Cum faci fata conflictelor si stresului asociat
Raspunsuri - Pagina 3
Didididi spune:
Sanziana are dreptate. Daca afli ceva, tb sa stii sa taci. Oamenii tind sa iti spuna diverse daca esti bun ascultator, dar nu o mai fac daca nu esti si discret. Problemele personale sa le tii pentru tine. E normal sa spui generalitati de acasa, dar nu trebuie sa intri in detalii. Cine a zis bine a zis, omul de plans e si de ras.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
Didididi spune:
Salcia, asta cu preluarea de atributii face bine cand vrei sa cresti profesional. Insa daca nu esti atent, te duce la supra-aglomerare si chiar nu mai poti face totul bine, ca nu mai ai cand si lipsa de odihna isi spune cuvantul. Sa stai 12 ore la serviciu in permanenta este un pic cam mult.
Cu cat firma este mai mare cu atat creste posibilitatea sa intalnesti o persoana cu probleme de comportament. Pentru ca la "centru" se vad rezultatele si nu modul cum se ajunge la ele.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui giulia71 Am intalnit si eu de-a lungul vremii astfel de persoane, puse pe barfa. Acum am invatat sa recunosc barfitorul cam de la inceput, iata cateva tips-uri  :-sunt lipsite de rabdare, adica chiar daca esti nou, nu se pot abtine sa nu barfeasca pe colega care abia a iesit pe usa; -se vaita incontinuu cat au de munca si cat de incarcata este; -au un aer atotstiutor; -e miel cand apare seful direct, foarte mieros cu el  -ramane des peste program, nu pentru a munci, ci pentru a da raportul -de regula e un tip de om slab profesional, supravietuieste numai din asta; -si nu e chiar tanar, are ceva statut in firma. |
intalnit specimen, se suprapune perfect, cu exceptia statului peste program; ba chiar dimpotriva
salcia spune:
Sanziana si Didi, aveti dreptate, sunt perfect de acord cu voi, ca trebuie sa fii discret, si cu lucrurile pe care ti le povestesc altii, si cu viata personala (de altfel niciodata nu mi-a placut sa dau prea multe detalii despre viata mea personala). Oricum, la fostul job, eram si pe post de confident-sef, prin natura jobului, si devenise si asta destul de obositor, sa stai sa asculti zilnic tot felul de oameni cu diverse probleme, si ajungi incet-incet sa te incarci si tu.
Cat despre preluarea de atributii, iar iti dau dreptate, Didi, am invatat mult, dar la un moment dat nu am mai facut fata, dupa doi ani in care am tinut locul unui intreg departament. Pe de-o parte au fost oboseala si stresul legate de prea multa munca, prea multe responsabilitati, iar pe de alta parte a fost si oboseala generata de toate mismasurile (care e chiar mai rea decat prima), asa ca la un moment dat am clacat si mi-am dat demisia. Nu regret, adica sunt multe lucruri dupa care imi pare rau (munca in sine, care imi placea, majoritatea colegilor etc.), dar si altele care nu mai puteau fi tolerate.
Iar persoana cu probleme de comportament (ma rog, e putin spus), ca o ironie a sortii, s-a dus la "centru" (merita si ea o rasplata, pentru terorizarea catorva sute de oameni), sunt curioasa cum se va descurca acolo, ca presupun ca nu va mai fi asa simplu.
In fine, analizand acum tot ce s-a intamplat, imi dau seama ca m-am schimbat, adica mediul asta m-a schimbat, in anumite privinte in bine (mai multa incredere in mine, asertivitate etc.), dar in altele in rau (eu, care am fost mereu o persoana calma si toleranta, am devenit mult mai irascibila si chiar agresiva, cateodata). Voua vi s-a intamplat sa constatati astfel de schimbari?