Lipsa de ambitie II
Raspunsuri - Pagina 14
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Sorana, iei prea personal totul, serios. Cind decizi sa participi la un concurs, inseamna ca ii accepti "termenii de utilizare" ca sa zic asa. In plus, fiind un concurs de limba romana, inteleg si interesul acordat redactarii. Si inteleg si de ce a fost acordat acest interes in special in cazul claselor mai mici, cind se formeaza scrisul si deprinderile legate de redactare. Sint sigura ca daca nu era vorba despre fetita ta si despre sentimentele ei, ai fi judecat mai obiectiv cit de corect sau de incorect este sa punctezi si aceste aspecte.  http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Pisigri
se vede ca n-ai copil de scoala 
. Pai mama nu stii nimic inainte sa participi. Dai banii si duci copilul, n-ai acceptat nimic, nu stii nimic, nu ti-a zis nimeni nimic inainte de concurs. Vezi tu dupa aia baremul .Este (ma rog, la noi, pana acum) singurul concurs de romana din 4 la care s-a punctat "aspectul". La celelalte 3 nu a contat deloc. A, si doar la editiile 2 si 3, la editia 1 deloc, la editia 2 la un singur subiect, la editia 3 la 7 subiecte.
Eu zic despre mine (
) ca sunt coerenta cand zic ca e un pic aiurea sa-i scazi 7 p pentru "aspect", cate unul la fiecare subiect, ca doar nu-si schimba scrisul intre subiectele 3 si 4. Si 1. Mie nu-mi pasa cat de frumos scrie cata vreme e lizibil si corect; 2. Mi s-ar parea foarte aiurea sa o chinui cu ceva ce nu poate si n-are sens. Cum zice Sabina
. Asta nu inseamna ca nu fac cu ea la mate cand e ceva ce n-a priceput sau la romana daca e o ortograma pe care n-o foloseste corect, etc.
sorana spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui pisigri
Eu in prezent merg la serviciu in scirba si recunosc asta. Stiu cum este. Am un contract care ma leaga, care o sa expire la inceputul anului viitor, si atunci o sa vad ce o sa fac mai departe. Da, copiii invata foarte mult si din lecturi. Dar daca e un copil caruia nu ii place sa citeasca? Adica mie mi se pare normal ca eu, ca parinte, sa insist, indrum, sprijin si bat la cap copilul sa fie macar in primele doua treimi din clasa, ca sa fiu eu cu inima impacata ca acumuleaza destule cunostinte dintre cele prezentate la scoala. Care pot fi sau nu utile sau prostii, dar care sint ETALONUL dupa care acel copil va fi evaluat in omentul trecerii intr-un ciclu de invatamint superior, in momentul cautarii unui job etc. Sabina, asta cu scoala de muzica si cu talentul mi se pare un subiect destul de delicat de dezbatut. In RO in prezent, majoritatea artistilor sint cam la limita "muritor de foame"; daca gresesc, corecteaza-ma. Dar stiu actori la Teatrul National din Iasi, stiu muzicieni la Filarmonica, stiu cintareti/e de opera care... clar nu cistiga pe masura talentului, dar nu cistiga nici cit sa duca o viata decenta, fara permanenta grija a zilei de miine. Nu-mi fac cinste astfel de ginduri, dar as prefera ca fiica mea sa aleaga alta cariera decit una in domeniul artelor, si daca o fi talentata la desen/muzica/pictura/sculptura/whatever, asta sa ramina la nivel de hobby si pasiune, nu sa fie dependenta de numarul de picturi vindute ca sa aiba bani de adidasi la copil... http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Ai sa vezi la un moment dat (deocamdata iti e greu sa vezi chestia asta, e prea mic copilul) ca nu va avea fizic timp sa le faca pe toate. Si va trebui sa alegi. La modul "daca azi exerseaza 30 min scrisul atunci nu mai merge la sport sau nu mai citeste 2 capitole din cartea care-i place".
Poate sunt eu prea libertina cu fi-mea (asa, ca Sabina si multe alte mame) dar pentru mine e ok daca fi-mea vrea sa citeasca azi 2 capitole si da-l incolo de scris, sau daca azi iesim in parc 3 ore si nu lucram nimic suplimentar la mate (desi nu stie bine ceasul), sau, sau, sau
.Pentru ca in toate trebuie sa existe un echilibru. Fi-mea munceste (si invatatul e munca grea) minim 6 ore pe zi. Are cel putin o zi pe saptamana in care munceste 8 ore. Are 8 ani. Daca nu o lasi sa mai refuleze, sa se mai joace, sa mai citeasca o carte, sa mai asculte o melodie care-i place, sa faca un sport, etc eu zic ca nu-i chiar de bine.
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui pisigri
Eu in prezent merg la serviciu in scirba si recunosc asta. Stiu cum este. Am un contract care ma leaga, care o sa expire la inceputul anului viitor, si atunci o sa vad ce o sa fac mai departe. Da, copiii invata foarte mult si din lecturi. Dar daca e un copil caruia nu ii place sa citeasca? Adica mie mi se pare normal ca eu, ca parinte, sa insist, indrum, sprijin si bat la cap copilul sa fie macar in primele doua treimi din clasa, ca sa fiu eu cu inima impacata ca acumuleaza destule cunostinte dintre cele prezentate la scoala. Care pot fi sau nu utile sau prostii, dar care sint ETALONUL dupa care acel copil va fi evaluat in omentul trecerii intr-un ciclu de invatamint superior, in momentul cautarii unui job etc. Sabina, asta cu scoala de muzica si cu talentul mi se pare un subiect destul de delicat de dezbatut. In RO in prezent, majoritatea artistilor sint cam la limita "muritor de foame"; daca gresesc, corecteaza-ma. Dar stiu actori la Teatrul National din Iasi, stiu muzicieni la Filarmonica, stiu cintareti/e de opera care... clar nu cistiga pe masura talentului, dar nu cistiga nici cit sa duca o viata decenta, fara permanenta grija a zilei de miine. Nu-mi fac cinste astfel de ginduri, dar as prefera ca fiica mea sa aleaga alta cariera decit una in domeniul artelor, si daca o fi talentata la desen/muzica/pictura/sculptura/whatever, asta sa ramina la nivel de hobby si pasiune, nu sa fie dependenta de numarul de picturi vindute ca sa aiba bani de adidasi la copil... http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Lectura cred ca oricine o idrageste la un moment dat cand vin momente in viata in care apare interes pentru anumite chestii...poate nu lectura de romane filozofice sau beletristica neaparat(dar astea se studiaza in scoala, deci nu prea are cum le rata) dar cultura generala nu o formeaza neaparat anii de scoala. Si atunci cand apare un domeniu de interes, fie el chiar sportul sau stelele de pe cer, iei carti si citesti. Ca de asta inveti sa citesti, ca apoi sa poti sa te informezi asupra a ceea ce te intereseaza. Nu faptul ca ccc copilul tau e in primele doua treimi din clasa, pentru ca asa vrei tu ca mama, il va face sa indrageasca lectura si sa afle lucruri noi. El va fi in primele doua treimi din clasa pentru ca vrea si poate, nu pentru ca e impins de la spate...adica gresesc, sunt si copii din acestia dar nu stiu cat de fericiti sunt ei...Dar depinde de ceea ce doresti tu ca mama de la copil. Sigur ca toti ne dorim sa avem copii in fruntea clasei, suntem mandri de ei daca sunt asa...dar la fel de mandri ar trebui sa fim si daca copiii nostri nu sunt asa. Si nu pentru ca nu vor, ci pentru ca nu pot...cum zicea cineva mai sus, sa invatam sa le acceptam mediocritatea. Nu suntem toti elite, varfuri, dar asta nu ne face cu nimic mai putin fericiti. Cel putin pe mine nu :)).
Si apoi dragostea pentru lectura apare la copii prin imitatie. Imitand parintii. Daca te va vedea pe tine lecturand si daca tu mai povestesti cumva atragator cat de buna e cartea ce o citesti, ce personaje minunate si cate lucruri noi afli, ii deschizi si lui apetitul. Nu stand cu gura pe el ca "trebuie sa citesti" il vei convinge. Si daca nu ii va placea, nu ii va placea si pace! Oricat te vei stradui tu. Asa vad eu lucrurile cel putin...
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
Luna1 spune:
Si eu cred ca dragostea de carti vine prin exemplu propriu. Eu citesc mult, imi place, asa ca l-a apucat si pe fiu-miu amocul. Insa dureaza ani, nu doar o seara sa te vada cu ziarul in mana.
Mihaela si eu am stiu la 14 ani ce vreau sa ma fac: regizor! Dar cum trebuia sa merg la liceul 16 din Bucuresti pentru asta care era cotat cam naspa ca era si de tipografie, ai mei m-au "reorientat" catre un liceu teoretic bun. Si aici s-a rupt legatura. In generala eram buna la mate, in liceu am trecut pe literatura limbi straine, si gata, s-a rupt filmul.
Dar si daca ma faceam regizor ce mama naibii faceam? Muream de foame probabil!
Eu ce sa zic, as prefera si eu sa nu-l strezez pe al meu deloc cu cele 30 min de mate pe zi la doar 9 ani, dar nu pot sa-mi permit asa ceva, in noiembrie are examen la scoala la care sunt 150 locuri si in medie 800 de candidati in fiecare an. Asa ca am de ales intre a il lasa sa pice doar pentru a ii demonstra ca fara munca nu ajungi niciunde (dar mi se pare o ambitie prosteasca), a ii spune verde in fata "baietas muta-ti gandul ca n-ai sanse!" (iar asta ar fi egal cu a ii impune eu unde sa mearga) sau a il "chinui" cu 30 min de mate zilnic. Ei ce sa zic, trag sperante ca am luat hotararea cea mai buna.
buli spune:
offtopic
maine, fi-miu merge la cangurul lingvist, abia am aflat.
asta e ala la acre se puncteaza scrisul?
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli offtopic maine, fi-miu merge la cangurul lingvist, abia am aflat. asta e ala la acre se puncteaza scrisul? |
Nu, ca n-are cum.Scrisul s-a punctat la "evaluari nationale in educatie "Nastasescu"".
Si noi avem maine cangur. Bafta.
sorana spune:
Eu m-am hotarat foarte devreme ce vreau sa fac. Intr-a VIII-a, la nici 14 ani, stiam ce facultate vreau sa fac. S-a straduit mama sa ma convinga in liceu ca nu-i bine, mi-a prezentat "roz" cateva alte profesii dar n-a tinut
Am uitat sa zic pentru fetele cu copii mai mici sau din alte tari: oferta de concursuri este extrem de mare. Cred ca nu exagerez cand zic ca sunt 30. Deci ai de unde alege, sa mergi la toate mi se pare o mare exagerare. Iar de ales pot fi criterii diverse, de gen subiecte corecte si din materie, nu "cai verzi pepereti" (a fost fi-mea recent la unu' la care au fost 2 subiecte gresite - si nu ma incalzeste ca le-a dat punctul la toti, a pierdut copilul timp si a fost confuzat de greselile lor), barem rezonabil, etc.
buli spune:
eu cred ca si invatatoarea tb sa aiba discernamant. uite, mie imi place de a noastra, nu le-a propus decat 2 concursuri anul asta. cangurul si unul de mate, am uitat cum ii zice.
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ocebine
Baletul nu e bun (cu toate ca poate pe copila respectiva o cariera in balet o face sa se simta implinita si fericita), muzica si actoria nu sint bune ca murim de foame, munca fizica nu e buna ca nu sint suficienti bani cistigati, in contabilitate/finante/etc la multinationale se moare la birou in Romania (caz dezbatut aprins pe DC), programatorii lucreaza ore prea multe si nu ajung acasa sa petreaca timp cu familia...ce naiba ii lasam sa faca atunci???? Mai ales daca avem cumva si fete??? Ne stresam de facultati inalte si apoi le dam in cap ca trebuie sa stea acasa sa creasca copii. Zau daca mai inteleg incotro mergem cu viitorul copiilor nostri. Anamaria "With sufficient thrust, pigs fly." |
Intii, apropos de fericirea din ziua de salariu, sa stiti ca si aici difera lucrurile. Eu personal pot sa trec peste faptul ca ce fac la serviciu nu e ceea ce mi-am imaginat, daca beneficiez de o remuneratie suficient de consistenta incit sa imi duc copilul cind vreau unde vreau, sa imi permit sa ii cumpar jucarii si haine si incaltaminte fix in ziua in care imi trasneste mie prin cap ca nu are sandalute albe, sa pot sa plec un weekend la munte la o pensiune de 2-3 margarete unde sa ma simt bine, sa imi pot programa un cincediu pe an in tara sau intr-o destinatie europeana "normala", nu "de fitze", fara sa constat ca nu-mi ajung banii. Din pacate, nu sint in situatia asta.
Pe bune, nu stiu in ce Romanie traiti - sau nu mai traiti
- voi, dar AZI in TARA ASTA exista o multime de oameni cu studii, calificati, care traiesc din ajutorul de somaj sau se angajeaza soferi pentru altii. Asa ca da, azi, in RO, pentru marea majoritate a oamenilor, nu e vorba despre "imi place/nu-mi place ce fac" ci e voprba despre "salariul imi ajunge sa traiesc normal sau...stai ca eu nu am loc de munca!".Si da, in ziua de azi cu muzica si balet si actorie in general mori de foame (vezi si discutiile TV despre pensiile marilor actori romani), munca fizica este istovitoare si platita prost. Despre multinationale si programatori nu am auzit discutindu-se (inca
) aici, iar in cazul lor (ma rog, al exemplelor pe care le aduci in discutie ca au fost dezbatute) este si o problema de prioritati. Oricum, sa compari avantajele si dezavantajele muncii de IT-ist cu cele ale muncii de maturator sau de muncitor necalificat in constructii mi se pare ilar; cele doua au atit de putine in comun, din toate punctele de vedere !http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui mihaela_s
Eu am vazut recent un interviu cu o chinezoaica, prim-balerina la Oslo(acum, caci fusese si la Londra parca si in alte orase europene). O fata isteatza si plina de viata...care spunea ca pasiunile ei sunt calatoriile si cititul si ca are timp de asta intre sezoanele de spectacole. Parintii au ajutat-o si incurajat-o mereu si a ajuns in Europa pentru ca era visul ei. Cu toate ca spunea ca are si dezavantaje...ca nu toate rolurile de prim-balerina i se potrivesc datorita "fetzei", a capului "plat" si a constitutiei ei de asiatica :)). Dar spunea asta cu atata veselie si nonsalanta, pe mine m-a cucerit! Un om echilibrat, frumos, simpatic. Eu cred ca nu e cazul sa generalizam, nu stii niciodata ce poate sa ajunga copilul tau... vorbe de copil... Hobby calator de profesie |
mihaela_s, eu prefer sa fiu mai realista si sa privesc mai aproape in jurul meu. Lumea baletului este foarte grea, daca vrei sa intri in ea cu adevarat. Iar daca ramii "la usa" nu cred ca e satisfacatoare si dpdv material. In RO cel putin.
Cunosc si am stat de multe ori de vorba cu o fosta prim-balerina, acum pensionata, are o scoala de dans aici in Iasi. Nu intru in detalii a propos de rautatile colegelor in turnee, de concurenta etc; mie mi-e foarte clar ca tare mult mi-as dori ca Ilinca mea sa nu isi doreasca sa isi faca o cariera in domenii de-astea. Cu tot respectul si admiratia fata de cei care au gasit resursele si puterea sa o faca, in ciuda greutatilor
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)