Viatza in Germania - cap.69

ionica spune:

Amonar,sincere condoleante.
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa incercare,este dureros stiu,tata-l meu a decedat luna aceasta pe 3 mai ,inca sunt sub soc.
Fii puternica,timpul le va rezolva pe toate.

Amonar spune:

Ionica, condoleantele mele sincere de asemenea! Mai esti inca in soc? Doamne, eu speram sa treaca mai repede si sa pot sa incep prelucrarea tristetii. Sper sa fim tari si sa nu ne pierdem pe noi insine

Alina spune:

Ionica,condoleante!
Din pacate stiu cum e,mama ne vegheaza de sus de cca 10 saptamini si eu inca nu realizez decit in f putine momente,in rest o simt in aerul meu,astept sa ma sune si sa apara de undeva,ii aud vocea,ma gindesc in fiecare ora la ea si nu o simt plecata intr-o calatorie fara intoarcere .De curind a venit si tata la noi si nu suport sa-l aud vorbind de ea,ma doare si pling iar ai mei copii au nevoie de mine intreaga si echilibrata,stiu ce mult sufera si fetita mea dupa bunica mai ales daca ma vede si pe mine plingind...

Ramona,echilibrul cred ca apare atunci cind te obisnuiesti sa traiesti cu durerea asta mare in suflet dar cred ca e nevoie de f mult timp de a intelege unele lucruri si de a pune cap la cap emotiile si trairile...

helbi spune:

Alina, Ionica is Ramona: Sincere Condoleatze!

Alina, am tot vrut sa te intreb de mama ta si......uite acum, am aflat ca de fapt, dinsa nu mai e Asa rapid a evoluat boala?

Ramona....tatal meu face anul asta 7 ani de cind nu mai e. Iar, cu ideea ca nu mai e, inca nu m-am obisnuit Durerea se mai estompeaza in timp, isa golul imens lasat de plecarea definitiva a persoanei dragi, nu se va umple niciodata. Fii tare, desi e usor de zis si greu de realizat, si ajut-o pe mama ta in aceste momente, cind, jumatatea ei nu mai e.

Puiul....aici nu fac liniute si bastonase ca in RO. Eu am incercat si am facut cu fata mea la 5 ani, insa, am renuntat ulterior pt ca se plictisea cu bastonasele. La scoala s-a descurcat f bine, pt ca ei au alte medode aici.

Amonar spune:

Alina, condoleante! Si eu ma intreb cand ma imi voi puta abtine lacrimile vorbind sau gandidu-ma la el. Problema mea e ca am devenit apatica si nu ma mai intereseaza nimic, nimic nu mai este mai important decat pierderea tatalui. Si vad ca fiul meu inca nu intelege, el se joca, canta, zambeste si mi-e greu sa fiu si eu ca el. Pt el trebuie sa-mi regasesc echilibrul.
Va multumesc pt impartasirea emotilor voastre

Helbi, eu de 2 zile umblu cu un gol in suflet si stiu ca niciodata nu va mai trece. Pt mine a inceput o faza noua in viata mea, una cu un gol in suflet. Asta este...viata .

ionica spune:

Multumesc pentru condoleante.

Cu timpul,vei accepta pierderea unei persoane dragi,acum,la 3 saptamani de la disparitia tatalui meu ma simt mai linistita ,rutina zilnica si copiii ma ajuta enorm sa depasesc momentele grele.
Trebuie sa fiu ocupata mai mereu cu ceva ca sa nu ma depaseasca gandurile,altfel,va trece si vei umple acel gol cu dragoste primita de la cei din jurul tau.

Panseluta spune:

Sincere condoleante, dragele de voi!

Din pacate asa e viata, mai devreme sau mai tarziu vom trece cu totii prin asta, ni se duc parintii...

sunshine2009 spune:

Ai nevoie cu sau fara legalizare? Ca am cativa prieteni romano-nemti doctori, care cred ca m-ar ajuta cu asa ceva. Dar n-au cum sa iti dea legalizare, ca nu sunt de profesie traducatori.



Cresterea in greutate
Perioadele de crestere

kariguld spune:

ionica, condoleante si tie.

Alina, n-am stiut de mama ta....of ce de vesti citesc pe aici. condoleante.

e grea pierderea unui parinte. socrul meu a murit acum un an si ceva, sotul inca sufera. e un gol care ramane , chiar daca timpul aduce uitarea. cel putin o data pe saptamana ne spune ca-i este ciuda (e un mod de exprimare plastic) ca tata nu mai este. ca ar fi putut sa mai traiasca daca ar fi mers mai des la medic....copii au suferit mult, fata s-a manifestat mereu, a plans. baiatul a tinut in el mereu, pana a rabufnit de curand. uneori vorbim despre el la prezent, ca si cum ar fi cu noi. a fost un bunic deosebit.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

ionica spune:

Kariguld,multumesc.

La mine amandoua fetele sunt inca micute,desi Sophia ,care are 4 ani si ceva,cand am fost la inmormantare in romania i-am spus ca merg sa-mi iau ramas bun de la tatal meu fiindca este obosit si doreste sa mearga sa doarma vesnic.
Aceasta a fost forma in care m-am exprimat atunci in stare de soc.
Acum doua zile,a inceput sa planga si printre lacrimi imi spunea ca ea nu a avut timp suficient sa profite de bunicul ei si ar dori sa-l mai vada inca odata.Nu am stiut ce sa-i raspund si am inceput sa plang,mititica de ea cred ca s-a speriat vazandu-ma plangand la car tot ea imi spune sa nu mai fiu trista ca imi poate "imprumuta" din cand in cand pe tataicul ei.
Este afectata intr-o oarecare masura,ea nu a fost la inmormantare,poate ca e mai bine asa ,a ramas cu amintiri placute despre tataie.Off, de ce intru in discutii atat de sensibile...iartati-ma ,dar nu prea am unde sa-mi descarc oful.