Tati, cat costa o ora cu tine?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul.
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri?spuse omul
nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
- Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta
este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare.Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani. Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca. Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar
nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi? a intrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$
Micutul a sarit, zambind.
- Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Rufus spune:

Ceva-ceva am inteles, cred ca-i fain; n-ai putea sa-l editezi?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

gabitza2005 spune:

Cunosc povestea si subiectul asta ma infurie de fiecare data. Cred ca oricat ai sta cu copilul tau nu este suficient si fiecare parinte ar vrea sa petreaca mai mult timp cu copii dar pana la urma mai trebuie sa si muncim.
Daca nu muncesti ajungi la "mami vreau si eu o eugenie" si tu nu ai bani si apoi ajungi sa scrii pe FB ca te sinucizi ca copilului ii e foame, ca mananca mult deoarece e in crestere si tu nu ai bani sa-i cumperi de mancare.
Fiecare trebuie sa-si gaseasca echilibrul si nu ai nevoie de astfel de povesti care sa te faca sa te simti si mai mult vinovat decat te simti.

Daca povestea era despre un tatic care sta la bodega din colt pana la ora 12 noaptea ii intelegeam sensul dar asa.... este vorba despre parinti care muncesc sa plateasca facturile - asta este realitatea noastra.

natalia_nica spune:

DA, Gabitza, dar timpul cu copilul tau nu ti-l mai aduce nimeni inapoi. Normal ca trebuie sa muncim, dar (un mare DAR) nu trebuie sa uitam pentru ce muncim. Copilul nu are nevoie doar de bani (nu e ca si cum ai plati pensie alimentara si gata, copilul e fericit), are nevoie de timp petrecut cu parintii... Adica, daca lucrezi pana la 5-6 seara e ttusi in limitele normale, dara daca lucrezi pana la 8 seara, iar ora de culcare a copilului e 9-10 seara, e ca si cum nu ar avea parinti. Eu asa vad treaba asta. Am si eu zile in care lucrez f mult (aseara am terminat sedintele la ora 23.30), dar incerc sa compensez in celelalte zile (chiar daca azi voi fi zombie dupa ziua de ieri)...

Nu inteleg de ce te-ai revoltat asa, crezi ca e o prostie si copilul nu are nevoie sa petreaca timp cu parintii lui? Pentru ca acest copil din povestea de mai sus asta cerea, putin timp cu tatal lui... Nu zile intregi, ci o ora...

rall spune:

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.
- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal.

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu…Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii …castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: “Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa
cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des”. a dus la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a intrebat….
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.

- Uite aici ai 25$.
- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.
Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$.Pot sa cumpar o ora cu tine ????

Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte

Esteiubi spune:

Ba, eu zic ca avem mare nevoie de astfel de povesti.
Povestea asta se petrece in realitate incredibil de des, valabil pentru ambii parinti, iar banii nu suplinesc nimic cand vine vorba de nevoile copiilor. In realitate ne construim cariere pentru noi, poate la inceput o facem cu gandul la familie, dar dupa aia n-am mai renunta, indiferent de consecinte. Saracia e grea, copiii crescuti in nevoi reprezinta un tablou jalnic, insa nici parinti plecati prin strainatate dupa bani sau cu care te intalnesti doar in we nu sunt vreun parfum.
Parintii absenti nu au sanse nici macar cand gasesc ceva timp sa comunice cu copiii lor, pentru ca nu stiu cum sa o faca si nici macar ce subiecte sa discute.
Da, un echilibru este necesar, dar in echilibrul asta banii nu trebuie sa reprezinte un argument principal.

Andries spune:

Intrebarea este: dupa cati bani te opresti?


Andries

buli spune:

nu banii tb socotiti, ci timpul (ne)petrecut cu copilul.

OanaRusu spune:

eu apreciez povestea - pentru ca ma regasesc uneori in taticul stresat si obosit de la munca. Incerc sa petrec cat mai mult timp cu ei - dar prefer un job mai putin provocator (profesional) pentru a-mi pastra resurse si pt familie. Si prefer un oras mai micut - cu mai putin posibilitati (cel putin teoretice) tot pentru timp.

Pentru mine timpul cu copii si cu sotul e cel mai important - si totusi uneori rutina zilinica ma face sa uit adevarul atat de esential ca pentru copii mei importante nu sunt orele petrecute impreuna ci calitatea acestora. Si cand citesc cate o poveste cu talc asa cum e asta, ma scutura cate un frison si pun - din nou - punctul pe i-ul important din viata mea.

en_kvinna spune:

Da mai, dar conteaza si calitatea timpului petrecut impreuna. Degeaba un parinte sta acasa non stop si calitatea timpului e indoielnica. Gen las ca e mic ce tre el sa stie , ce acum stau sa ascult de el da' ce, el m-a facut pe mine sau invers si lista poate continuate de astfel de replici. Replice in urma carora copilul se inchide in sine si nu mai isi cauta alinarea sau aprecierea in parinte. Dar si daca muncesti mult si ai doar 2-3 ore sa-zi vezi copilul si week endul, iar calitatea converastiei , interesul parintelui pt probleme naive chiar ale copilului sunt realizate cred ca e net superior celor 12, 24 h petrecute impreuna cu un copil dar pe care niciodata nu'l asculti asa cum cum un copil ar trebui.
Cateva ore dar cu folos. Stiam o familie unde parintii erau ocupati , aveau baby sitter si sofer pt copiii de gradinita. Ei copiii aia puteau sa-si sune parintii oricand, acasa foloseasu web camul sa vorbeasca cu parintii. Dac erau cu baby sitter-ul si ceva nu le convinea sau stiu eu ce vroiau ei , isi sunau parintii si discutau cu ei. Deci desi nu se veadeu in majoritatea timpului,legatura aia de confidentialiteate , complicitate si prietenie dintre parinti-copiii exista.

OanaP spune:

Pe mine m-a emotionat mult. Am trecut prin asta, probabil daca nu cedam nervos lipsei de speranta si perspective profesionale as fi continuat sa muncesc in stilul respectiv. Tot ce pot sa va spun e ca copii nu abuzeaza. Isi iau atat cat e nevoie. Daca se manifesta intr-un anume fel (chit ca vor sa stea cu tine, chit ca iti spun, gata, pleaca) este pentru ca au nevoie. Bineinteles ca uneori nevoile lor pot fluctua, dar aici sta capacitatea de a imbina si a gasi echilibrul. Depinde de fiecare sa realizeze ce anume conteaza pentru ei in viata la momentul respectiv.