Cum sa accepti ca ai gresit?

azzure_sun spune:

Pentru ca imi e rusine sa recunosc ca a avut dreptate. Pentru ca nu vreau sa stie prin ce trec, cat sufar. As face-o sa sufere. Si nu vreau. Imi ajunge cu ce traiesc eu.
Oricum decizia in sufletul meu e luata. Mai devreme sau mai tarziu o voi pune si in practica. Deja simt ca numai pot.
Si sincer nu tin mortis sa stau singura, pot oricand sa stau la mama, are 4 camere. Undeva mi-o gasi si mie un locusor.
Dar in principal nu vreau sa sufere si ea, pentru ca stiu ca ar suferi si ca va suferi cand va afla. Dar as prefera sa-i spun dupa ce vorbesc cu sotul, nu inainte. Nu vreau sa treaca si ea prin suferinta asta. In ultima vreme am tot evitat-o tocmai pentru ca stiu ca simte ca ceva e in neregula. Dar nu o voi putea face la infinit.
Dar inainte sa vorbesc cu ea, va trebui sa-mi infrunt sotul si sa-i spun ca nu-l mai iubesc si ca vreau sa ne despartim. N-as vrea sa credea ca iau decizia influentata de mama. Desi Dumnezeu mi-e martor ca am facut exact invers de cum si-a dorit mama...cel putin in relatia cu el.

Iar cu dl tomnatic, ca tot l-ai amintit, am vorbit de chestia asta. Ca intai trebuie sa-mi rezolv situatia si dupa, daca mai vrea, ne putem intalni. Si a fost de acord. A zis ca-mi respecta dorinta, oricare ar fi ea.

cleo78 spune:

azzure, mama ta deja stie ca nu esti fericita. Ai si tu copil, si simti cand copilul e agitat, cand nu e in apele lui.
Si daca nu te-a simtit, te vede ca te neglijezi, ca te-ai ingrasat, ca nu ai grija de tine sau mai exact ca nu te iubesti pe tine si nici nu esti iubita asa cum trebuie. Ba mai mult, ne vorbind cu ea, mintind pe ea imi da impresia ca te minti si pe tine.

NU cred ca e momentul de divort. Cred ca aveti nevoie de o pauza, sa te odinesti, ca noptile cu calc. deschis nu sunt ok, si lipsa de odihna nu te lasa sa vezi luminita de la capatul tunelului. Si pt amandoi.

ba mai mult, copilul care doarme in camera cu voi are nevoie si el de odihna, calc. si clampanitul tastaturii nu il ajuta in dezvoltarea neuro psihologica.
Si eu sunt mama, cred ca si aspectul asta ar trebui sa il pui in calcul.


O alta propunere a mea, este: sa va mutati in alta parte. Toti 3. sa dati o sansa relatiei, un nou inceput. Nu cu mama lui, nu cu mama ta.

azzure_sun spune:

Da, ai dreptate. Mama a simtit de mult ca ceva e in neregula. Am mintit tot timpul ca sunt obosita si ca sunt stresata ba cu copilul, ba cu serviciul, cand de fapt stresul era cauzat de nemultumirea mea. Si eu mi-as dori sa existe posibilitatea de a fi singuri, de a incerca inca o data, dar nu in conditiile in care el se multumeste doar cu ce pica.
Poate sunt eu prea nervoasa si prea la limita in ultima vreme si nu vad incercarile lui de a face ceva. Ma gandesc si asa uneori. Dar apoi face cate o boacana si iar ajung la concluzia ca e un nesimtit si un egoist.

La faza cu mutatul singuri in momentul asta e imposibil. Nu ne-ar ajunge banii de chirie. De abia existam asa. E foarte greu si eu de prea mult timp am luat asupra mea toate responsabilitatile, inclusiv cele financiare. Nu spun ca el nu ajuta, dar uneori e de un egoism feroce, pur si simplu se gandeste doar la el. Si in momentele alea zau daca nu-mi vine sa dau dracu' tot si sa-mi bag picioarele. Si eu simt nevoia sa cheltuiesc bani doar pe mine, dar nu pot, pt ca trebuie sa platesc facturi si rate. Este ffff frustrant sa vezi cum ti se duce tot salariul pe o luna pe datorii si tu numai ramai cu nimic. Si ca totul sa fie "extraordinar", si sotul face alte datorii (marunte, dar le face).

cleo78 spune:

uof; acum tre sa decideti, tot impreuna, care sunt prioritatile voastre in viata. Si de ce are nevoie copilul. Financiar. Sincer, decat o familie dezechilibrata, dar cu ceva bani, mai bine complet fara bani dar fericita. Prima gluma a mea: sa isi ia si barbatul un job
Copilul - cautati o cresa, la stat nu costa mult etc. Solutii exista. Trebuie sa o vedeti...


Asta nu e viata si trebuie sa schimbati ceva.
Din tine incepe schimbarea.


Un alt lucru care ma gandesc: cat are baietelul? aproape 2 ani? se va termina in curand concediul de maternitate al sotului tau. Cred ca trebuie sa discutati amandoi despre ce veti face atunci - si inca o data, incepe a cauti cresa, pt ca el va trebui sa inceapa jobul.

Lasand pe el, si banii, si alte cele, incearca sa te preocupti de tine. E evident ca acum nu vezi solutii. Dar o solutie care o vad eu in tine, e sa incepi sa te iubesti. Si mai ales, sa tii cura de slabire, pana nu iti faci praf sanatatea, ca mai ai si copil de crescut, si tinandu-te in starea asta, te adancesti in rahat tot mai mult.

balanta_tm spune:

azzure, am zis intr-o postare anterioara ca si eu si sotul meu in urma cu niste ani, am stat rau cu banii. Ceea ce nu am spus este ca el isi batea capul cum sa faca sa castige mai mult, sa iesim din impas.
Eu nu as putea accepta un trantor langa mine (imi cer scuze, dar alt termen nu imi vine acum in minte), nu as putea accepta un barbat care sa nu aibe initiativa, care sa nu caute solutii si sa se multumeasca cu putin. Cu atat mai mult, nu as putea sa stau cu cineva care lasa tot greul pe umerii mei. Nu, viata este prea scurta ca sa accept sa o traiesc oricum!
Tu si copilul tau meritati mai mult de la viata decat este dornic/capabil sa va ofere sotul tau. Cred ca nu mai contaza de ce ai facut o alegere nu prea inspirata in privinta sotulu; acum mi se pare cu mult mai important sa te impaci cu tine pt ca ai ales un sot care nu te merita si apoi sa gasesti solutii la situatia in care te aflii.
Sigur, mai este si varianta sa incerci fel si fel de strategii vis-s-vis de sotul tau, sperand ca se va indrepta. Eu personal, nu cred in schimbari radicale in firea unui om si implicit vad in a sta langa un om ca el, o pierdere inutila de timp si nimic mai mult.

azzure_sun spune:

Nici eu numai cred in schimbari. Si am ajuns la concluzia ca da, meritam mai mult decat ne poate el oferi. Nu stiu daca e el incapabil de mai mult sau se complace asa, in ideea ca eu nu voi pleca de langa el pentru ca nu am curaj.
M-am tot gandit in ultima vreme cum sa abordez discutia despre despartire cu el. Chiar numai pot si numai vreau sa stau langa el. As vrea insa sa ii explic ca nu-l mai iubesc, ca ma simt ca langa un strain, ca nu mai imi place sa dorm cu el, sa cu el. Pur si simplu stam impreuna pt ca avem un copil. Pe care pana la urma il putem creste si fara sa fim casatoriti. Am ajuns sa nu ne mai suportam, ne certam din orice.
Aseara, de exemplu, l-am rugat sa mergem cu copilul sa-i luam de la farmacie crème si sapun, ca a ramas fara si ceva de mancare. Am plecat cu copilul pe jos, fara carut (deci automat era nevoie de 2 adulti, unul sa fie atent la copil, in timp ce celalalt face cumparaturile). Si pe drum s-a intalnit cu niste prieteni care se duceau la billiard. Nu va spun ca vroia sa plece cu ei. Si m-am suparat. S-a ratoit la mine de s-a uitat lumea pe strada la noi. Si i-am reprosat ca noi doi nu am mai petrecut timp impreuna de o gramada, ca ne vedem doar noaptea in pat. “Si ce nu e de ajuns?” mi-a zis. Si inainte nu era asa. Ieseam, ne plimbam….dar de la o vreme (si e ceva vreme) constat ca lui chiar nu-i face placere sa stea in preajma mea. De parca ma evita.

dana vio spune:

Atunci evita-l. Nu mai dormi cu el in pat, muta-te pe o canapea in camera copilulul sau in alta camera, nu vorbi cu el, raspunde-i strict la intrebari, nu-l mai lua partas la nimic. O sa fie nedumerit o saptamana, nervos in urmatoarele doua si apoi ori se bucura si ai scapat de el ori se enerveaza mai tare si se lasa cu scandal. Un scandal care poate schimba lucrurile in bine.


Alexandra Maria
14.12.2007

azzure_sun spune:

Copilul doarme cu noi in camera, din lipsa de spatiu. Stam la 2 camere, cu maica-sa....si femeia are camera ei si noi pe a noastra. Si am mai dormit cu ea, pe motiv ca nu ma lasa sa ma odihnesc din cauza ca el e mai nocturn in activitati. Nu a avut vreun efect asupra lui, decat ca i-a crescut cheful de .
Iar de scandal m-am saturat ca de mere padurete. Nu mai vreau sa aud urlete in jurul meu.

dana vio spune:

Imi pare foarte rau ca trebuie sa treci prin asa cevA, dar trebuie sa iei atitudine. Clar.
Eu n-am inteles ce face soacra ta? Cu copilul sta sotul tau, tu gatesti, tu faci totul in casa si ea ce face? Cand va certati ea nu aude? Ce-a spus cand sotul tau umbla cu altele? sau nici ea nu stie? Trebuie sa afle si ea. Macar sa-i fie rusine ca permite asa ceva, chiar daca altceva nu face!
Si apoi, in camera cu copilul sta noaptea la calc? Scoate calc pe hol, fara sa-i ceri parerea, copilul are nevoie de somn, si tu la fel.
In ceea ce priveste greutatea cauta mai intai un endocrinolog bun si oricum, trebuie sa inveti sa te abtii de la mancare. Gateste doar ce mananca copilul, hraneste copilul si pe motiv ca tu nu mananci nu-i pune nici lui masa. Daca vrea sa manance sa-i puna mama-sa!!
Spui ca dupa ce face copilul 2ani o lasati ( e fetita? ) la mama ta, asta inseamna ca sta in acelasi oras? MUTA-TE LA EA. Asa cum poti ( de fapt nu prea poti) sta cu soacra poti sta si cu mama ta. Si SPUNE-I MAMAEI TALE.
Spui ca de fiecare data dupa o cearta pui in balanta calitatile lui bune si zici ca merita ?! sa stai. Data viitoare pune-le pe-ale tale si vezi rezultatul!
Copilul o sa creasca si o sa vada si o sa invete ca e normal ca parintii sa se certe sau sa se jigneasca. Nu este bine.
Si daca cineva mai carcotas se intreaba sunt casatorita de 11ani si am un sot cu cordonul ombilical inca atasat!! Doar ca eu sunt foarte desteapta , dar foarte rea - descrierea apartine soacrei mele- si le-am taiat accesul in casa si familia mea. Am stat si eu cu socrii 1.5ani si cand ne-am mutat eu i-am facut bagajele sotului ptr ca soacra mi-a spus ca ea "nu-si trimite copilul de acasa"
Daca TU NU FACI/SPUI NIMIC, NUMENI NU VA FACE IN LOCUL TAU.

Alexandra Maria
14.12.2007

balanta_tm spune:

O camera pt voi si copil este insuficienta, mai ales ca bebe va creste si va avea nevoie de lumea lui, cu jucarii, etc. Ori daca el de mic va imparti spatiul locativ cu tata care adesea se joaca la PC, va creste cu PCul "in sange" - mie asta nu mi se pare un lucru bun.
Eu nu as putea trai cu un om cu care sa nu am macar perspectiva sa imi pot plati o chirie, in care chirie sa stau doar eu cu sotul si copilul. Mie lucrurile amesteacate nu imi plac. Daca am chef dimineata sa defilez prin casa in fundul gol, nu vreau sa nu pot face asta ca e soacra in camera cealalta (a fost doar un exemplu). Statul cu socrii/parintii, din punctul meu de vedere ar trebui sa fie ceva temporar, nu un mod de viata.
Si soacra mea la inceput ne-a propus sa stam la ea, pe motiv ca are 3 camere si ea nu are ce face cu atata spatiu si ce rost are sa aruncam banii pe chirie sau pe rata la banca. Al meu sot fiind mamos, bineinteles ca ar fi vrut. Insa eu am refuzat vehement. Am spus ca vreau sa am chiria mea si mai apoi casa mea, si sa nu dau socoteala la nimeni.
Apoi, despre toleranta ta fata de sot, mi se pare infinita. Al meu sot, dupa vreo 3 ani se stat impreuna a facut o gresala destul de mare (legata de mama lui, care pe mine m-a afectat mult). I-am spus foarte clar ca daca o singura data se mai repeta, eu nu mai stau cu el. Gresala nu s-a mai repetat, bineinteles.
Altceva grav nu imi amintesc sa fi facut sotul meu in 9 ani de convietuire. Pt ca asa e firea lui si pt ca ma iubeste (daca iubesti un om, nu il faci sa sufere - eu asa gandesc). Si mai cred si ca a luat foarte in serios cuvintele mele de acum 6 ani, cand i-am spus ca inco o gresala similara, si gata!
Sa nu uit: nu stiu cati ani are al tau; al meu are 31 si tot mai invata, mai da examene, etc - este intr-o evolutie profesionala continua. Asa ca, daca al tau are tot in jur de 30 de ani, imi este foarte greu sa cred ca nu ar mai fi in stare sa faca o scoala; cred ca pur si simplu nu vrea, nu il intereseaza. Este prea comod si nu il intereseaza decat binele lui...