Psihiatrie infantila-pareri?
Raspunsuri - Pagina 8
IonescuOana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Matzaila_81 Oana, poti fi o gramada de motive pentru care cel mic face asa ceva. Poate ii lipseste atentia tatalui, poate e gelos pe unul dintre frati, poate are probleme la gradinita sau poate pur si simplu vrea sa se simta pe primul loc. Nu inseamna ca parintii sunt de vina. Imi povestea mama ca fratele meu mai mare facea crize d-astea cand avea 5 ani. Pana la urma au descoperit ca era gelos ca eu primisem un sapun frantuzesc cu care ma spalau ( comunism, eu find proaspat nascuta) si el avea unul normal. Au facut rost de un sapun special si "magic" si pentru el si s-a potolit. Cica venea cu sapunul lui cand imi faceau mie baie si imi zicea " uite fetito ca am si eu sapunul meu!" Vezi? pot fi o gramada de motive aparent banale dar care sa duc la adevarate eruptii nervoase. |
Ne-am gandit si la motive de gelozie si cred ca ar putea fi o cauza a comportamentului. Poate fetita este mai rasfatata de tata- desi al doilea nu are nici o problema cu asta. Poate e gelos ca ceilalti sunt mai mari si pot sa faca mai multe...
Familia este normala, bine ei si-au dorit 2 copii dar a aparut si al treilea; mamica a vrut categoric sa-l pastreze iar tatal a spus ca accepta decizia mamicii oricare ar fi ea. In mod sigur insa nu vor mai face altii de acum incolo. Mamica este un om care lucreaza cu cifre, deci o persoana exacta si calculata.
Am vazut undeva un copil (mai mare) care vroia cu tot dinadinsul sa fie "el primul", dar facea multe multe lucruri nepotrivitept. asta , de ex. s-a insurat f. tanar (ca sa fie primul dintre fratii lui care se casatoreste),a facut copil tot primul dar...a divortat dupa 1an si ceva..
beren spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IonescuOana Un alt exemplu ar putea fi acesta: dimineata,mamica ii duce la scoala/gradinita, fiind obisnuiti sa intre toti 3 in masina, in spate. Fiind deja rutina nu a mai asteptat sa intre toti 3 apoi sa se duca in fata,a vazut ca au inceput sa urce si s-a asezat si ea pe locul soferului. Cel mic insa in loc sa intre in masina si sa inchida usa dupa el-cum facea de obicei- a inchis usa masinii insa din afara, ramanand el in afara masinii. Mamica si-a dat seama si a sarit imediat afara sa-l prinda, pentru ca deja se departase de masina putin. Nu se putea intampla ceva grav daca Doamne-fereste trecea o masina in viteza? Uneori sunt suficiente cateva secunde...De atunci bineinteles ca sta planton pana intra si el in masina, dar nu poate avea incredere,cum are in ceilalti... |
Vorbim despre un copil de 4 ani? Te asezi pe locul soferului inainte sa fie copilul asezat in siguranta in masina, cu portiera inchisa?
Iar cel mic e ultimul copil care intra in masina? ???
Asta este neglijenta din partea parintelui si nimic altceva. Cum adica sa "ai incredere" intr-un copil de 4 ani in situatia asta? Mi se pare foarte usor de inteles ca va fi curios sa incalce "regulile" si sa exploreze.
Brrrrr. Nu inteleg ce gandesc parintii astia.
Androix spune:
Cam da. Beren are dreptate. Si eu ma asez pe scaunul soferului dupa ce o bag pe fi-mea in masina. Baiatul care are 6 ani intra singur si inchide si usa dupa el. Dar mezina de 4 nici nu are putere sa traga portiera. 
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
buli spune:
total de acord cu beren.
iar exemplul e excelent ales ca sa arate ca mama, cel putin, are probleme serioase de abordare a relatiei cu copiii.
la noi, junele de 7 intra singur in masina, inchide portiera, se aseaza in scaunel si isi pune centura. dar eu inca nu m-am asezat la volan inainte sa ma asigur ca el a facut toate astea.
ps - ce misto ca le incap 3 scaune de masina in spate!
Luna1 spune:
Imi pare rau dar exemplul cu masina arata ca mama are asteptari foarte mari de la un copil de 4 ani. Copilul nu sta in scaun de masina?
A mea are 4 ani aproape (in august ii implineste) si mi se pare normal sa o ajut sa se urce in masina, stau langa ea pana se cocoata in scaun, apoi o prind eu in centuri, apoi inchid eu portiera, ea nici n-ar avea putere sa o traga. In plus am child lock pe usa respectiva, desi intelege ca e periculos sa deschida portiera, eu nu ma bazez pe ea, ci prefer zicala "better safe than sorry!"
Nu m-am asezat nicicand la volan pana nu stiu ca sunt copiii in masina in siguranta. Tocmai pentru ca nu astept la 4 ani un copil sa-si puna singur centura si sa inchida portiera. Mi se pare prea delasator din partea mea.
Si care e diferenta intre a face "crize" in public si a le face in privat? Crizele sunt crize oriunde. Nu ar trebui sa reactionezi diferit in functie de unde sunt. Trebuie sa fii constant, copilul poate simti panica parintelui cand face "teatru" cu public si sa le faca cu spectatori tocmai pentru a atrage atentia parintelui. Daca reactionezi constant, cu calm si explicatii ORIUNDE (acasa sau in public) crizele pot fi evitate sau nu mai apar.
viviana spune:
Presupun ca mamica asta are un copil "altfel", comparat cu ceilalti copii, ce iese din tiparele cu care s-a obisnuit.
Probabil este impetuos, nerabdator, ii trebuie permanent noi provocari pentru a-si satisface setea de curiozitate si aventura. Vrea sa faca si sa stie totul fara a-i sta nimic in cale.
Mamicii ii vine foarte greu sa educe ca pana acuma, iar efortul ei trebuie sa fie dublu.
Ca prim pas ar trebui sa evite situatiile generatoare de "conflicte". Cand spun conflict ma refer la batalia interioara care se da in copil, gen: imi arati cum functioneaza un bancomat dar nu ma lasi si pe mine sa incerc sau imi spui STOP. De ce ma inveti sa fac ceva daca apoi nu ma mai las sa explorez acel ceva?
Si da, dupa exemplul cu masina s-ar putea sa aiba asteptari prea mari pentru copil si el simte asta.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
sorana spune:
Cred ca eu sunt nebuna rau cu siguranta. Fi-mea are aproape 9 ani si eu stau langa portiera pana o inchide dupa ea! La 4 ani era in scaun, o suiam eu acolo, ii puneam centurile si abia apoi ma duceam eu la volan.
viviana spune:
Nu esti nebuna, Sorana.
Nici eu nu ma urc in masina pana nu s-a suit fii-mea. Si nici nu o las sa coboare pana nu am coborat eu.
Si mi se pare firesc asa.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
IonescuOana spune:
Nu mai sta in scaun , ci doar in centuri. I s-a scos scaunul pentru ca isi desfacea centura singur, vazuse pe ce buton se apasa.
Acum mamica sta langa usa pana intra toti. Fetita cea mare ii prinde in centuri, apoi si le prinde si ea. Recunoaste ca a avut prea mare incredere, dar baietelul a fost de mic foarte independent: a vrut sa manance numai el singur cu furculita (de copii) la un an si jumatate, la trei ani si jumatate vroia sa deschida el(singur) usa liftului desi e destul de grea, iar usa masinii tot asa vroia s-o inchida numai el , mamica stand bineinteles langa el sa se asigure. E adevarat ca nu a stat langa el pana dupa ce a intrat, dar a urmarit f. atent ce se intampla.
Oricum nu nu s-ar fi putut bloca portierele daca una din ele nu era inchisa bine. Pentru spate se blocheaza atat portierele, cat si geamurile, copiii nu le pot deschide nici daca cele din fata sunt deblocate.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IonescuOana Personal nu sunt de acord ca nu e nici o problema, ca scenele pot continua si ca parintii sunt singurii vinovati. Este normal ca mamica sa vrea sa aiba incredere in copilul ei, este normal sa-si doreasca sa poate iesi ea cu toti 3 in oras (fara exagerari pentru cel mic care are programul specific pt 4 ani)independent de ajutorul bunicii/bunicului acum, cand totusi copilul a trecut de perioada de bebelus si nu mai trebuie in permanenta sa roage pe cineva sa vina cu ea ca s-o ajute. |
Pentru mamica baietelului!!
Te rog mult de tot, nu mai asculta ce crede prietena ta despre ce e normal in legatura cu un copil!! Habar n-are!
Stiu ca esti ocupata, stiu ce nu ai timp, dar e obligatoriu fie sa mergi la un psiholg bun pentru copii, fie sa te apuci de citit carti bune de parinteala sau psihologie a copilului.
Vei vedea exact (fie la psiholog, fie in carti) ce e normal si ce nu, la ce trebuie sa te astepti si la ce nu e cazul sa te astepti atunci cand e vorba despre copii.
Baietelul tau incearca sa iti spuna ceva, iar ceea ce vrea sa iti spuna nu e in nici un caz "mama, nu e normal ce fac, duceti-ma la psihiatru".
Dupa doar cateva intalniri cu un psiholog competent sau dupa cateva capitole dintr-o carte buna vei vedea exact ce vrea sa-ti spuna baietelul tau absolut normal
.Eu iti recomand www.tritonic.ro/isbn-978-973-733-251-6.htm" target="_blank">Manualul parintilor eficace si/sau www.libris.ro/psihologie-psihanaliza/psihologia-copilului---robin-harwood-scott-a-POL973-46-1768-5--p364304.html" target="_blank">Psihologia copilului, carti pe care inca le poti comanda pe net/le gasesti in librarii.
Psiholog pentru copii nu-ti pot recomanda, dar poti trimite cateva pm-uri pe DC. Incearca la rrox3
.(nu o ruga pe prietena ta sa se intereseze in legatura cu psihologul pentru copii, bine?
)