Cum faci fata conflictelor si stresului asociat

Buna tuturor! Ideea de a deschide aceasta discutie mi-a venit de la topicul despre razbunare, vazand ca mai multe fete au avut parte de experiente cel putin neplacute (ca sa nu zic traumatizante) la serviciu, din cauza unor persoane al caror scop in viata pare a fi numai sa-i barfeasca (in cazul cel mai "fericit" si mai putin grav), sa-i denigreze si sa-i submineze pe altii. Mai pe scurt, aceste persoane par sa se simta bine numai facand rau si traind intr-o permanenta stare de conflict, ceea ce face ca mediul de lucru sa fie extrem de toxic.

Bineinteles ca am avut si eu parte de asa ceva, in ultimii ani, si nu numai la ultimul loc de munca (de unde mi-am si dat demisia acum doua luni, pentru ca nu mai rezistam nici fizic, nici psihic). Am intalnit in cei zece ani de viata profesionala nenumarate exemple de persoane ca cele descrise mai sus. Insa, mai grav a fost cand aceste persoane se aflau in pozitii foarte importante in ierarhia companiilor respective, astfel incat puteau face intr-adevar foarte mult rau. Si am intalnit astfel de persoane care aveau efectiv probleme psihice foarte grave, ceea ce le face sa se comporte intr-un mod absolut inadmisibil pentru un mediu profesional.

In fine, ideea e ca mi-am dat seama ca eu nu stiu cum sa reactionez in astfel de situatii. Niciodata nu m-am priceput la barfe, strambe, mismasuri corporatiste si cutite in spate, nu sunt o fire conflictuala, adica imi displac de fapt conflictele, asa ca, ori nu reactionez (in cazul unui conflict deschis incerc sa vad care e problema, sa discut, daca nu reusesc plec si imi vad de ale mele, iar daca nu e un conflict pe fata chiar nu stiu ce sa fac si nu fac nimic), ori rabufnesc la un moment dat (de obicei dupa mult timp) si apoi imi dau demisia. Sa nu credeti acum ca asta se intampla foarte des, am o rezistenta mare la stres, deci mi s-a intamplat doar de doua ori pana acum, insa, cel putin in cazul ultimului job, chiar aveam intentia sa-mi construiesc o cariera lunga acolo.

Nu stiu, ma gandesc ca poate ceva e in neregula cu mine, pentru ca sunt un fel de "magnet" pentru toti oamenii cu probleme (am intalnit nenumarati in cei zece ani), iar conflictele, sau cutitele in spate, apar "din senin", din punctul meu de vedere. Ma rog, in unele cazuri probabil ca parerea mea a deranjat (iar unui nebun nu ii trebuie mult ca sa te urmareasca apoi cu indarjire), dar sunt si cazuri, cum spuneam la celalalt topic, de persoane cu care m-am inteles foarte bine (sau cel putin asa am crezut eu), le-am ajutat cu tot ce am putut (si profesional si personal), si apoi am aflat ca si ele imi punea bete in roate, pe la spate. Si am plecat fara sa le spun nimic, prefacandu-ma ca totul e ok. Insa am suferit foarte mult in toata perioada asta, m-am framantat, n-am dormit noptile, am analizat si despicat firul in 444444, si tot n-am ajuns la o concluzie.

Cum ar trebui sa procedam cand ne aflam intr-un astfel de mediu toxic, cum ar trebui sa gestionam conflictele, mai ales cand ele sunt initiate de diverse persoane foarte "sus-puse"? Ce faci cand ai un conflict cu "autoritatea suprema" sa-i zicem (de ex. directorul general)? Eu ma gandesc acum ce ar trebui sa fac si sa schimb la mine, astfel incat pe viitor sa fiu mai pregatita, mai ferma, sa reactionez mai bine (o fi o problema de raportare la autoritate?!). Pana acum, daca stau sa ma gandesc, "ei" au castigat. Adica intr-un final eu am depus armele si mi-am vazut de ale mele. Dar lumea asta, mai ales cea profesionala, si mai ales in corporatii, e plina de tot felulde "psihopati", si cum eu se pare ca ii nimeresc pe toti (o fi bad karma), as vrea sa stiu daca e ceva de facut...

salcia spune:

Si a propos de psihopati, se pare ca in corporatii chiar se afla in numar mare:
http://aphilosopher.wordpress.com/2011/05/19/spotting-psychopaths/

buli spune:

n-am citit subiectul cu razbunarea, dar la ce intrebi tu, eu cred ca solutia e sa nu ajungi la conflicte, ci sa te mentii la diferende care sunt mult mai usor de gestionat.
apoi sa nu pui la suflet ce se intampla la serviciu si sa nu mentii ranchiun/pica.
si inca sa nu spui lucruri greu de reparat. sau imposibil. mai bine te gandesti un pic si reformulezi.
si, desigur, sa faci astfel incat orice conflict/divergenta/cearta sa nu devina personale. sa ramana in sfera ideilor

Didididi spune:

Pentru ca lucrez intr-un fel de corporatie, m-am lovit si eu de situatiile expuse de tine. Ce am invatat este ca:
-profesional trebuie sa imi fac cat pot de bine treaba, ca sa nu se poata reprosa nimic/aproape nimic;
-sa nu iau nimic personal, pentru ca barfitorii toaca marunt pe toata lumea, fara sa tina cont de nimeni, deci evident nu pot sa ma sara tocmai pe mine;
-sa nu fac parte clar din niciun grup si sa evit sa particip la discutiile care iau tenta de barfa personala;
-sa ma inconjor de persoane pozitive cu care sa ma ajut profesional in realizarea taskurilor si daca pot sa si invat ceva pe plan personal.

Clar ma ajuta faptul ca lumea in genere ma percepe ca o persoana saritoare.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

msl1 spune:

Mai asta este unul din motive pt care am plecat din Ro.....m-au tocat marunt la servici si mi-au facut sicane implicind cliente (saracele erau nevinovate)care pina la urma se simteau prost cind descopereau ca de fapt erau folosite pt a-mi face mie viata amara...si bineinteles ca inapoi nu mai veneau.
Am observat ca, chestia cu birfa si cutite in spate se poarta f mult in ro si in special in mediul unde lucreaza multe femei, cu cit mai multe femei cu atit mai multe sanse la cutite in spate...pe de alta parte unde sint multi barbati clar sanse de avansare a unei femei sint mai putine, plus ca tre sa faca fata "avansurilor"...
Dar...am cam picat din "lac in put" pt ca singele fierbinte-latin al sud-americancelor le face sa se comporte destul de asemanator...singurul avantaj e ca nu exista hartuire sexuala ca in ro...cel putin nu asa pe fata si evident...
Concluzia mea este ca sa cauti un loc de munca unde sint cit mai putine femei si unde lucrezi cit mai independent fara implicarea prea multor colegi si sa incerci sa faci cit mai putine greseli.

ionica spune:

Msl, nu este tipic romanesc,se intampla si in alte tari.Vorbesc din experienta,am locuit in 4 tari in ultimii 12 ani si nu am gasit diferente.
Cel mai opinant este in franta,desi romancele le bate la funduletsunt mai tari in barfa si tocat nervii colegilor!

blue eyes spune:

Ionico, prima oara pe acest forum iti dau dreptate. Barfa nu are cetatenia romana, ci e un "world citizen".
Dar, Ionico, ce e cu acel "opinant"? Ca DEX zice ca nu e de-al lui!

ionica spune:

Opinant-participiu prezent al verbului"opiner"
Cum, nu l-ai gasit in Dex???

blue eyes spune:

Nein, nein! DEX nichts "furculition". DEX stie doar romaneste.

ionica spune:

Blue Eyes ,
Acum, yo stiu ca tu ma astepti de multicel cu coada de matura la colt,accepta si tu ca, din cand in cand, unii oameni de exemplu ca mine ,au lacune in limba si literatura romana deoarece nu toti s-au nascut cu sansa pe care ai avut-o tu sa poti sa fii atat de bine educata.
As dori sa nu mai corijezi tu ,ma bucur ca esti desteapta si tu le stii pe toate.
Lasa-ma pe mine sa fiu o agramata in limba romana,tu ,poti scrie la subiectele la care se scrie DOAR perfect din punct de vedere gramatical.

Scuze pt.off topic

blue eyes spune:

Tema, "cum faci fata conflictelor?"
O intreb pe Ionica ce inseamna opinant, ca nu-l gasesc in DEX. Imi raspunde la misto, juma' en français. No bine, intru-n hora, joc asa cum vrea ea, ce sa fac? Nu, ca nu-i convine nici asa, si ma fugareste cu matura, dar zice ca eu o pandeam cu maturoiul dupa usa. Cum rezolv? Simplu! Scot esarfa mea alba de matase Céline si spun pa!