O sa am al doilea copil si sunt ingrozita

Nu stiu daca scriu unde trebuie, am vrut sa scriu la subiectele cu parintii dar cred ca mai degraba se potriveste aici subiectul.
Am o fetita de 2 ani si 3 luni, foarte dorita, care a venit f greu pe lume si in urma unui mare necaz (ne murise primul copil la 2 zile de la nastere). Probabil datorita tragediei traite, am rasfatat fetita f mult, am obisnuit-o numai in brate, nici la baie nu puteam merge decat cu ea in brate, urla daca o puneam in patut. Nici la plimbare nu a stat decat in brate cand era treaza, abia cand atipea o puneam in carucior, cum se trezea, cum plangea ca din gura de sarpe pana o luam in brate.
Ajutor din partea familiei am avut mai mult financiar dar sa stea cineva cu ea sa ma duc si eu sa-i cumpar o hainuta sau pur si simplu sa dorm putin n-am avut. Noptile le facea albe, dormea f putin si intrerupt, trebuia sa o plimb prin casa ore in sir numai in brate, ziua dormea tot la 2-3 ore cate 5-10 maxim 15 minute. Am alaptat-o considerand ca ii fac un mare bine dar cu asta am invatat-o, cred, sa se trezeasca noaptea si si la 1 an jumate se trezea de 5-10 ori pe noapte pt supt si uneori si joaca cateva ore. M-a epuizat fizic (aveam vedenii de oboseala, mi se parea ca vad lucruri ce stiam ca nu exista, mi-am dat seama ca nu sunt nebuna doar ca creierul meu are nevoie de putina odihna dar n-aveam cum sa dorm, cand). Sotul s-a purtat execrabil in primele luni dupa nasterea fetitei, si cu ea si cu mine, parintii isi vedeau toti de comoditatea lor, n-am avut nici un sprijin.
Ca norocul toate astea sunt de domeniul trecutului si am supravietuit, problema e ca sunt insarcinata din nou, n-am vrut sarcina dar facusem demult, dupa ce mi-a murit primul copil, o promisiune la Dumnezeu ca daca mai raman vreodata gravida am sa pastrez sarcina. Asa ca din motive religioase n-am facut intrerupere. Am deja 36 de saptamani, urmeaza sa nasc si ma gandesc cu groaza ca se va repeta istoria cu nesomnul, rasfatul, caratul in brate, plansetele, doar ca de data asta trebuie sa am grija si de bebe si de fetita. Cum o sa fac fata? Simt ca nu voi putea, mai ales ca de la inceput eu dorm cu fetita in pat. Pai patul bebelusului unde il pun, noaptea cand o sa faca scandal trezeste si fetita daca o fi cu noi in camera, si asa se mai trezeste ea din obisnuinta si acum? Si nu numai ca se trezeste, dar ma cauta in pat si daca cumva sunt la baie de ex, plange pana vin si nu-l vrea pe taica-sau, numai pe mama. Pai daca se trezeste cand eu fac ture noaptea cu cel mic, sau il hranesc, sau il schimb, ce ma fac cu ea?
Sunt disperata de-a dreptul. Poate multora vi se va parea ridicol motivul meu de stres. Oare am luat-o "pe ulei"? Dar chiar nu stiu ce o sa ma fac.
Eu nu inteleg cum fac fata parintii cu doi sau mai multi copii. Cum poti sa te ocupi de toti in acelasi timp, fara sa fie unul neglijat, fara sa aiba de suferit, si in plus, sa mai supravietuiesti si tu ca si parinte si om?

pisi-pis spune:

Maya, imi pare rau ca te simti asa epuizata. Incearca sa-ti mentii calmul, si sa faci exact cat poti. Copii au un simt extraordinar de a intelege momentele critice si sunt convinsa ca fetitza ta cea mare o sa inteleaga situatia.

Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza

Maya25 spune:

Pisi-pis multumesc de incurajare.

kariguld spune:

cum este fetita acuma? e putin independenta de tine?

e o teama normala. cred ca nevoia ta cea mai mare este de odihna, cat mai multa odihna, pana te refaci cat de cat. nu ai pe nimeni sa te ajute? daca parintii nu pot/nu vor, o matusa de la tara, o verisoara, o vecina? macar in primele luni dupa nastere, pana va acomodati cu toti cu noul membru al femiliei.

am fost oarecum in situatia ta, primul meu copil a plans aproape continuu. salvarea mea au fost parintii si socrii, care m-au ajutat foarte mult. cand baiatul avea 5 luni am ramas insarcinata cu fata. primul gand a fost ca daca si acest copil va fi ca primul....s-a dus linistea mea pe vecie. bebelina a fost cumintica, plangea atunci cand chiar era nevoie. a fost greu, dar am avut ajutor si parintii+socrii pe care m-am bazat.


*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

chatonel spune:

al doilea copil iti va aduce echilibrul, cred eu... si ii va face bine si fetitei tale sa aiba un fratior/surioara de care sa se ocupe, impreuna cu mami ai sa vezi ca o sa fie mult mai usor decit iti imaginezi

Marina spune:

Maya, fruntea sus. Esti doar extrem de obosita! O sa fie mult mai usor cu al doilea vei vedea, multe lucruri care te-au stresat la primul copil nu vor exista.
Cere ajutor celor din jur, il meriti din plin !

Maya25 spune:

Kariguld, esti o mare norocoasa cu asemenea parinti si socri. Parintii mei contribuie mai mult financiar, cumpara cateva hainute si jucarii, mai dau bani si considera ca si-au facut datoria. A! Mai fac ceva, maica-mea: vine si ma enerveaza cu orice poate, cand era fetita mica, pe langa ca eram extenuata, venea in vizita si ma critica incontinuu, ca nimic nu fac bine, ca sunt o tampita, etc., asta asa, de incurajare, parca nu le aveam eu destul pe ale mele.
Socrii, desi locuim in acelasi oras, destul de mic, nu se deranjeaza sa o viziteze, suna de ziua ei sa-i ureze "La multi ani" dar daca o vad pe strada nu o cunosc pt ca nu au vazut-o decat de maxim 4-5 ori de cand s-a nascut, asta inclusiv prima vizita dupa nastere si botezul. Nu suntem certati doar ca le place sa fie lasati in pace si liniste asa ca nu-i deranjam nici noi si toata lumea e multumita.
Nu stiu zau ce o sa ma fac, mai ales ca fetita e f mamoasa, asa s-a obisnuit daca am fost mereu prezenta, zi si noapte. Nu se joaca niciodata singura, nu adoarme decat leganata in brate pe muzica.
M-am gandit inclusiv sa dau bebelusul spre crestere, macar o perioada, unei verisoare primare care nu poate avea copii si isi doreste ff mult si se gandeste sa infieze unul. Am provocat un scandal in familie cu asta, sa nu spun! Probabil ca suna deplasat, dar pt mine era o solutie, plus ca e verisoara mea buna, era si ea fericita si eu gaseam ajutorul de care aveam nevoie.
Cine stie ce-o mai fi pana la urma, ma tem de operatie (va fi a treia cezariana), daca Doamne fereste se intampla ceva cu mine, n-as vrea sa las fetita orfana de mama. Daca se intampla ceva cu bebelusul, eu am mai trait o tragedie asa ca sunt f pesimista, pana nu-l vad viu si sanatos externat din spital, eu nu mai cred in nimic.

nushulica spune:

maya baietelul meu cel mare,david, era la fel de dependent de mine ca si fetita ta in momentul cand eu am nascut bb2...de altfel eu ma gandeam cu groaza cu cine o sa doarma copilul cat eu voi fi la maternitate??ce o sa manance,cine o sa-l schimbe??cum se va descurca sotul meu si bunicii cu el??si mai ales cum va tolera si cum ve trece el peste perioada asta??ca nu mai statuse saracutul fara mine niciodata...am plecat seara la maternitate plangandstiind ca puiul va dormi fara mine , ce mai eram terminata!!!
mi-am luat laptopul cu mine si de cum m-am instalat acolo am deschis sa il vad pe webcam...il vedeam cum sta micutul in pat cu ii spunea taica-su povesti si el la 5 min intreba cand vine mami pana la urma taica-su i-a zis sa faca nani ca mami vine maine ca acum e la spital sa il scoata pe bebe mic din burta

a adormit fara mine,s-a foit peste noapte,a mai intrebat de cateva ori de mine dar nu a plans si trezirea a fost la 5 dimineata total neobisnuit pt el,deci clar nu i-a tihnit

intr-una intreba unde e mami ?cand vine mami? a doua noapte a fost un pic mai bine iar a 3a noapte a dormit tun

in a3a zi de spital nu am mai rezistat eu fara el si i-am zis sotului plangand ca daca nu mi-l aduce sa-l vad fug o ora din spital si tot vin sa-l vad eram perfect constienta ca poate plange dupa mine dar ma topeam de dorul lui efectiv...mi l-a adus si suprinzator s-a purtat f bine m-a pupat la plecare si mi-a zis pa si ca ma asteapta acasa cu bbmic

buuunn...am venit acasa!!! era ora pranzului ,el dormea,si cum am intrat pe usa din cauza zgomotului s-a trezit si cand m-a vazut cu bb in brate a inceput sa planga,a plans pana a vomat vroia in brate,eu nu puteam nici sa stau bine pe picioare ca am avut cezariana...ma rog,a urmat o perioada grea...alaptam cu el in brate pe celalalt picior,il caram pe bb in sling si pe el in mana cealalta!!! ce mai groaznic a fost...si eu ajutor f putin din partea parintilor,ma multumeam sa imi faca ceva de mancare si sa imi trimita macar sa nu mai gatesc

de la inceput am dormit toti 4 in aceeasi camera tocmai ca sa il obisnuiesc pe david cu zgomotele de noapte ale fratiorului,cu schimbatul pampersului cu alaptatul...cu tot!!! si bine am facut!!!pt ca la inceput se mai trezea intreba mami cand vii langa mine?si ii zziceam mami uite papa bebe tzitzi si apoi vin langa tine...si el adormea la loc inainte sa ma duc eu la el

ma rog....a fost greu...dar am avut mare noroc ca bb2 nu a avut colici deloc deci nu mi-a plans nici macar o seara...era greu ca primele 2 luni sugea noaptea si din ora in ora si eu eram dimineata zombie iar david ma lua de fresh dar...trec toate! le uiti...eu ca sa nu fac o depresie si ca sa trec mai usor peste asta mi-am fixat dinainte de nastere in cap ca primele 6 luni vor fi f grele si orice ar fi sa incerc sa ma mentin pe linia de plutire...nu stiu daca la tine merge asta dar eu daca imi fixez ceva in cap dinainte ma ajuta mult!

apoi a urmat o perioada in care david,desi ma straduiam din rasputeri sa ii ofer atentie maxima sa ma joc cu el sa ii dau sa pape sa il asist la baie,ma rog tot ce faceam si inainte ca sa nu se simta dat deoparte...deci desi faceam toate astea...nu stiu,probabil nu a fost de ajuns...dar a inceput o perioada de gelozie pe frate-su,plangea din orice...aia a fost cea mai dificila perioada...ca plangea tot timpul,nu ma intelegeam cu el deloc,se dadea de pamant...nu puteam vb efectiv cu el!!! dar am luat atitudine,am inceput sa il mai las pe bebe cu mama cate 2-3 ore intre 2 mese si plecam cu el ,il duceam pe unde vroia ,sau efectiv faceam somnul de pranz numai cu el si in timpul asta aveam grija sa ii aduc aminte si de fratiorul lui ,ca si el s-ar bucura sa doarma cu noi ,sau sa mearga cu noi unde mergeam ...si cu timpul a inteles si singur mi-a zis intr-o zi cand ne urcasem in masina sa il duc pe bebe la mama...a zis mami dar nu vreau sa il lasam pe bebe ,vrea sa stea cu noi

si de atunci il iubeste tare mult,il mangaie il pupa fratiorul meu...ce mai ..iubire mare am depasit cred eu si faza cu jucariile ca la inceput nu vroia sa-i dea...acum ii da ,dar mai are momente cand refuza

cat despre noi doi,despre cuplu,despre momentele noastre...aproape ca nu mai exista suntem franti seara si de multe ori cel putin eu,pic inaintea copiilor...dar eu vad fff multe imbunatatiri de cand am venit cu bebe acasa si pana acum si sunt convinsa ca intr-un viitor poate mai indepartat,poate mai apropiat ne vom reveni si din punctul asta de vedere!@!!

deci , ca sa sintetizez, u pot sa-ti zic ca va fi usor,va fi o perioada grea,dar depinde f mult de tine,de cata "tarie"vei avea!

nastere si acomodare cat mai usoara va doresc!

Mami si 2 printi iubiti: DAVID(24 sept 2008) si STEFAN(24 sept 2010)

Maya25 spune:

Chatonel, Marina bine ar fi sa fie cum ziceti voi.

pisi-pis spune:

Maya, o sa ramai surprinsa cat de adaptabili sunt copii mici. Si a mea era extrem de mamoasa, si inca mai e, doarme cu noi in pat, inca suge, ieri a avut o seara foarte grea la pediatru si in noaptea asta a supt practic timp de 3 ore. Si eu merg si la munca, pt ca aici concediul de maternitate e de 5 luni. Si eu sunt super-obosita, n-am familie aici, n-am nici soacra, iar socrul are bolile lui.
Cu toate astea, cand bebelina a mers la cresa, ea care urla cand se apropia cineva strain, s-a adaptat extrem de usor, ba chiar ne mai face si surprize sa nu vrea la noi in brate cand ne ducem sa o luam.
In plus bebelusul poate sa aiba o fire complet diferita, mult mai independenta, si sa doarma toata noaptea, de ex.

Poti pune patutul lui bebe lipit de patul vostru si sa doarma fetitza intre tine si tati, iar tu langa patut, sa il poti alapta pe bebe la cerere.

In timpul zilei poti incerca sa folosesti un sling sau wrap, sa ai mainile libere sa o poti alina si pe fetita.

Daca sotul nu te ajuta cu copii, in schimb poate te ajuta cu cumparaturile si mancarea.

Nastere usora si curaj, important e sa fii cat mai calma, incerca sa nu mai faci nimic peste puterile tale, menajeaza-te, nu te mai suprasolicita, incearca sa-i lasi si pe cei din jur sa ti se adapteze tie. Asta e un maraton, si cel mai important e sa rezisti pana la sfarsit, fara sa clachezi. Copii se vor adapta cel mai usor, ai sa vezi, sunt mici si super-adaptabili datorita varstei.

Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza

Maya25 spune:

Nushulica, iti multumesc ca mi-ai scris atat de detaliat cum a fost la voi. Si mie mi-e groaza de momentul cand ma voi interna, probabil peste cateva zile pt ca cu 2 cezariene la activ vor sa ma tina sub observatie, mai ales ca la fetita era cat pe ce sa mi se rupa cicatricea inainte de a implini 37 de sapt, cu toate ca am stat doar la pat, mergeam la baie si atat, si de mancat mancam culcata!
Of, cata suferinta a fost in sufletelul lui David, si de asta ma tem si eu. Ca o sa sufere Maria, fetita mea, din cauza ca a aparut un "concurent". Nici cu alaptatul nu stiu cum o fi, am intarcat-o la 1 an si 8 luni dar si acum noaptea imi baga manuta in bluza si asa se linisteste si adoarme. Cum o sa o imparta pe "titi" atat de draga ei cu altcineva?
Bine ca a acceptat mama ta sa-l mai tina pe bebe la ea sa ai timp si pt David exclusiv.
Despre viata de cuplu, nici noi nu ne laudam, nici nu avem cum ca eu dorm cu fetita si tata in alta camera ca doarme neglijent si ma tem sa nu o loveasca in somn. Iar de acum inainte n-o mai fi nici cat a fost dar cred ca toti parintii trec prin asta.