mea, as vrea sa imi spal cumva pacatele, ma tot gandesc la momentele cand am gresit fatza de ea, imi fac reprosuri ca nu am dus-o mai repede la spital acum, imi amintesc datile cand am suparat-o...tot la de-astea ma gandesc desi stiu ca nu a fost si nu ar fi putut fi suparata pe mine niciodata si mi-a si spus-o in ultima conversatie...imi rasuna mereu in urechi cuvintele ei de pe patul de spital, cu o ora inainte sa moara..."Cum sa fiu suparata pe tine?! Stii ca tu esti comoara mea!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bianca2503 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ilinca_M.

Va multumesc, tufete.
Ela, as vrea eu sa fiu tare. Am avut zilele astea si momente cand am vorbit despre maica-mea cu zambetul pe buze, ca adevarul e ca a avut mult umor si un stil al ei aparte care ma face sa zambesc si printre lacrimi.
Dar am momente cand simt ca ma sufoc, la propriu, nu mai pot sa respir, simt ca alunec intr-un hau, nu stiu cum sa descriu mai bine senzatia, e indescriptibila. Momentele astea nu sunt foarte lungi, 5-10 minute, dar sunt atat de intense ca simt ca imi va plesni si mie inima, simt ca sangerez, ca-mi vine sa urlu, nu pot sa acept ca maica-mea nu mai este, imi vine sa zic: ok, am suferit destul, gata, acum sa vina inapoi!! Acum!
Cand a murit tatal meu am suferit groaznic dar, desi nu-i echitabil sa spun asta, acum durerea e mult mai mare si nu fiindca e ultimul parinte, cum zicea Anca...ci fiindca maica-mea e maica-mea, era punctul meu de sprijin, era iesita din comun, la naiba, eram telepatice...nu se poate sa nu mai existe mami! Probabil ca par penibila acum expunand asa, ca pe o plaga, tot ce simt, dar nici macar nu pot sa exprim 10% din ce simt, dar imi vine sa spun, trebuie sa spun despre maica-mea, as vrea sa imi spal cumva pacatele, ma tot gandesc la momentele cand am gresit fatza de ea, imi fac reprosuri ca nu am dus-o mai repede la spital acum, imi amintesc datile cand am suparat-o...tot la de-astea ma gandesc desi stiu ca nu a fost si nu ar fi putut fi suparata pe mine niciodata si mi-a si spus-o in ultima conversatie...imi rasuna mereu in urechi cuvintele ei de pe patul de spital, cu o ora inainte sa moara..."Cum sa fiu suparata pe tine?! Stii ca tu esti comoara mea!"



Ilinca, stiu ca poate nu conteaza acum dar mama ta chiar a avut ceva special si cuvintele spuse tie vorbesc mai mult decat o putem noi face.

Nimic nu poate inlocui o mama. Eu si acum regret si imi dau pumni in cap ca nu am fost suficient de matura incat sa petrec mai mult timp cu bunica mea. Este modelul meu de femeie. Chiar daca femeie de la tara a fost o doamna si a stiu tot timpul ce sa spuna, cum sa spuna si cand sa taca.

Noi suntem alaturi de tine si sunt sigura ca mama ta va veghea de acolo de sus asupra voastra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anamariame spune:

Ilinca, fiecare cuvant scris de tine mai sus este atat de plin de insemnatate incat cand citesc ca nu exprima nici 10% din ceea ce simti, imi dau lacrimile de durere. Esti, chiar daca tu nu realizezi asta, foarte puternica, iar faptul ca poti vorbi despre mama ta zambind, chiar si printre lacrimi, e cel mai frumos lucru pe care il poti face acum pentru ea.Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carla28 spune:

Fetelor va rog un PM cu parola mail-ului comun.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

ILINCA, stiu ca suna stupid ce zic, dar esti norocoasa ca simti ce simti. Inseamna ca mama ta a fost pentru tine exact ce trebuie sa fie o MAMA si nu multi au parte de asa ceva.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simplyana_m spune:

Of, Doamne, Ilinca...nu-mi vine nimic potrivit sa-ti spun. Eu plang aici.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anaan spune:

Ilinca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dyana27 spune:

Ilinca ; stii ceva scumpa mea, lasa-te sa simti exact ce simti!!! Nu incerca sa te pui pe picioare daca simti ca pici, nu incerca sa alungi disperarea daca te cuprinde, nu te gandi ca n-ai dreptul sa zambesti daca asa simti in unele momente!!! Doar traieste!!!
Daca simti ca ai facut lucruri care au suparat-o pe mama ta, stai linistita, ea te-a iertat inainte sa le faci! Nu te invinovatai pentru ca nu a mers la spital mai repede.... totul se intampla cu un motiv... poate ar fi aflat ca are inima foarte bolnava si ultimele luni le-ati fi petrecut in spaima, durere, frica, teroare .....; gandeste-te ca asa a profitat din plin de momentele care i-au fost unice in viata, a apucat sa se bucure de continuarea vietii voastre, de o nepoata fantastica, de o familie minunata.
Nu-ti cunosc durerea (nimeni nu ti-o poate cunoaste cu adevarat) dar stiu ca nu se sfarseste aici relatia ta cu mama; doar se transforma in altceva; si ceea ce poate tu simti paranormal nu e decat capacitatea de a vedea dincolo de ce suntem obisnuiti, pe care din pacate o avem abia cand sufletul este coplesit si trece pe primul plan, dincolo de gandurile care ne sufoca in permanenta; Sufletul tau stie ca mama este tot cu tine si o sa fie mereu si o sa reactioneze, o sa-ti arate... o sa stii!!!! Ai incredre in ce simti dincolo de durerea coplesitoare!!
Eu sunt aici oricand ai nevoie!!! Sunt langa tine, si nu pot decat sa te las sa fii tu, sa te exprimi asa cum simti, sa-ti ascult durerea, sa plang si sa rad langa tine, si sa te iubesc mult de tot!!!


Mergi la inceput