Lipsa de ambitie II

pisigri spune:

buli, eu am avut o prietena care facea balet, era la o clasa speciala la liceule de arte, si in afara de balet....nu mai facea mai nimic. La asta ma refer, sa faci asta din liceu sau din gimnaziu iti inchide mult optiunile pentru viitor. Ea facea 2 ore de romana si 2 de mate pe saptamina... geografie si isotrie si biologie o data la doua saptamini...si tot asa. ASTA nu as vrea.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

Vorbesc de caligrafie si scriu ca o ciubota

Ruxij, cam asta vroiam sa spun a propos de talente si inclinatii naturale. E ok sa ne ajutam copiii sa lucreze si in aceste domenii, dar nu numai. Si nu la modul "simplist". Mie talentul la desen si lucrul in grafica si publicitate mi se par corelate intr-un mod subtil si eficient. Adica tipa aia, pe linga talentul ei la desen si simtul estetic si al formelor, culorilor, etc, a invatat oleaca de "calculatoare" si oleaca de "publicitate" si uite-asa a ajuns sa lucreze intr-un domeniu in care are succes. Succes pe care nu cred ca l-ar fi avut ca pictor-pur-si-simplu....




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

chatonel spune:

hmmm, daca e sa vb despre balet, nu numai cunostintele generale sint o problema, ci chiar mediul in care evolueaza micile balerine: in general sint obisnuite cu "atingeri" de tot felul din partea adultilor si evolutia le este conditionata si de asta. Si vb in cunostinta de cauza, pt ca am facut si eu balet (dar nu la scoala de balet, ci la scoala pionierilor, pe vremea aia) si vara mergeam la fel de fel de pregatiri pentru spectacole, impreuna cu fetele care mergeau la scoala de balet din bucuresti. Si comportamentul "coregrafului" era fara echivoc

Luna1 spune:

Agnes binenteles ca arunca mingea in terenul parintilor, ea (ele, sunt mai multe profesoare pentru ca in fiecare an se schimba profesorul aici) il solicita extra la scoala dupa puterea ei de profesoara la o clasa de 30 copii. Aici oricum sunt impartiti pe grupe de capacitate, adica cei mai avansati intr-o grupa, cei mai mijlocii in alta si tot asa. Insa ea imi spune ca fara implicarea parintilor nu poti solicita un copil 100% (nici nu-mi doresc, dar un 90% asa ar suna bine). Asta pentru ca ei stau la scoala 6 ore, o ora pauza, 5 ore de studiu nu sunt suficiente sa explorezi capacitatile reale pe care le are un copil. Pentru ca un copil poate avea un talent real pentru o materie (al meu de ex e pe matematica) insa tu ca profesor trebuie sa-l inveti si stiinte, engleza, muzica, o limba straina, etc.

Activitati extra scolare prefer sa faca sport, atat timp at inca avem noi ca parinti capacitatea de a ii alimenta si solicita cunostintele. Cand nu voi mai sti (eu sau sotul) cu ce se mananca acea materie in cazul nostru matematica acum, ii vom gasi si activitati extra scolare.

La fel cu engleza si cultura generala.

Si da, fiul meu e lenes, seara cand ii dai de facut 5 exercitii la mate parca ii tori apa oparita in cap. Si in 10 minute le face. Dar trebuie sa se planga intai 10 minute, ca altfel nu merge.

ocebine spune:

Baletul nu e bun (cu toate ca poate pe copila respectiva o cariera in balet o face sa se simta implinita si fericita), muzica si actoria nu sint bune ca murim de foame, munca fizica nu e buna ca nu sint suficienti bani cistigati, in contabilitate/finante/etc la multinationale se moare la birou in Romania (caz dezbatut aprins pe DC), programatorii lucreaza ore prea multe si nu ajung acasa sa petreaca timp cu familia...ce naiba ii lasam sa faca atunci????

Mai ales daca avem cumva si fete??? Ne stresam de facultati inalte si apoi le dam in cap ca trebuie sa stea acasa sa creasca copii.

Zau daca mai inteleg incotro mergem cu viitorul copiilor nostri.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

mihaela_s spune:

Eu am vazut recent un interviu cu o chinezoaica, prim-balerina la Oslo(acum, caci fusese si la Londra parca si in alte orase europene). O fata isteatza si plina de viata...care spunea ca pasiunile ei sunt calatoriile si cititul si ca are timp de asta intre sezoanele de spectacole. Parintii au ajutat-o si incurajat-o mereu si a ajuns in Europa pentru ca era visul ei. Cu toate ca spunea ca are si dezavantaje...ca nu toate rolurile de prim-balerina i se potrivesc datorita "fetzei", a capului "plat" si a constitutiei ei de asiatica :)). Dar spunea asta cu atata veselie si nonsalanta, pe mine m-a cucerit! Un om echilibrat, frumos, simpatic.

Eu cred ca nu e cazul sa generalizam, nu stii niciodata ce poate sa ajunga copilul tau...


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

ruxij spune:

Ocebine, pai fetele tb sa mearga la facultate musai, ca sa se poata marita cu cineva ca lumea, altfel se invart intre d'astia mai mitocani asha. Sunt multe p'aci care mai mult d'aia merg la college

mihaela_s spune:

Eu am un exemplu in familia sotului meu. Parintii lor(sunt doi frati) au fost foarte stricti cu ei si i-au pus la invatat. Ei nu considera asta un lucru rau acum(baietii) doar ca si-ar fi dorit atunci si ei sa mai stea pe afara, la joaca, cu baietii si apoi cu fete in adolescenta.

In fine, pe langa acest fapt insa, au lasat baietii sa isi aleaga singuri calea si asta chiar apreciaza amandoi.
Primul e medic, a facut ceea ce si-a dorit, din dragoste si pasiune nu pentru bani. A durat 4 ani pana a intrat la medicina. Parintii l-au incurajat insa.
Al doilea a fost sportiv si s-a facut cum se spunea pe vremea aceea "un amarat de profesor de sport". A intrat din prima, fara probleme. Nu a profesat o zi insa, s-a zbatut si a ajunns in SUA cu mastere si doctorate, a ajuns sa predea la facultate in domeniul educatiei sportive(ceva mai mult dar nu gasesc acum cuvintele potrivite). Umbla prin lume la conferinte cu studii si prezentari, etc.
Amandoi sunt cititi, cu ccc cultura generala vasta.

Daca ar fost sa comparati la rece, nu-i asa ca ati fi avut prejudecati?


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

ocebine spune:

Asta o stiam...
Ca sa nu mai spun de citi prosti intra la facultati ultra bune doar pentru ca sint "legacies"



Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

anya spune:

Cred ca vrem prea mult sa controlam vietile copiilor nostri. Mie mi se pare o provocare mai mare sa descopar ce anume ii place - si sa il ajut sa faca, cat mai mult posibil, ceea ce ii place. Baiatului meu mai mare - 8 ani - ii place enorm karate-ul. De 2 ani este in sala cel putin de 3 ori pe saptamana, dar cu multe perioade in care s-a antrenat zilnic. Pedeapsa cea mai pare ar fi sa nu-l las la antrenament (deja il amenint ca daca nu face temele bine nu il voi lasa). Nu stiu daca in viata va deveni antrenor de karate, va face IEFS-ul sau altceva. Pana acum scoala e suportabila (are FB pe linie dar nu o iubeste), lectiile ingrozitoare (parca e copilul tau, Luna, plange 10 minute inainte sa se apuce de ele si le termina in juma de ora daca se mobilizeaza). Am observat ca are talent la sport (inoata ok, l-am dus la tenis si ne ruga antrenoarea sa-l dam neaparat ca simte mingea - cum o veni si asta) si limbi straine (engleza stie deja f bine si prinde usor cuvinte si accent- incercat cu franceza si germana). Il voi ajuta sa fie ok cu scoala, dar il inteleg ca nu-i place. Il voi sustine sa faca cat mai mult din ceea ce-i place.
Pustiul meu mai mic (6 ani) inca ma tine in "ceata". Alearga f bine, dar nu vrea sa faca sport. Ii plac mai mult activitatile statice (FTK). E foarte calculat, riguraos, ordonat. Astept sa inceapa si scoala si vom vedea spre ce anume se canalizeaza. El nu merge cu fratele lui la sala - desi mi-ar fi simplu sa-l trimit. Ceea ce pentru unul e placere, pentru celalalt e chin.
Evident ca nu-i voi lasa sa ajunga niste inculti, dar asta mai mult pentru ei decat pentru societate.