nasterea la arcadia - iasi (6)

madline82 spune:

Fetelor, va multumesc pentru cuvintele frumoase, de incurajare si felcitari! Va pup pe toate, m-ati ajutat mult si sustinut!

DPN 15-22 mai, fetita

oana.irina spune:

Buna mamici si burtici!
Madline, dupa ce am citit povestea nasterii tale, parca mai mult m-am intarit in convingerea mea de a naste natural. Te admir foarte mult si sper sa am si eu taria de a trece cu bine peste. Cat despre epidurala... atata speranta aveam si eu ca o sa ma ajute sa suport durerile. O s-o cer totusi, dar mi-e teama sa nu patesc la fel ca tine, sa nu aiba efect asupra fetitei. Acum ca toate au intrat in normal, cred ca esti foarte fericita.
Intreb mamicile daca suferiti invreun fel din pricina depresiei postnatale. Aici va vad fericite si implinite.
Eu sunt o fire depresiva, in general, desi nu s-ar zice, la cum ma vad cei din jur. Si acum pe timpul sarcinii am stari depresive, absolut fara nici un temei. Sper sa nu ma copleseasca dupa ce nasc.

Ionela, esti un consilier foarte bun. Legat de cum sustii ideea alaptarii exclusive, am o prietena care a intrerupt alaptarea imediat dupa nastere, din teama de a nu-si deforma sanii, (care oricum nu aratau prea grovaz, dupa parerea mea)Nu vreau sa fiu rea, dar nu ma pot abtine.

ionelamaria spune:

Mada, mai e necesar sa spun cat ma bucura postarea ta?!?! Bravoooooo! Cat despre pusul copilului la san cat vrea , cand vrea e o regula DE AUR macar in primele saptamani ( 4-6) pana se stabilizeaza lactatia si prinde copilul putere si "experienta" , apoi va veti adapta dupa cum simtiti situatiei.
Sunt medici care vor spune ca bebe are colici din cauza faptului ca nu a apucat sa digere masa precedenta inate de a primi o alta. Din ce stiu eu laptele matern se digera extrem de repede si oricum nu face reactii aiurea. Colicii apar in cazul laptelui matern de la postarea incorecta la san ( bebe trage si aer) sau de la ceva ce papi tu ( fructe acide, lapte de vaca mai mult decat e cazul... etc). Cu timpul e posibil ca fetita sa ceara foarte des sanul ca o doare burtica sau ceva. In principiu nu e nimic rau in asta, dar poate sa ajunga sa aiba stomacelul prea incarcat. Atunci e bine sa distantezi PUTIN mesele ( nu sa tii copilul flamand)
Eu imi dadeam seama daca ii e foame sau vrea sanul de durere asa: incepeam sa ma joc cu el, il plimbam... ii distrageam atentia.... daca imi mergea si se oprea din plans mai amanam maxim 30 minute masa. Daca apoi cerea san ii ofeream. Acum nu e regula, asa a mers la noi.... odata stabilita lactatia si mama se mai linisteste si impreuna veti gasi solutia adaptata nevoilor voastre

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 17+ cu

DadaIna spune:

oana.irina daca ai armonie in familie si un sot iubitor, intelegator si te ajuta atunci cand ai nevoie ai sa treci si peste depresii si peste toate.Eu nu am nici un ajutor din partea familiei extinse (bunici,frati,cumnate etc), suntem doar noi 3 si ne descurcam de minune.Incercam sa trecem peste probleme incet, cu calm pentru ca bebe mic nu are nici o vina
Sanul meu cu problema nu mai este tare si dureros insa roseata tot mai apare.Am pus fata in noaptea aia la san cam la 3 ore si intre supturi mai storceam si cu pompa.Am facut noapte alba insa macar am scapat de durere.
Eu dau din belea in belea...ieri mi-am scos maseaua de minte si mi-a facut anestezie locala. Alaptasem fata exact inainte de interventie pentru ca asa mi-a zis dr. Dupa anestezie urma sa imi golesc ambii sani si sa arunc laptele strans urmand sa alaptez fata la 4 ore dupa anestezie.Am tras cu pompa din ambii sani cu chiu cu vai 90 ml.abia, abia dupa aproape 35 de minute de muls.Inainte scoteam lejer 300 ml (3 bidonase de la Avent aproape pline) in jumate de ora. Curgea bine.Nu stiu ce se intampla ca desi m-am odihnit, am mancat, m-am si hidratat, de ieri la fiecare masa nu scot mai mult de 100 ml chinuiti. Nu vreau sa pierd laptele...oare din cauza anesteziei?Ce mi se intampla oare?

oana.irina spune:

DadaIna, armonie in familie, multumesc lui D-zeu, am. Insa de prin luna a 3 a de sarcina, parca o iau razna uneori. Sunt ciufuta, ma irit atat de usor, si vesnic sunt nemultumita. Am noroc de un barbat intelegator, si muuult mai echilibrat decat mine. Daca era altul, ma lasa balta cu burta la gura. La mine situatia este diferita, in sensul ca nu o sa pot conta foarte mult pe ajutorul lui, din pricina programului de munca. O sa stau mai mult singura cu fetita. Dar sunt sigura ca nu va fi asta o problema, dealtfel eu sunt foarte independenta in viata de cuplu, ma descurc singura in multe situatii. Ma organizez si ma gospodaresc singura de cand suntem impreuna. Daca se arde un bec, nu il astept pe el sa il schimbe, daca tre sa merg la service cu masina, ma duc. Nu o sa-l astept pe el sa vina sa-i schimbe pampersul. In schimb, am o multime de oferte de ajutor din partea familiei. O am pe mama, si cateva matusi apropiate care abia asteapta un semn sa imi poata veni in ajutor.

Nu stiu ce sa zic despre laptic.., dar nu cred ca poti sa-l pierzi asa de usor. Poate ca si-a incetinit productia din cauza ca nu ai pus fata in intervalul acela cu anestezia.

Eu azi am fost atat de harnica, incat sunt franta. Am dat toata casa cu aspiratorul si cu mopul, mai am de sters praful de peste tot, si sa intru si prin bai, dar ma rupe spatele si m-a luat si un sooomn... Incep sa ma conving ca nu mai functionez normal, ca inainte. Obosesc atat de usor: si cand mananc sau cand vorbesc, cred ca si cand dorm obosesc, pentru ca ma trezesc uneori gata obosita.

Va doresc un week-end minunat!

ionelamaria spune:

Dada, e posibil sa fie o legatura intre anestezie si scaderea laptelui DAAAR: 1. dupa anestezie generala poti alapta ( cezariana asa se face) dupa epidurala tot asa... Medicii habar nu au daca are sau nu efecte si prefera sa-ti spuna sa nu alaptezi. Cat ai scos din san ai scos si gata. Nu mai scoate la pompa nimic... e mai mult decat suficient. Pune fata la san la cerere, lasa-o sa suga cat vrea ea.... in nestire....Laptele ca mai creste cantitativ. Daca esti stresata, obosita si cu grija ca nu mai e suficient lapte, acesta va scadea. Oxitocina apare in stari de bine nu de stres... de aia se numeste "hormonul fericirii".
Indiferent cat scoti tu din san, bebe poate scoate macar dublu... asta inainte sa depuna efort prea mare. Nici o pompa nu scoate cat un copil.
Calm, rabdare.... si atentie.... nu ai luat cumva si ceva ibuprofen dupa scoaterea maselei sa-ti cedeze durerea?

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 17+ cu

ionelamaria spune:

Oana , da... sustin alaptatul pentru ca experienta personala si a altor mamici care alapteaza si cu care am vb mult e tema asta m-au facut sa cred in alaptat. Pur si simplu am invatat de la alte mamici tot ce stiu, am cautat sa cunosc din experienta personala a altora si cred ca e pacat sa nu spun cat mai multor mamici... Daca 1 bebe e alaptat datorita informatiilor dte de mine, unul singur.... inseamna ca a meritat

Despre depresia postnatala. E un lucru foarte real si foarte serios. Nu toate mamicile fac, nu toate care fac ajung la o forma urata, dar... e o boala si e grea. Apare de la oboseala, teama de necunoscut... toate suprapuse peste hormonii care ne invadeaza si care ne fac extrem de sensibile. O mamica nu trebuie acuzata ca nu e in stare sa se bucure de copil sa fie fericita.... NU E VINA EI.
Si in sarcina ne schimbam comportamentul, tot hormonii sunt vinovati
Aici e postarea interesanta a unui tatic: http://www.desprecopii.com/info.asp?id=2150

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 17+ cu

Stefana spune:

Esti minunata!

Eu sunt foarte mandra ca alaptez exclusiv si spuneam ca ma simt "anormala" pt ca asa ar vrea sa ma faca sa ma simt multi din cei din jur. Iar cu alaptatul in public inca nu ma simt confortabil si incerc sa ma ascund si sa ma acopar cu esarfe mai mult decat ar fi necesar pt ca am auzit fff multe pareri dezaprobatoare chiar de la persoane apropiate. Si nu vreau ca cei din jur sa se uite chioras la copilul meu doar pt ca indrazneste sa se hraneasca de fata cu ei.
Sunt fericita ca am laptic suficient fara nici un stimulent extern si sper sa am asa cel putin un an.


Stef si bebu Tudor Stefan (24.03.2011)

It's nice to be important, but it's more important to be nice.

Stefana spune:

Oana si sanii mei arata groaznic acum. Sunt mari, lasati si plini de vergeturi. Habar n-am daca or sa-si revina dupa si sincer nici nu ma intereseaza. Daca va fi prea grav poate ii voi opera, dar nu cred sa fie chiar asa nevoie. Dar faptul ca imi alaptez copilul este atat de important pentru viitorul si sanatatea lui, incat sanii mei chiar nu mai conteaza.
Si pe mine m-au durut groaznic, stateam noaptea cu gheata pe ei, storceam pana se inroseau, fac si acum noduli pt ca se blocheaza canalele si pana le deblochez ma doare raaau, dar cand il vad pe bebe la sanul meu uit de toate. Se creeaza o legatura asa frumoasa intre noi, care nu poate exista intre el si oricine altcineva.

Stef si bebu Tudor Stefan (24.03.2011)

It's nice to be important, but it's more important to be nice.

oana.irina spune:

Ionela, am citit articolul si m-am amuzat de cat e de dragut. Ma regasesc intocmai in descrierea sotului respectiv. Psihic, am o perioada de cand ma simt mai bine, dar am trecut prin zile intregi depresive, in care am bocit rauri de lacrimi, fara niciun motiv, dar atat de convinsa ca am o existenta nenorocita. Saracul sot era atat de derutat, nu intelegea cu ce greseste el, cand face tot posibilul sa ma faca fericita, sa nu-mi lipseasca nimic. Am inceput sa iau Mg (magnerot) si cred ca si asta m-a mai ajutat. Daca mi-e teama de ceva, de asta imi este, de depresie. Asa ma simteam de vinovata ca nu ma bucur cum trebuie de sarcina, ca in loc sa ma concentrez pe lucruri constructive, imi consum energia aiurea.