M-am hotarat.............adoptie(74)
Raspunsuri - Pagina 22
MYH spune:
La multi ani, Marco! Multa sanatate, multa fericire si numai bine!
Marumiha, sa va aduca Marco numai bucurii, sa fiti vesnic multumiti!
Am trimis fotografii. Care nu a primit, sa-mi spuna. Am trimis la asa de multa lume incat nu mai stiu cui i-am trimis si cui nu.
BebeAnda spune:
LA MULTI ANI MARCO!!!
LittleAngel spune:
MYHmultumesc frumos!
Nu ma asteptam la asa frumuseti
cu parul crilontat:))
BebeAnda spune:
MYH- eu nu am primit poze....iti mai scriu o data aici emailul... vera20062001@yahoo.com
BebeAnda spune:
MYH- Am primit intr-un final pozele...Ce pot sa spun...sunt superbe fetitele...mi-au dat lacrimile...sunt la servici si poate zice lumea ca am luat-o razna(lucrez cu publicul)...Amandoua fetitele seamana cu fiecare dintre voi...Fiecare are ceva de la tine si de la sotul tau...Va doresc sa fiti o familie fericita si implinita pentru ca meritati!!
Anda
sunnyday07 spune:
MYH, felicitari!
Ma inscriu si eu pentru ceva poze cu sunnyday07.id@gmail.com
Nu-ti fa griji din cauza atasamentului pentru AM, copiii simt si inteleg mult mai mult decat putem noi exprima prin cuvinte.
Eu am cunoscut-o pe fata mea cand avea 5 ani jumate si era foarte apropiata de AM si de sotul ei (au crescut-o de la 1 an). Dar cand am luat-o definitiv acasa (noi am avut sansa sa petrecem mult timp impreuna inainte si aici trebuie sa-i multumesc AM) n-a vrut sa mai mearga la asistenta maternala. Eu am luat-o intr-o vineri si luni dimineata trebuia sa ne intalnim cu asistentii sociali acasa la asistenta maternala (sa semnez de primire pentru fata si acte ) - ea n-a vrut sa mearga si a inceput sa planga. Printre lacrimi si suspine mi-a spus ca ii e teama ca o voi lasa acolo!
Noi am pastrat legatura cu AM si familia ei, vorbim la telefon, ne vedem uneori, fata mea s-a imprietenit cu fetita pe care o are acum AM in grija. MYH, la tine insa, avand in vedere distanta care va desparte e greu de crezut ca veti putea tine legatura.
Despre scoala, stiu ca amai spus cineva, daca se poate nu o da la scoala pe fetita cea mare. Poate parea ca pierde un an dar o sa aiba nevoie de timp pentru a se obisnui cu orasul, casa, oamenii din jur, n-are nevoie de emotiile inceputului scolii.
Cand credeti ca le puteti lua acasa?
Oricum, succes si felicitari inca o data!
MYH spune:
Multumesc din suflet pentru aprecieri. Dumnezeu sa va ajute si pe voi sa va gasiti repede copilasii.
In cazul nostru, asistenta maternala a zis ca totul depinde de noi de acum inainte. Mai este un hop cu adaptarea. Aici totul depinde de fata cea mare. Cea mica copie tot de la ea. Ne va ajuta Dumnezeu pana la capat.
La noi a fost o minune in adevaratul sens al cuvantului. Sunt prea multe care sa ne dovedeasca ca acestia sunt copiii nostri. Noi am primit telefon din Gorj exact cum au primit cererea noastra (a ajuns mai greu la asistenta sociala care se ocupa de fete). Joi am primit atestatul, joi seara am trimis email-uri in tara, vineri fax-uri si marti am primit telefon. Cand am trimis email in Gorj am spus sotului meu ca ar fi culmea sa ne sune din Gorj pentru ca acolo s-a nascut si a crescut viitorul nas al fetitelor, care este preot in Iasi. Noi suntem foarte apropiati de acest parinte, este prietenul nostru cu toate ca este din alta generatie. A fost singurul judet la care am facut comentarii. Cand m-a sunat din Gorj (au fost primii) sa-mi spuna de fetite, mi-a luat inima la trap, nu-mi venea sa cred. Am simtit pe loc ca acestia sunt copiii nostri cu toate ca fetele nu indeplineau conditiile cerute de noi legate de varsta (am cerut de 2 si de 5 ani si fetele au, una 5 ani jumatate si una aproape 7 ani). Doamna asistenta care ne-a sunat mi-a explicat asa de frumos de fetite incat m-am topit. Ne-am inteles foarte bine de la inceput, a raspuns fara sa se sature la toate intrebarile mele. Am avut de furca cu sotul cateva ore pana l-am convins sa acceptam sa primim o fotografie cu fetele. A fost socat, nu se astepta sa vreau copii asa de mari. Acum nu-i mai pasa, i se pare situatia ideala. Acum a spus clar ca ele sunt fetele noastre.
As putea sa scriu o carticica cu toate minunile care s-au petrecut de cand am inceput aceasta procedura. Cum spunea o fata pe forum, de cand am pornit pe acest drum, ni s-au deschis toate caile, peste tot.
Scuzati-ma ca ma intind la vorba.
danaionela spune:
Apropo de asemanare. Sa stiti ca in multe cazuri aceste asemanari chiar exista. Noua mereu ne spun ca una din fetite seamana foarte bine cu sotul meu si cealalta cu o matusa. Uneori ma gindesc cind spun cei de la DPC de potrivire fizica chiar o fac sau o nimeresc asa de bine.
Procesul de adoptie este un proces complex, cu atitea necunoscute, dar este si asa de frumos cind se finalizeaza. Eu imi imaginez adoptia ca nasterea si la finalul este ca atunci cind vine copilul pe lume. Esti curioasa cum este si cind vezi rezultatul incepi sa-ti pui intrebari. Asa este din punctul meu de vedere si in cazul adoptiei si de multe ori mi-am pus intrebarea " oare sunt o mama buna pentru fetitele mele?"
Cu siguranta mai devreme sau mai tirziu fiecare dintre voi o sa treceti prin aceste clipe, trebuie sa fiti optimise si sa aveti incredere. Fata de alte tratamente prin care nu se stie daca o sa ajungi sau nu mama, aceasta cale este mult mai sigura .
Eu la un moment dat ma gindeam sa mai fac un FIV, acuma ma gindesc din ce in ce mai serios sa mai adoptam un copil. Trebuie sa mai negociez cu sotul, ca cele mici sunt foarte incantate de ideea sa mai aiba un fratior. Problema cu ele e ca vor un bebelus, si eu nu as opta pentru aceasta situatie.
In fine mai lasam timpul sa treaca si ce o vrea Dumnezeu se va intimpla.
MYH ma abonez si eu pe lista pentru fetie. Facem schimb de poze
Va pup
MYH spune:
Sunnyday, nu stiu ce se va intampla cu scoala. Inca ne mai gandim. Daca amanam 1 an, ar trebui sa le dam pe amandoua in aceeasi clasa. Nu stiu daca e o idee prea buna. Maria este mult mai inaintata in gandire fata de Rebeca (Rebeca inca e copil) si va aparea concurenta intre ele. Si asa se concureaza uneori dar cand vor fi in aceeasi clasa nu stiu daca Rebeca va suporta ca Maria sa fie inaintea ei. Vom vedea. Timpul le rezolva pe toate. Dumnezeu ne va pune gandul cel bun in minte.
erato spune:
Myhchiar e o minune de la Dumnezeu tot ceea ce ti s-a intamplat in ultima perioada. Povestesti atat de frumos si de calm tot ceea ce ti s-a intamplat. Cand ai timp si dispozitia necesara, poate imi trimiti si mie poze cu fetele tale, de-abia astept sa va cunoasc.
Simo 73, eu am atestat de la inceputul lunii iunie 2011 si sunt pe lista de asteptare. Astazi se implinesc 2 luni de cand mi-am luat atestatul si inca astept telefonul miraculos care sa ma faca mama.