Cum sa accepti ca ai gresit?

azzure_sun spune:

Soacra-mea stie. A fost un moment cand nu am mai rabdat si am pus-o la curent cu "activitatile" fiului ei. Si de fiecare data mi-a luat partea. Pare incredibil, dar cand greseste nu il apara doar pentru ca e copilul ei. A stiut sa fie nepartinitoare si asta e unul din lucrurile care imi place la ea. E o soacra mai atipica.
In ceea ce priveste treaba prin casa, si ea ca si mine munceste, deci ne-am cam impartit treburile. Eu spal, ea face mancare, iar curatenia o face fiecare. Adica nu au existat niciodata certuri intre mine si ea pe tema asta. De fapt, nu am avut vreo cearta cu ea.
Pe mine nu ma deranjeaza sa stau cu ea. Din contra, m-a ajutat enorm cu copilul, mai ales ca atunci cand am nascut.

In ceea ce priveste un eventual mutat la mama, si acolo situatia e un pic complicata. Pentru ca sta cu fratele meu si cu bunica-mea. Deci nici asa copilul nu ar avea camera lui. Tot cu mine ar dormi.

azzure_sun spune:

Weekend-ul asta am fost la mama, am plecat de vineri dupa-masa cu tot cu copil si m-am intors acasa abia duminica seara. A fost o pauza bine venita care m-a ajutat sa ma gandesc la ceea ce imi doresc sa fac.
Inainte sa plec am avut o discutie cu sotul, cat se poate de civilizata. Si i-am spus ce ma nemultumeste si a spus si el ce il nemultumeste.
Situatia dintre noi ajunsese insuportabila si asta s-a datorat in mare parte faptului ca el a ramas in decembrie fara serviciu. S-a simtit destul de mult faptul ca numai avem aceiasi bani ca inainte. Numai ca in loc sa discutam aceasta problema, amandoi am ales sa nu vorbim si situatia a tot crescut in intensitate. Si cred ca pe fondul acestei nemultumiri, si a celei cu calculatorul (bine ca l-a tinut doar 2 sapatamani, acum s-a linistit) s-a ajuns la un pas de despartire.
Am stat si m-am gandit si mi-am dat seama ca eu aici am povestit numai lucrurile care m-au enervat, care m-au suparat. Nu am spus si toate lucrurile bune. Si cred ca am lasat impresia ca traiesc alaturi de el un calvar si nu e chiar asa. Ca a gresit, nu neg, si nu a negat nici el.
Anul asta am trecut printr-o situatie extrem de dificila cu sotul. A fost la un pas de moarte din cauza apendicitei. Am ajuns cu el la spital pe ultima suta de metri. Doctorul care l-a operat a spus ca daca mai statea cateva ore murea. A fost un moment extrem de dureros si in care mi-am dat seama cat de efemere sunt toate.
Pe fond nu e un om rau, doar ca uneori mai iese din matca. Am vorbit cu el pe tema asta. A furie pe care nu o poate controla. Si e decis sa faca un efort sa se schimbe. Si-a dat si el seama ca nu e un comportament tocmai "normal". Pana la urma cu totii ne enervam, asta nu inseamna ca ne manifestam urland.
In ceea ce priveste copilul, il iubeste. Enorm. L-a dorit foarte mult si chiar are grija de el. Si zilele astea cat am fost cu kinder-ul la mama le-a fost dor unul de altul.
Duminica seara cand m-am intors am stat de vorba mai indelung. Si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ne mai dam o sansa. Si nu doar de dragul copilului sau al timpul petrecut deja impreuna, ci pentru ca chiar ne iubim. Mi-am dat seama ca eram pe cale sa fac o mare prostie dorindu-mi sa ma intalnesc cu acel om. Si bine ca pana la urma nu s-a materializat nimic, as fi regretat dupa.
In alta ordine de idei, mi-a zis ca a vorbit cu cineva despre angajare si ca asteapta un raspuns.
In ceea ce priveste spatiul, avem in plan ca pe viitor sa facem un schimb de locuinta si sa ne mutam de la 2 la 3 camere (cu tot cu soacra . Nu stiut exact cand, nu e ceva concret. Dar e o dorinta pe care vom incerca sa o materializam cand mai creste si kinder-ul si noi vom fi mai stapani pe joburi si vom mai termina din ratele pe care le avem.
Ma ofic ca totul a pornit, cred eu, in principal de la lipsa banilor. A fost un moment extrem de dificil pentru el sa se trezeasca somer si babysitter. Si nici nu a vorbit despre asta. A preferat sa tina in el. Dar acum am lamurit mai multe chestiuni spinoase si sper din tot sufeltul sa numai trecem prin asa ceva.

dana vio spune:

Deci, l-ai iertat. Din nou.
Eu nu cred ca oamenii se schimba esential, ci doar invata sa se ascunda. Iar mama lui iti tine partea, dar nu-l struneste. In esenta el face ce vrea si voi 'mergeti inainte'.
Sa dea Domnul sa fie bine.


Alexandra Maria
14.12.2007

balanta_tm spune:

azzure, sunt uimita de ce am citit azi. Pai nu stiu, ori nu retin eu, ori chiar asa e (nu am rabdare sa recitesc): in paginile anterioare parca ai scris ca nu il mai iubesti, iar acum scrii ca il mai iubesti. Plus, decizia ta si motivatiile ei, scrise de tine azi, ma socheaza.
Eu personal, nu cred in schimbari miraculoase ale oamenilor; asa ca nu cred ca sotul tau va deveni mai bun - in cel mai fericit caz, va fi ceva temporar, dar nu definitiv. Si iti spun si de ce: mama a trait 16 ani in scandaluri cu tatal meu vitreg. Dupa fiecare scandal, el isi cerea iertare, venea cu flori la ea, ii promitea marea cu sarea. Aiurea: promisiuni si minciuni! Era doar o chestine de timp pana reizbucnea un nou scandal...Dupa divort, ghici ce? Mama a aflat ca pe langa faptul ca s-a purtat cu ea execrabil, a si inselat-o toata casnicia, cu diverse gloabe (cum imi place mie sa le numesc); ba mai mult, a aflat ca el avea inca un copil, nelegitim, cu alta, rezultat in timpul casniciei avute cu mama...
Sa stii ca de la femei pornesc multe, in sensul ca barbatului afemeiat mai nimic nu-i convine acasa: mancarea nu e destul de sarata, camasa nu e la dunga, casa nu e destul de curata, etc. De ce? Fiindca el are "jucarie noua" si "cea veche" nu mai e buna - o tine asa, doar ca sa nu o arunce si se foloseste de ea la maxim.
Mie al tau, sincer, imi pare afemeiat, adica are niste antecedente...
Soacra-ta, normal ca se poarta frumos cu tine fiindca stie ce podoaba de baiat are si stie foarte bine ca nu isi va gasi cu usurinta alta femeie care sa il suporte a la long. Daca e sa ma intrebi pe mine, el este asa SI fiindca asa a fost educat/crescut.
Ce sa mai zic, in general eu sunt dezamagita ca femeile sunt dispuse sa inghita atatea pt un barbat.

azzure_sun spune:

Nu stiu daca "iertat" e cuvantul cel mai corect. Inca o sansa...

azzure_sun spune:

Am avut un moment mai dificil, in care intr-adevar simteam ca numai simpla lui prezenta ma scoate din sarite. Am acumulat in mine multe nemultumiri. Si in loc sa le discut cu el, le-am tinut in mine. Vineri cand am vorbit, mi-a zis ca m-a vazut schimbata cam de cateva luni, ca sunt tot timpul suparata, ca nimic din ce face nu-mi convine, ca sunt pusa numai pe scandal si ca de asta m-a lasat in pace. Si am spus tot ce aveam pe suflet. Toate nemultumirile...
La faza cu afemeiatul...nu stiu, momentan nu am vazut nici un semn de ingrijorare. Si stie si el ca daca se mai repeta va fi pentru ultima oara. Am discutat inclusiv chestia asta.
Poate ca sunt doar vorbe, nu stiu...dar parca nu-mi vine sa dau cu piciorul fara sa mai incerc odata. Daca intr-adevar "schimbarea" lui va fi de fatada nu va dura mult si atunci voi gasi forta sa spun gata.

balanta_tm spune:

Of, azzure, uite ca nu pot sa ma abtin: daca il deranja si suferea asa mult ca este somer, isi gasea ceva de munca, din Decembrie si pana acum, la finele lui Iunie; sunt sigura 100%. Este barbat si pt ei e mai usor: macar o munca fizica, si tot gasea. Dar nu, de ce sa se straduiasca? E mai simplu sa stea acasa, la PC.
Sigur, nu i-o fi fost usor sa stea cu copilul (desi daca alta treaba nu face in casa, sa stea cu un copil >1 an si atat, cateva ore pe zi, ma gandesc ca nu o fi nemaivazut de greu - copilul mai si doarme, etc). Mai firesc mi s-ar fi parut ca el sa munceasca si tu sa stai cu copilul.
Cum vad eu din exterior, as indrazni sa zic ca nu prea se omoara cu munca. Plus delasarea...Plus altele. Gata, imi creste teansiunea cand ma gandesc, si nu are rost...
Am fost extrem de directa si cruda in ultimele doua postari, dar ma revolta cand vad atata toleranta pt un barbat.

azzure_sun spune:

Alegerea sa stea acasa cu copilul am facut-o impreuna. Nu puteam sa revin la munca, iar apoi acasa cand isi gasea el de lucru. Si asa situatia mea la serivicu e destul de delicata. Si acasa nu sta doar cu copilul, de cateva luni e si administratorul blocului unde stam, deci are ceva de facut. Vineri cand am stat de vorba mi-a zis "stii tu ce e in sufletul meu ca nu avem bani, ca situatie e cum e...".
Iar ca sa lasam copilul cu matusa lui, care sta langa noi, aici ar fi alta poveste...femeia e de treaba, si ii place sa aiba grija de copii, dar mai are un nepot in grija si sincer educatia lui cam lasa de dorit...si se vad deja efectele asupra copilului nostru. Adica celelalt nepot e fff razgaiat si kinder-ul nostru a inceput sa preia din comportamentul celuilalt.
Discutam si aseara cu cineva ca degeaba depui tu efort cu copilul si cheltuiesti bani cu educatia lui, daca atunci cand iese afara se joaca cu tot felul de copii mai prost educati.
Asta e unul dintre motivele pentru care am ales sa stea cu el acasa pana face 2 ani. Bine, poate nici el nu e cel mai bun parinte si faptul ca urla la copil nu e un mod de a-l educa, dar a recunoscut ca are aceasta problema si ca vrea sa o elimine. Si, da, chiar il cred, pentru ca atunci cand isi propune ceva chiar reuseste.
Iar cu lasatul copilului la mama, weekend-ul asta cat am stat la ea, am avut o mica surpriza cam neplacuta cu ea, cand a dat-o intoarsa ca la Ploiesti, ca e cam mic, ca ea numai e in putere si alte blabla-uri din astea. Asa ca situatia e oricum dificila.
Nu stiu concret ce vom face cand copilul va avea 2 ani, cert e ca va trebui sa discut clar cu mama sa vedem cum vom proceda si sa stim in ce ape ne scaldam.
Poate ca din afara asa pare, ca sunt inca odata "pacalita" de el. Poate ca e chiar asa...nu stiu.
Faza e ca ideea cu despartirea a inceput sa se contureze in capul meu mai clar abia dupa apariatia acelui barbat si mi-e ciuda pe mine ca as putea lua o asemenea decizie din cauza altcuiva.
Momentan ma simt mai bine, sufleteste vorbind. M-a ajutat sa stau de vorba cu sotul si sa clarificam problemele care le avem. Chiar m-a ascultat. Ce va fi mai departe, vom vedea...

dana vio spune:

Sincera sa fiu, nu aveam de gand sa mai scriu ceva pentru ca e viata ta si faci cum crezi, dar e o chestiune in ultima postare care m-a impulsionat: ca din cauza altui barbat ti-a venit gandul despartirii. Il aveai tu acolo (gandul) de mai de mult, dar il ignorai. Si de ce ar fi chiar asa o mare problema asta? Stiu o persoana femeie care a divortat de sot pentru ca era un om obtuz: nu ieseau nicaieri, nu voia sa mearga in concediu, avea serviciu dar se complacea intr-o existenta dolce-far-niente. S-a mutat la urmatorul inainte de divort cu copilul de 7ani, a divortat, s-a recasatorit cu resp, a facut sotului2 o fetita si sunt foarte fericiti: ei cresc ambii ei copii, merg in concedii, au masina, apartament etc. Cred ca a intinerit cu 10ani. Imi spunea ca se saturase, pur-si-simplu.


Alexandra Maria
14.12.2007

balanta_tm spune:

Imi pare bine ca nu te-ai suparat pe mine, avand in vedere ca am fost cam taioasa . Eu incerc doar sa iti prezint lucrurile din perspectiva mea.
Da, stiu ca este administrator la voi la bloc. Si parca retin ca nu i se pare cel mai comod lucru, adica uneori se enerveaza pt asta. Vezi, pe mine tocmai asta ma sperie la el: ca si lucurile astea marunte i se par grele. Si da, stiu ce inseamna sa fii admin la bloc, ca soacra mea e la ea (vorba vine e: fii-su ii face toate actele/calculele, iar ea incaseaza banii si ii depune unde trebuie).
Daca te-ai decis sa ii mai dai o sansa, poate ar fi bine sa te gandesti ca si tu ai fost cam permisiva cu el in general si poate ar merita sa incerci sa fii un pic mai stricta. Se spune ca un barbat il ai asa cum ti-l inveti.
De ex, eu de la inceput am fost impotriva creditelor facute aiurea. Sotul meu isi dorea enorm masina si evident ca vroia sa luam cu credit. Eu m-am opus vehement si am zis ca masina cu credit eu nu accept sa iau; strangem bani si cand avem, luam. Nu i-a convenit, a marait, dar a stiut ca nu ma poate convinge. Desi suntem impreuna de 9 ani, abia la finele lui 2007 ne-am pernis sa ne luam masina. Cu cash. Acuma, este super multumit ca nu ne-am hazardat sa luam credit pt masina, ca ar fi fost o grija in plus.
Eu urasc creditele, sunt alergica la ele. Sigur ca pt o casa, da, sunt de acord, foarte de acord chiar. Dar pt chestii de gen masina, electrocasnice, concedii (!!!!), nuuuuu, in nici un caz!!!
Noi nu am avut bani sa facem nunta, si nu ne-am imprumutat pt asta. Cred ca mi-ar fi fost drag sa fiu mireasa, dar eram prea saraci la vremea aia ca sa ne permitem o nunta. Dupa 2007 cand ne-am pus pe picioare si cand ne-am fi permis-o, n-am mai avut tragere de inima. Dar nu-i bai, poate o sa facem intr-o zi un botez .
Tu esti o fata desteapta si sunt sigura ca intelegi de ce ti-am scris toate astea din urma.