Copilul meu a fost batut in parc

ana_25 spune:

Tie daca iti batea un "razgaiat" copilul in parc,ii cumparai o ciocolata si-l tzucai in frunte!!


Ana de Maia Elena(24.09.2010)
Poze

Cum s-a nascut Maia - www.desprecopii.com/info.asp?id=2654" target="_blank">Articol
Bazar umanitar

blackgirl0 spune:

Dragos, 2.4 ani, mic de statura, ne razgaiat , si tot apuca jucariile din mana copiilor, ii impinge la tobogan (uneori si cu piciorul ), se baga primul la tot. Si sunt permanent cu gura pe el, cerem scuze la copii/mamici, eventual il mut in alta parte a parcului sau plecam. Dar sa puna un adult mana pe el.... cred ca praf il fac (pe adult). Si da, nepotelul meu (3 ani) il impinge la randul sau pe Dragos, ii arunca diverse jucarii in fata, se iau la bataie pe anumite masini si nu il iau la certat/batut/admonestat copilul. Ii despart, le dau ocupatii diferite la amandoi. Ce-ar tb sa fac?

Si am si eu grupul de mamici tip mahala (cu seminte, beri, tigari, vorbit in gura mare, injuraturi) si le ocolesc. Prefer sa merg cca 20 de minute pe jos intr-un alt parc. Sau ma alatur grupului de parinti mai civilizati, (caci exista ), insa din pacate si ei prefera sa iasa in alte parcuri. Si cand Dragos a fost lovit (intentionat/din greseala de un baietel mai mare) de a inceput al meu sa urle instantaneu, l-am luat in brate si am facut pasi mai incolo sa ma asigur ca totul este in ordine. Insa nu am cautat mama sa vad ce pazeste, si nici nu am catalogat in vreun fel copilul.

Pentru mine, oricat de mama buna/blanda/linistita este autoarea, subiectul merita o stea pentru catalogarile la adresa unui copil de-o schioapa.

alina_satena spune:

Fetelor si eu am patit un incident asemanator(doar ca la noi din pacate s-a lasat cu bataie intre mame).Acum 2 ani fetita mea se juca in parc(avem un parc la 5 minute de noi,se numeste Pecineaga sau Vicina)si acolo vin tot felul de copii,se juca linistita la nisip apoi s-a dus cativa pasi mai incolo la o fetita cam de 5-6 anisori(pe atunci)sa se joace cu ea cu jucariile de nisip fetita nu a lasat-o a impinso si i-a dat o palma eu am luat-o pe Delia de manuta si i-am spus sa mergem sa ne jucam cu jucariile noastre,dupa 10 minute vine fetita sa se joace cu jucariile Deliei ,Delia si-a strans jucariile lng ea si nu a lasato pe fetita sa se joace si a impinso apoi a venit mama fetei si ia dat o palma peste fata Deliei ca de ce i-a impins copilul(cand fetita "doamnei" a impinso pe Delia eu nu am spus nimic am spus ca sunt copii ca sunt mici si etc,mama fetei a inceput sa rada si sa spuna k bine ia facut fiica ei Deliei)cand am vazut ca mama fetei a dat in Delia am intrebat-o de ce imi loveste copilul ca este mica si ca putea sa imi spuna mie si a inceput sa ma injure ("doamna" fiind romanca)apoi a vrut sa ma loveasca pe mine si de aici a degenerat totul.
De atunci incerc sa evit asemenea copii si asemenea parintii.
Am ajuns sa cred ca parintii au o vina in tot ceea ce tine de copil.Cred ca doar noi putem sa ne ferim copii de asemenea"specimene"ca altfel nu le pot numi.

cellia78 spune:

Tot eu. Ma intreb eu pe mine, de ce la un asa subiect ne luam una de alta, ne contrazicem cand putem vorbi si eventual gasi solutii pasnice...
Problema e reala. Ce facem? Cum reactionam, noi parintii in asa situatii?

Am ajuns sa gandesc ca sunt eu ciudata, pt ca tot vad in parcuri copii jucandu-se violent, folosind un limbaj de mi-e mie jena; oare cum e mai bine pt fetita mea? Sa ocolesc parcurile? Sa o las sa-si insuseasca un asa comportament si asa limbaj? Ca astia mici copiaza, ei nu pot decide ce e bun si ce nu; incercam acasa sa-i aratam ca nu e ok, sa-i explicam, are insa doi ani si doua luni, mai degraba prinde ce vede la acei copii decat ce spun mami si tati.
Mi se tot spune, chiar si de cei din familie, de cunoscuti, ca ar fi mai bine sa nu o mai cresc in spiritul pasnic, sa nu-i mai ascund ca exista si violenta , pt ca e mai bine pt ea sa le stie; ca logica zilei de azi este :"Decat sa planga copilul meu, mai bine sa planga al tau, batut de al meu" . Sunt efectiv socata si dezamagita, scarbita de o asa gandire implementata celor mici.
Mi se tot spune ca oricum fetita mea va avea parte de bataie putin mai tarziu la gradinita, de la colegii ei sau chiar de la educatoare, sa nu ma mai incapatanez si sa incetez cu educatia gen "flower-power".

Ma uit in jurul meu, in parcuri; tind sa gandesc ca oarecum "sfatuitorii" mei au dreptate - copiii sunt violenti intre ei; sa fie lipsa timpului pe care parintii ar trebui sa-l aloce copiilor? Sa fie ca parintii nu au rabdare? Sa fie televizorul cu desenele violente? Sa fie....ce?

Mi se pare mie? Cum reactionam? Ne certam intre noi? Si noi?

blackgirl0 spune:

Alina, exact! Cea mai buna strategie este sa eviti situatiile conflictuale (noi iesim doar cu strictul de jucarii, pentru a nu fi motiv de cearta cu alti copii sau cu jucariile pe care stiu sigur ca Dragos este dispus sa le imparta). Si ca regula generala: niciodata, dar niciodata nu intru in confidente/vorba cu mamele din jur. Ne cunoastem din vedere, ne salutam, ne vedem langa locul de joaca al copiilor, insa nu socialize, nu spun ce-si-cum, detalii, chiar si aparent banale, legate de copil/familie. Nu stii niciodata cum vei fi catalogat.

blackgirl0 spune:

Cellia, sincer, postarea Lunei9 ti s-a parut in spiritul "flowe-power"?

Eu asta spun: evit situatiile, plec, ocolesc, prefer sa numai ies in parcul din fata blocului cand grupul de "zane" cum le spun eu sunt afara. Copiii lor se joaca frumos (culmea! ), ba mai vin si la Dragos, se joaca impreuna, eu cu mamele lor am ce am. Si nu, nu cred ca un copil uita ce ii spune mami si tati, daca i se repeta constant si i se arata mereu ca nu-i frumos sa lovim; cred ca uneori copilul este condus doar de instinctul de moment (de proprietate a supra jucariei, de frustrare), caci el inca nu constientizeaza regulile socializarii pasnice. Cat despre paruiala cu alti parinti, nu ma veti vedea in asemenea postura injositoare.

cellia78 spune:

Ca sa raspund, ma gandesc eu ca poate era inca sub impresia intamplarii, inca marcata; asa as gasi justificare.

Apoi, eu nu spun ca fetita mea uita ce e invatata mereu acasa, ca nu e frumos sa lovim pe nimeni, ca nu e frumos sa trantim jucariile, blabla, spun doar ca stiu ca ea stie astea; pe moment insa pare sa fie atrasa in a-i copia pe acei copii, repet, pe moment - adica, daca vede un copil tipand, are tendinta sa tipe si ea, din solidaritate , neavand nici un fel de motiv ( nici nervi, nici frustrare, plus ca noi avem un copil "ciudat" de deschis si cuminte si linistit, zau!).
Si eu tot asa procedez: facem pasi din zona, nu ma iau la paruiala, incerc sa previn situatiile extreme; imi iese deocamdata, pt ca ea e mica si linistita; prefera sa se joace cu mine sau cu inca vreun copilas pasnic decat sa se bage in grup mare de copii; chiar si cu cei care tipa, pana sa aiba tendinta de a face la fel din senin, intai se uita la cel/ cea care tipa, face asa o fata uimita si vine catre mine, ferindu-se de "sursa de tipete", dar apoi are pornirea de a copia; atat, nimic mai mult; aici intervin eu si-i distrag atentia; aici intervin alti "binevoitori" care ma cearta pe mine, ca nu las fata sa se exprime, sa copieze, sa urle, sa se tavaleasca sau ce mai vede ea pe moment.
Uuuufffff......

De fapt, aici as avea eu un "ceva"; ca si mama ma contrazice si ma mai ceartaca o feresc de ....."distractiile copilariei" schimband zona din parc sau chiar parcul....

Luna9 spune:

Buna.

Nu m-am sustras de la discutii, dar in timpul zilei nu fac altceva decat sa stau cu ochii pe bebe si nu gasesc niciodata timp si pentru mine.

Am fost in seara aceasta in parc. Ce credeti ? L-am vazut din nou pe "micul atacator" (nu sariti cu gura pe mine, sesizati va rog tonul ironic). De data asta ii cumparasem dinainte jucarii pentru nisip lui Matei ca sa nu mai fie tentat sa se apropie de alti copii. Si l-am luat si pe sot cu mine, sa fie mai multi ochi atenti la ce se intampla in jurul nostru. L-am asezat pe Matei pe nisip, i-am pus jucariile in fata, m-am asezat si eu langa el si ce sa vezi: un alt copil (acesta avea cam 3 ani cred) vine tinta la fiumiu cu un pumn de nisip si da sa i-l arunce in fata . Il tin deoparte cu o mana (pentru cei care pot interpreta gestul meu ca pe o lipsa de toleranta sau ca pe o bruscare a copilului sa stiti ca nu a fost deloc asa; doar il tineam la distanta). Asta micu' deja se enervase ca nu ajungea la fiumiu. Ma tot impingea si degeaba ii explicam eu ca nu-i frumos si bebe e mic , el de-acuma era tinta sa-l loveasca. Pana la urma a tipat maicasa de pe banca la el si a plecat.

Cat il priveste pe "micul bataus" va spun sincer ca l-a pocnit rau pe unul ca nu i-a dat bicicleta , la o fetita care se juca in nisip linistita s-a dus direct si cu o mana o tragea de par si cu alta o pocnea (asa din senin), la un alt bebe de o varsta cu Matei care apucase sa se aseze langa fiumiu i-a aruncat cu o lopatica in cap. A, si s-a apropiat de fiumiu si a zis: "Mama, uite, am batut aseara" si a aratat cu degetul spre al meu. In prima faza am ramas perplex (m-am gandit ca acest copil isi cauta victime si le tine minte), dar am incercat sa-i explic ca nu a fost frumos. Degeaba, imediat si-a gasit pe altul care sa-l casapeasca. S-a dus glont la el. De ce? Nu stiu. Nu gasesc explicatii, pur si simplu.

Am vorbit cu mama lui. Copilul are aproape 4 ani (daca nu am mai avut copii nu am stiut sa apreciez corect varsta). Cea care era aseara cu el se pare ca era o verisoara. Maica-sa era deja verde de rusine de cate ori i s-a atras atentia doar cat am stat eu in seara asta in parc. Eu i-am explicat ca i-a lasat vanataie copilului meu si ea si-a cerut mii de scuze dar ca efectiv nu mai stie ce sa faca cu el... Nici eu nu am stiut ce sa-i mai spun decat ca poate, intr-o zi, o mamica mai nervoasa s-ar putea sa-l altoiasca pe copil... Mi-a dat dreptate.

Luna9 spune:

blackgirl0 - nu sunt intoleranta si nici needucata. Nu am fost crescuta in violenta, nu am avut parte de violenta in jurul meu si, fara lipsa de modestie, provin dintr-o familie cu principii sanatoase. Aici nu cred ca e vorba de a uri un copil sau de a-i dori vreun rau. Ca nu a vrut si nu vrea nimeni asta. Si nu cred ca este o solutie aceea de a-ti educa copilul sa creasca un viitor las care sa dispara din raza de actiune a viitorilor "smecherasi" de cartier. Cautand un alt loc, fugind mereu de oameni de genul asta sau de locuri in care pot aparea ei (aici nu ma mai refer la copii ci la adultii care detin autoritatea absoluta asupra Planetei pentru ca ei sunt cei mai tari) nu facem altceva decat sa toleram ca traim intr-o Romanie in care cine are pumnul mai tare detine controlul. Si m-am gandit sa caut si un alt parc. Dar sunt convinsa ca lucruri de genul asta se pot intampla oriunde pentru ca din pacate nu traim intr-o lume ideala, paradisiaca.

In plus, referitor la un alt mesaj, si anume ca nu vei ajunge la paruiala cu o alta mama... Ipotetic, cum vei reactiona cand cineva (un adult) iti va pocni copilul? Vei fi zen si ii vei intoarce si celalalt obraz al copilului? As zice mai degraba ca primul impuls fata de mama respectiva ar fi sa ii sari in cap. Nu zic ca trebuie sau e bine sa o si faci. Eu una nu cred ca un om care loveste la primul impuls este capabil sa poarte o discutie civilizata.

Sunt de acord cu voi toate, cele care m-ati criticat cu privire la limbajul meu in ceea ce-l privea pe micul bataus . Nu am procedat corect, am scris cand inca eram sub socul celor intamplate (cred ca explic asta a mia oara). A fost prima experienta pe care am avut-o de genul asta si efectiv m-a marcat ca puiul meu a ramas cu o mare vanataie pe fata si ma consideram vinovata ca in acele momente nu am actionat corect. Si intrucat nu stiam ce e corect si ce nu am apelat la ajutor, aici pe forum.

Luna9 spune:

Din pacate Cellia traim intr-o lume care nu si-a educat inca instinctul primitiv, sau intr-o lume in care mai bine ne complacem sau fugim in loc sa actionam . Nu sa actionam impotriva copiilor (repet obsesiv chestiile astea sa nu se mai sesizeze lumea ca as fi o bruta gata sa nenoroceasca copii) ci sa ne educam noi intre noi. Cum? Cred ca si utilizarea acestui forum, frecventarea lui si modul prin care ne sfatuim reciproc, constructiv, e un semna ca putem schimba ceva.

Te pup. Imi pare sincer rau ca s-a imbolnavit Adelina.