Endometrioza ne-a unit in lupta pentru bebe! (67)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns xdidi spune:

salutare fetelor,
elenuta nu sunt peasimista, dar mi s-a luat...azi m-a sunat fina mea si mi-a zis de o prietena de a ei care a aflat ca e gravi in 5 luni, mai are un baietel de 9 luni si ca e disperat si vrea sa dea fetita spre adoptie si daca vrem noi, m-am simti asa de ciudat, oricum nu as indeplini conditiile , dar am zis nu din start... acum nici sa ma gandesc la copii nu pot, am o perioada mai grea si de cateva luni bune am sentimentele astea...plus ca peste 3 zile fac un an de la a doua operatie, deci deja ma astept la recidive...o sa incep de maine cu vitexu si tincturile si sper sa mai tin in frau boala...
misspii suntem cu gandul si rygaciunea la micutii tai
in rest ce s ava zic mi-au revenit greturile mele cele de toate zilele si trebuie sa ajung la dr de familie iarasi, cred ca am fierea praf, am vomitat dimineata pe stomacul gol si in italia...sper sa nu fie grav.
va puup pe toate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina_d15 spune:

elutza, ai luat ova-mit la recomandarea medicului, presupun. ai facut analize hormonale inainte? ai facut si monitorizare ecografica? si cumva si pregnyl? si de ce duphaston si nu utrogestan?

scuze ca te asaltez cu intrebarile, dar am inceput sa fac investigatii despre asta. am un feeling ca tot aici ajung si eu.
iti urez mult succes!

didi,nu te caracterizeaza starea asta. avem nevoie de optimismul tau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xdidi spune:

salutare fetelor,
irina starea asa cum ti-am scris si pe pm, nu e deloc pesimista eu sunt foarte bine, surprinzator de optimista, am niste orizonturi frumoase in fata mea si a sotului meu, acum nu stim incotro sa o luam, speram ca Dumnezeu sa ne lumineze calea cea buna. insa bune sunt ambele cai deschise noua cel putin la prima vedere...nu stiu dc simt lucrurile astea , m-am rugat sa ma intareasca Dumnezeu, m-a intarit...mai mult nu stiu ce sa va spun , nu sunt bulversata deloc, chiar foarte impacata, asta e nu vom avea copii..nu ma mai inspaimanta lucrul asta si sincer nici dorinta nu prea mai avem, atat eu cat si sotul...cred ca vrem o viata normala, sa invatam dinnou sa ne bucuram unul de altul si sa pretuim fiecare moment...chiar daca suna dur , eu vreau sa cred ca familia este foarmata mai intai din soti si apoi si din copii.
probabil am alta menire in lume si nu aceea de a fi mama, cu toate ca pana acum altfel nu ma vedeam, am crescut in rolul de mama in toate jocurile mele, apoi cand l-am intalnit pe sotul meu, am simtit implinirea visului unei familii frumoase, in care nici nu concepeam sa nu existe copii...dar nu intotdeauna ce vrei si speri se intampla, continui sa cred in minuni, dar nu mai tanjesc dupa una, am alaturi minunile ce s-au intamplat deja si cred ca sunt de ajuns.
va puuup si sper ca nu v-am plisctisit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Panseluta spune:

Citat:
citat din mesajul lui roxypuy

hello! ce e cu linistea asta pe aici? ati plecat in concediu?
eu sunt la pamant am fost la control sapt asta si...surpriza mi-a recidivat endometrioza asta blestemata am un nou chist pe ovarul stang dupa doar 3 luni de la ultima laparo si va trebui sa ma operez a 3 a oara!!! inca nu mi-am revenit din soc...am primit atatea vesti proaste de la dr k nu stiu ce sa mai zic, ce sa fac, incotro sa o iau...desi ovarul drept e ok (Slava Domnului macar atat!) mi-a zis k la cum arata situatia acum exclus sa poata incerca sa-mi faca vreo procedura de reproducere asistata pt k nici macar nu ar avea cum sa ajunga la ovare si oricum focarele de endo ar respinge o eventuala sarcina, embrion etc.... deja am ajuns sa cred k sunt blestemata si nu pot sa-mi dau seama cu ce am gresit atat de mult de ma pedepseste Dumnezeu in halul asta...sunt foarte trista, mahnita, deznadajduita...nu-mi mai arde de nimik...mi-a zis si dl dr k efectiv nu stie ce sa mai faca in cazul meu...este o forma f agresiva de endo si recidiveaza intr-un ritm f alert si daca nici la diphe nu a reactionat cat de cat pozitiv...altceva nu mai exista momentan...
e posibil k in urma acestei operatii sa raman fara ovarul stang (din care deja a scos mare parte la prima laparo). ma rog, asta nu m-ar deranja atat de tare...dar nici nu e o solutie sa ma operez din 3 in 6 luni...
va pup si am mare nevoie sa va simt aproape...

Roxy
Roxy, eu in locul tau as mai cere o parere la alt medic, de ex. la Tutunaru, de care tot aud atatea lucruri bune...Nu stiu de ce zice medicul ca endo ar respinge o eventuala sarcina. Pai hai sa-ti spun cum a fost la mine: am ramas gravida prin FIV, in cdtiile in care la operatia laparoscopica chirurgul a sudat o trompa (cealalta era partial sudata) si a renuntat sa mai curete pe acolo dupa ce s-a chinuit o ora si am pierdut mult sange...aveam aderente intr-un asemenea hal incat uterul, trompele si ovarele erau prinse de aceste aderente intr-un "conglomerat tumora".Imagineaza-ti o "minge suspendata"...cam asa arata treaba la mine.
Si uite ca tot am ramas gravida (procedura FIV s-a facut pe 2 ovule produse de mine in mod "natural" sub o stimulare usoara cu clomifen, a urmat recoltarea - posibila dupa cum vezi chiar si in aceste conditii, fertilizarea in vitro si plasarea lor in uter)si baietelul meu a implinit de curand 8 luni :)!


Asa ca don't give up!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lelu spune:

Panseluta in descrierea ta ma regasesc pe mine, ... fara partea cu bebe dar sper sa ajung si aici (tu ai reusit) si la fel chiar daca e totul prins acolo am noroc ca ovarele sunt mai coborate si se pot accesa la punctie, eu sunt optimista urmeaza FIV-ul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xdidi spune:

salutare fetelor,
panseluta ce mare s-a facut tau, tu cum mai esti dupa nastere? te mai supara endo? santate multa printisorului
lelu bafta si tie cu fivul sa fie din prima norocos
mai stie cineva ceva de misspii si baietii?
va puup pe toate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Panseluta spune:

lelu, ai dreptate, am vrut sa-ti spun si eu la fel, ca ma regasesc in povestea ta,dar intre timp m-am luat cu altele si am uitat. Deci multa multa multa bafta! curaj ca se poate!

xdidi, eu mai simt endo chiar si acum, dupa sarcina. La primul consult/palpare ginecologica era sa sar de pe scaun, am in mod clar aderente in spatele uterului (unde de altfel se afla ovarul stang, cel mai distrus si mai problematic la mine...iarasi asemanare cu lelu:))in zona intestinului gros. Asta e. Nu am dureri mari la ciclu, dar nu avusesem nici inainte, asta nu inseamna ca endo nu evolueaza, stiu si eu prea bine.
Insa avantajul cu bebe e ca nici nu mai apuci sa te gandesti la tine .

missipi, suntem cu toatele alaturi de tine, imi permit sa o spun si in numele celorlalte. Te asteptam cu vesti si iti dorim sa fii tare, pt ambii tai bebei!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xdidi spune:

fetelor, am citit pe forumul cu fiv la sibiu despre misspii , baietelul cu probleme , matei s-a dus la Doamne Doamne
misspii curaj draga mea , esti o lupatatoare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lelu spune:

Citat:
citat din mesajul lui xdidi

fetelor, am citit pe forumul cu fiv la sibiu despre misspii , baietelul cu probleme , matei s-a dus la Doamne Doamne
misspii curaj draga mea , esti o lupatatoare

mai intai fa ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil si vei realiza imposibilul


misspi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxypuy spune:

dragele mele, va pup si va multumesc din suflet pt suport si pt incurajari acum sunt mai bine psihic, m-am resemnat vorba lui didishor...deja nu ma mai gandesc la BB, asta e...asa vrea Dumnezeu...asa sa fie. daca se intampla o minune bine, daca nu...soarta! Sunt cam in aceeasi stare ca didi - parca nici nu-mi mai doresc BB...momentan ma concentrez pe cariera, depun toata energia la noul job si mi-e foarte bine. am de gand sa-mi traiesc viatza, sa ma plimb si sa ma distrez. ca maine poimaine fac 30 de ani si ma trezesc ca a trecut viatza pe langa mine si eu am ratat clipe frumoase pt k am fost ocupata sa visez la copii.
cred ca nici nu ma mai duc la control in iulie. eu ma simt ok, nu am dureri...o sa astept luna sept sa se intoarca dr din concediu si o sa merg atunci sa vedem ce zice.
misspii - nu exista cuvinte care sa iti aline suferinta...nu stiu ce as putea sa spun...sa fii sigura ca noi toate iti suntem alaturi si ne rugam pentru alinarea suferintei si pt sanatate pt tine si micutz! trebuie sa fii tare pt el!
sincer fetelor, cand stau si ma gandesc la tragedia prin care trece misspii a noastra...imi dau seama ca problemele mele sunt...nimik! important este sa fim sanatoase si impacate cu soarta asta, asa cum este ea...
va pup, va imbratisez si inca o data mii de multumiri ca imi sunteti alaturi!
si haideti sa ne impreunam toate mainile si sa ne rugam tare de tot pt misspii, sa-i ajute Doamne Doamne sa depaseasca aceste momente grele prin care trece si sa-i dea putere pt a merge mai departe impreuna cu micutzul si sotzul ei

Roxy

Mergi la inceput