....alte intrebari, alte raspunsuri......
Raspunsuri - Pagina 6
simo_75 spune:
cons imi pare rau de cele intamplate.Sper sa fie ceva superficial si sa treaca repede.
Si noi am avut intamplari nefericite printre care una la care nici nu eram acasa,statea cu soacra mea si a trebuit sa chemam salvarea.Credeti-ma ca in 15 minute eram acasa,ma pusesem in fatza tranvaiului sa nu plece fara mine!!!!Dupa care au urmat plecarea la spital sa vedem daca e grav,D-zeu ne-a ajutat si nu a fost decat o sperietura dar au fost momente de cosmar pentru ca nu stiam ce s-a intmplat,soacra mea era terminata si nu putea vorbi plus ca nu aveam inca certificatul lui cu numele nostru,ne gandeam la toate nenorocirile dar in final a fost ok.
Faptul ca am discutat despre cate mame are sau nu are copilasul nostru nu are nici o legatura cu faptul ca nu suntem mame adevarate!
Cred ca toate suntem trup si suflet pentru ingerasii nostri!
Oricum sa va povestesc ceva-
cel mai greu mi-a fost cand in urma unei raceli grave urmata de enterocolita care trebuia tratata neaparat cu antibiotic am fost intrebata daca eu sunt alergica la ceva ca sa stie eventual daca Alex are si el alergie.....eh! aici a fost greu...recunosc.....dar am zis clar Baiatul meu e adoptat!Asistenta ma intreaba: si mama lui,stiti ceva de ea,avea certificat medical ceva de unde sa aflati detalii?
deci orice am face ,femeia care l-a nascut e numita mama!
eu ce era sa mai spun?Sa incep sa-i spun asistentei eu sunt mama lui etc etc etc......am raspuns ca nu,eu eram deja eram disperata ca imi era frica sa nu aiba Alex vreo alergie de la antibiotic.
Cred ca e un subiect destul de delicat,si care va trebui din pacate sa-l repet peste cativa ani dar Alex e suficient de destept sa inteleaga.Sunt convinsa ca va avea o reactie pozitiva si ca vom trece usor peste momentul adevarului.Cred ca pana atunci conteaza sa fim cu totii sanatosi ceea ce va doresc si voua!!!
dacris77 spune:
si eu va multumesc f mult ca existati, discutiile ne ajuta f mult. Pe mine ma face sa am mai multa siguranta psihica ptr ca de asta are nevoie puiutii nostri, le transmitem fara sa ne dam seama. si in plus ne pregateste in intimpinarea problemelor. traiasca acest forum!
Manuelita spune:
Buna, pe mine mai tare decat intrebarea "cate mame are copilul" ma streseaza intrebarea cati frati are copilul... Adica ma stresez cu gandul la momentul in care ma va intreba Violeta (nu ma streseaza intrebarile celorlalti, am cam depasit momentul, "anturajul" a fost deja "educat" intr-ale adoptiei in cei aproape doi ani de cand suntem impreuna)
Concret, copilul meu are mai multi frati despre care stiu ca locuiesc cu bunicii. Nu si-a vazut niciodata pe niciunul din frati (si cred ca pe nimeni din familie in afara de mama)si nu stie de existenta lor. Dar din moment ce stie ca s-a nascut din burtica altei femei o sa intrebe cu siguranta (si am invatat deja lectia ca intrebarile astea vin mai devreme si mai brusc decat ma astept eu) daca din burtica acelei femei s-au mai nascut alti copii si daca ei sunt fratii ei. Si nu stiu ce ar trebui sa zic. Constiinta si instinctul imi spun ca trebuie sa ii raspund din nou ca da, s-au mai nascut si alti copii care sunt fratii ei. Dar ce ma fac daca raspunsul meu va atrage intrebarile: si ei unde sunt, ei de ce nu stau cu noi, etc. Si aici se rupe rau firul pentru mine!!!
Voi cum tratati subiectul? merci
erato spune:
Grea intrebare Manuelita si un raspuns si mai greu
Vreau sa fiu mama
simo_75 spune:
da manuelita ai dreptate.si la noi exista situatia asta avand in vedere ca si Alex mai are 3 frati dr noi nu stim nimic.toti au fost dati spre adoptie.Alex al nostru insa e un pic mai egoist ca sa zic asa.el vrea sa fie el si doar el.Cand am adus vorba daca mai vrea un fratior a zis ca vrea dar sa vina se joace cu el si pe urma sa plece.E foarte gelos momentan si inca nu am ajuns a subiectul asta la fel de delicat ca si cu mama.Sincer? nici eu nu as stii cum sa tratez problema dar cred sunt sigura ca atunci cand vom ajunge la acel moment sau daca vom ajunge voi gasi o cale sa-i dezbat problema.
Cred totusi ca degeaba ne pregatim noi raspunsurile acum ca nu vom stii cum va fii pusa intrebarea si in ce context.Asa ca eu m-am decis sa las timpul sa vorbeasca,sa fiu in fatza problemei si o sa vad atunci cum tratez.Ce sa zic?sunt multe intrebari la care sa ne asteptam dar nu putem da raspunsul acum la ele.
Eu cand ii spun povestea lui,el de exemplu imi spune- mami,dar ma iubesti da?Nu iti da nimic de inteles,nici ca il intereseaza povestea nici ca ar vrea sa stie mai multe ,nimic! micutz acum si poate c anu constientizeaza multe desi uneori imi da sezantia ca stie foarte bine ce i s-a intamplat.
asi spune:
Eu zic sa nu va complicati mai mult decat este deja.Pentru copil fratii sunt cei din casa nu cei din familia biologica ,iar informatii suplimentare , chiar conforme cu adevarul , nu fac decat sa destabilizeze echilibrul copilului.Investigarea trecutului bilogic va trebui sa o faca singuri , pe calea legala care le da si ragazul de a aprofunda bine problema, si cu sprijinul (nu cu implicarea) noastra.
Asa cum o minciuna face rau , o avalansa de informatii care nu-i folosesc la nimic ii pot face mult mai rau.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Manuelita spune:
LA MULTI ANI ASI!!!!!
Bun punctul de vedere legat de a nu incarca copilul cu lucruri pe care nu le poate duce. Dar eu imi fac griji nu pentru acum ci pe termen mai lung, pe masura ce va intelege si va avea o viziune foarte realista. Eu daca as fi fost adoptata as fi vrut sa stiu de existenta lor, as fi fost curioasa sa-i cunosc pe cei nascuti din aceeasi oameni ca mine (am scris intai "parinti" dar am sters ca sa nu inceapa iar polemica cu definitia parintilor :)), as fi vrut sa nu-mi fac griji pentru frati intrebandu-ma daca ei au ce manca in timp ce eu am tot ce-mi trebuie. Poate vad lucrurile nitel distorsionat pentru ca am un frate si proiectez asupra situatiei ipotetice de a fi fost adoptata sentimentele mele reale pentru fratele meu real ( 
sper ca se intelege ce vreau sa zic ca m-am cam incalcit).
Putin in alt registru dar tot in zona, as fi curioasa Asi daca voi l-ati luat pe Razvan cu voi cand ati vazut-o prima oara pe Maria (si pe copiii de dinaintea ei) si cum crezi ca e mai bine de facut.
Noi acum discutam cu Violeta despre frati( frati in familia noastra) la modul: "ai vrea sa ai o sora sau un frate"? Raspunsurile ei au vraiat de-a lungul timnpului, la inceput in sfera de a nu vrea sa imparta nimic cu nimeni pina la momentul actual cand vrea o surioara, dar nu bebelus ci mai inalta (si arata cu mana cam pe la umerii ei:). De foarte curand nu o deranjeaza nici ideea de frate. Nu discutam prea des, sotul meu o intreaba din cand in cand, alteori spune ea din proprie initiativa, incercam sa nu o influentam ce sa-si doreasca pentru ca nici noi nu stim. Parca astept sa hotarasca destinul in locul nostru. Oricum ambele variante adoptie/"productie" sunt in continuare pe rol si tot incerc sa-mi imaginez ce-i mai bine pentru Violeta ca si abordare din partea noastra in ambele variante.
cons spune:
La multi ani pentru toti copiii!
La multi ani Asi!
Cu ce as putea incepe? Cred ca atunci cand ne-am dorit foarte mult sa avem un copil, n-am cugetat si la astfel de intrebari. Ce bine am facut! Eu cred ca familia in care traieste copilul trebuie sa hotarasca singura daca copilul adoptat are sau nu frati......Adica......spre exemplu eu..........nu vreau sa-i pun in minte acum copilului ideea ca undeva pe lumea aceasta exista una/mai multe persoane careia s-ar putea sa-i fie frati.
Ca va deveni mare si ca-si va pune aceasta intrebare, foarte bine. Ce-as putea face eu? Nimic impotriva adevarului. probabil as fi alaturi de el si de hotararile lui asupra lucrurilor pe care le va face.
Daca vor fi cumva amarati si va dori sa-i ajute, daca va putea, foarte bine, doar eu il cresc de asa natura incat sa fie darnic si iubitor, sa fie bun si cinstit.
Mai am de spus, dar nu mai am timp. o sa-mi continui ideea alta data.
asi spune:
Multumesc de urari
!
Manuelita hotararea noastra de a avea al doilea copil s-a materializat in momentul in care Razvan a acceptat sa aiba un frate sau o sora.Dupa ce am obtinut atestatul i-am comunicat ca din acel moment oricand poate aparea sora sau fratele , in schimb l-am scutit de detalii "tehnice".Cand am fost sa vizitam copii nu i-am spus nimic deoarece era peste puterile lui de a intelege de ce mergem sa vedem si apoi nu ne place.Cand am gasit-o pe Maria i-am spus ca va avea o surioara si ca in curand va aveni acasa, restul problemelor cu procesul , deplasarile , actele nu i-am spus.A participat la pregatiri si a fost foarte incantat de idee ,a inteles ca asa ne pregatisem si pentru el.Totul a fost bine si frumos pana cam la o luna dupa ce am adus-o pe Maria cand a inceput sa se sature si ne-a spus "acuma gata, a fost bine dar puteti sa o duceti inapoi, ne-am distrat destul".Au fost cele mai grele momente ...dar au trecut.Acum e foarte bine si sunt niste frati minunati unul pentru celalalt.
Manuelita esti nascuta in aceiasi zi cu Mariuca mea.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Mariaa spune:
Legat de subiectul frati, noi am adoptat pozitia 'nu stiu'.
La noi intrebarile au venit destul de concret si nu am spus nici da (tot din dorinta de a nu o incarca) dar nici categoric nu (ca sa n-o mintim)! Ne-am fi dorit sa-l adoptam si pe fratior insa n-a mai fost posibil.
As putea spune insa ca simte ca mai are un fratior, vorbeste din cand in cand despre el ca si cum s-ar afla undeva acolo, in 'spatiu' asa spune ea.
Consider ca asa la momentul potrivit o sa ia singura decizia daca sa-l caute sau nu. Oricum ii vom fi alaturi!
Direct la topic, da, naturalei ii port un gand de recunostiinta ca i-a dat viata, ca i-a dat o sansa la o viata mai buna chiar daca mai tarziu (dar totusi altfel iubita mea mica nu mai era a noastra, caci toate-s cu un rost..) insa puiuta mea are o singura mama si aceea sunt eu!
Sunt mandra ca sunt mamica fetitei mele si as rasturna si muntii pentru ea iar asta nu o poate schimba nimic pe lumea asta!
Iar din categoria intrebari stupide, am fost intrebata de cineva "cine sunt adevaratii ei parinti?" si am raspuns clar da' apasat "noi!"
Cum spune Manuelita, si eu cred ca unii trebuie 'educati' putin in legatura cu adoptia si ce presupune tot procesul asta.
Asi, pup mandretile de prunci 
AlesBiz - touch by magic moments - mami, vrei sa te fac fericire?!