Lipsa de ambitie II

chatonel spune:

evident ca e si frica de esec, dar e si dorinta ca copilul sa aiba cit mai multe carti in mina, la masa jocului vietii. Daca noi nu avem grija sa i le dam, altcineva nici atit: traim o lume nebuna, individualismul e dus la paroxism si nimic nu e mai important decit sa "stii" si sa ai cu ce "sa te vinzi" pe piata muncii. Daca nu, ajungi un deseu, in marginea societatii, la mila ei.

Teorii din astea cu "las copilul sa-si traiasca copilaria", ori "il las sa faca ce ii place, ca va ajunge oricum sa se descurce", mi se par iresponsabile. Tu, ca parinte, esti responsabil de copil fizic si intelectual. Partea proasta e ca intelectul nu se vede, ca baschetii sau ultimul joc la moda. Si, din important, devine "ceva ascuns", pe care il putem neglija.

ocebine spune:

Eu zic ca esti dator ca parinte sa iti cresti un copil fericit, bine educat (nu doar academic), incurajat in talente si inclinatii naturale, expus la sporturi si de ce nu limbi straine.
Imi doresc copii echilibrati, cu o cultura mult mai vasta ca a mea, cu un orizont deschis.

Nici eu nu dau 2 bani pe scris frumos...prefer sa aiba cunostinte solide, etica si da...vreau sa fie fericiti.

Cariera o sa si-o gaseasca cind eu nu voi mai avea 100% influenta (ca la cei de 4-5 ani). Cariera si-o poate schimba la 30 sau la 40 de ani dar elementarul bun simt si cultura generala de baza impletit cu o copilarie fericita va rezulta un ADULT echilibrat. Nu doar un adult cu job de stat pe scaun.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

buflea spune:

Pai "suveica" era motivarea de a studia, de a ma specializa intr-o profesie, de a nu ma multumi cu putin ... nu m-au fortat insa sa o iau intr-o directie sau alta si instinctiv eu am luat-o in directia spre care aveam inclinatie (stiintele exacte). Nu au avut ca scop sa imi impuna o profesie, un domeniu, un vis de-al lor - scopul lor a fost sa ma pregatesc si sa ma specializez in ceea ce mi-am ales eu.

Si m-am dus spre inginerie - profesie pe care nu am profesat-o niciodata, deci o alegere proasta - dar cu pregatirea, mentalitatea, maturitatea si frica de "suveica" am putut sa imi schimb directia mai tarziu.

buli spune:

cum, mai buflea, pe tine frica de suveica inca te mai motiveaza? ca asa inteleg eu din ultimele fraze.

ruxij spune:

Frica de a ajunge la munca necalificata, era o metafora Suveica.

buli spune:

bine, reformulez:
cum, mai buflea, pe tine frica de munca necalificata inca te mai motiveaza? ca asa inteleg eu din ultimele fraze.

ps - am priceput si metafora cu suveica

AgnesLuca spune:

Parerea mea este ca profesoarele astea (am inteles eu bine ca sunt mai multe ?) is tare comode si arunca mingea in terenul vostru, al parintilor, in loc sa-si faca ele datoria si sa solicite copilul 100%.
Nu exista ceva extrascolar (de genul cum povesteste ruxij) unde ai putea sa-l inscri sa lucreze suplimentar (evident cu acordul lui) ?

mihaela_s spune:

O cariera se poate schimba! Trebuie doar dorinta multa si ambitie. Desigur si putin curaj spun eu, dar depinde de situatie.

Nu sunt la varsta la care se merge la scoala. Dar merg la facultate si nu pentru ca nu am facut la vremea "mea". Ci pentru ca nu am facut facultatea pe care am visat sa o fac. Nu pentru ca parintii mei s-ar fi opus, dar mi-era frica de esec(in perioada comunista se pica pe capete si numai cine a trait atunci stie ce insemna sa stai acasa ca ai picat la admitere...) si mi-era frica sa merg departe de casa. Am ales la 18 ani un compromis, dar nu am muncit niciodata in meseria aleasa.
Curios este ca am in jurul meu cateva colege care au facut aceeasi schimbare in cariera la varsta foarte apropiata mie...nu sunt singura asadar si asta ma bucura. Pentru ca mi se confirma ca SE POATE!

Ajunsa in Suedia m-am vazut pusa in fata situatiei de a alege: stau acasa sau merg la scoala, departe de casa(deh, de ce mi-a fost frica in tinerete nu am scapat). Statul acasa nu mi se potriveste. L-am eliminat din prima. Altceva sa muncesc aici nu am ce...locuim pe o insula unde oferta de forta de munca e limitata. Dar mi s-a deschis o portita si am ajuns sa pot munci ceea ce am visat. Insa am nevoie de trei ani de studii universitare ca sa pot primi un job definitiv si sa pot urca in cariera. Singura varianta: facultate pe continent. Ce inseamna asta? 3-4 zile pe saptamana departe de familie(am un sot si doua fete acasa), intr-un mediu studentesc cu tineri care mi-ar putea fi copii :). Naveta grea de 3 ore cu vapor si apoi 1 ora jumate cu autobus(pe un drum) fara sa pun timpii de asteptare dintre...aventuri cu dormit in port caci vaporul nu putea pleca din cauza de furtuna, asta iarna nu vara.

Daca sunt multumita? Cu departarea de ai mei nu, cu faptul ca sunt singura aici(sunt la facultate acum, maine plec acasa) nu. DAR cu ceea ce invat si fac, DA! Si mai am doi ani cand sper sa pot pune jos "creionul" pentru totdeauna(parca poti sa stii :)) si sa imi vad in urmatorii 23 de ani de jobul visat. De aproape 4 ani invat...mai intai o limba straina si acum facultatea.

Daca sunt exemplu pentru fetele mele? Eu sper si cred ca da. Ca se pot trage si alte concluzii din experienta mea? Desigur, fiecare poate sa traga concluzia pe care o doreste...dar eu vreau doar sa va spun ca visele se pot implini! Trebuie doar sa crezi in ele si sa lupti sa le implinesti. Atat!

Si la fel ca Agnes, fara sotul meu nu as fi putut face asta. Am sustinerea si sprijinul lui 100%...plus responsabilitati de mama si tata acasa cat sunt eu plecata...DAR el stie ce inseamna sa faci in viata ceea ce ai visat.

Referitor la copii, nici eu nu sunt de parere ca trebuie insistat acolo unde vrea parintele, ci acolo unde vrea copilul. Incurajate aptitudinile, talentele, inclinatiile. Degeaba ma voiau ai mei un jurist sau un avocat daca eu nu doream si nu aveam inclinatii.

Aici se scrie cu litere de tipar, nu am vazut pana acum scris urat :). Dar am vazut prea putine scrisuri, pentru ca totul se face pe computer acum...nu se mai fac proiecte de mana, nimeni nu mai scrie de mana...probabil acesta e motivul. Cinteaza continutul la urma urmei, nu?


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

pisigri spune:

Pai rrox, dupa cum ati constatat si tu si denizel io-s o mama de-aia mai stresata.
Ce fac daca al meu copil are inclinatii spre fizica si nu vrea deloc, da deloc, sa citeasca o carte, sa invete o geografie sau o istorie la nivel de cultura generala?
Ce fac daca al meu copil are o inclinatie catre muzica, din care de cele mai multe ori se moare de foame in RO? (Bine, n-o sa-i refuz dreptul de a invata un instrument/lua lectii de canto etc, dar oare este in interesul lui sa il imping de la spate sa se axeze DOAR pe muzica, avind in vedere ca de fapt s-ar putea nici sa nu fie un mare talent, si chiar daca ar fi, s-ar putea sa ajunga "muritor de foame"? Nu mai bine il incurajez ca asta sa ramina la stadiu de hobby, bine studiat daca doreste, dar fara sa isi inchida prea devreme alte perspective?) Ce fac daca e ca mine, sa ii placa sa citeasca si sa scrie, dar 99% din ceea ce scrie sa nu aiba nici o valoare literara in sine, si sa fie prea "artist" ca sa ii iasa o colaborare de durata cu o publicatie? Si pina la urma, cit se cistiga dintr-o rubrica permanenta la o publicatie nu lunara, saptaminala, sa zicem?
Si daca inclinatia asta naturala apare foarte tirziu? Si daca e o "chemare" pentru ceva ce intra mai curind in sfera hobby decit in sfera "sa maninc ci eu o piine, ba sa mai dau si copilul la gradi"?

Nici eu, si cred ca nici Chatonel, nu sustinem programul si pretentiile gen Tiger Mom, dar eu recunosc ca vreau ca fiica-mea sa acumuleze cit mai mult din cunostintele predate in scoala, indiferent de domeniu.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Sabina spune:

problema e ca nu e corect sa rasfrangem fricile noastre asupra copilului.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo