....alte intrebari, alte raspunsuri......
Raspunsuri - Pagina 4
cons spune:
Imi pare rau, dar s-a divagat foarte mult de la subiect.
simo_75 spune:
nu cred ca s-a divagat de la subiect,s-a aprofundat tema dezbatuta si fiecare isi spune parerea si scrie ce simte in legatura cu subiectul deschis.
Imi pare rau insa ca nu ne acceptam parerile .Nu putem gandi toate la fel si asta pentru ca fiecare adoptie are povestea ei.
eu una accept parerea altor mamici in legatura cu mama biologica sau cum sa-i spun?
fie ca e in asentimentul meu fie ca nu.
Nu ma supar cand sunt contrazisa,nu incerc sa inoculez parerea mea nimanui.Eu asa simt in legatura cu subiectul deschis ,asta scriu.
Daca nu mi se accepta parerea nu am de ce sa ma supar pentru ca pana la urma fiecare avem viata noastra si ne crestem copiii asa cum credem de cuviinta.
Eu una nu ma pot minti .....nu-mi pot minti copilul etc...
Da acum sunt mama lui trup si suflet,sunt mandra ca am devenit mama lui,sunt mandra ca D-zeu mi-a dat aceasta gandire sa merg pe calea adoptiei,sunt mandra ca am gasit un copil incredibil de frumos si de destept,sunt mandra ca ma lupt cu toate prejudecatiile oameniilor, dar.....pentru toata viata de acum inainte vrem sau nu vrem va exista un 'dar' in discutia noastra.....pentru trecutul lui si pentru faptul ca exista femeia care i-a dat viata!!Trebuie sa fiu realista.
Cum o sa-i explicam copilului nostru despre adoptie?eu sunt cea care te-a crescut in inima dar....................................asa ca...
insa mai e o intrebare care trebuie sa ne-o punem?
Datorita cui suntem noi acum MAME?
si cu asta inchei la acest subiect pentru ca nu vreau sa supar pe nimeni,poate sunt prea dura si poate uneori ne este frica de realitate.
dacris77 spune:
interesant subiectul de pe Kudika. Cand copilul va fi mare ii voi respecta decizia, chiar il voi ajuta sa isi gaseasca radacinile. Cum ar fi daca vom descoperi ca mama naturala este o femeie...de cea mai joasa speta? ca ceva ne leaga? cum voi tolera asa ceva?...o adevarata tema de gandire. Sper sa fie bine. E intr-adevar o adevarata drama, o adevarata suferinta. Dar stiti care e secretul suferintei? Fericirea! Adevarata iubire e cea care doare. Ma doare capul de atata filozofeala...
erato spune:
Nici eu nu cred ca s-a divagat de la subiect. Pur si simplu fiecare si-a spus parerea ei despre "cate mame are un copil adoptat". M-am simtit vizata cu link-ul cu acei copii adoptati care ii cauta pe cei care i-au conceput si care le-au dat viata. Mie mi s-a parut legat de subiect, tocmai pt a privi putin si din punctul de vedere al copiilor ajunsi adulti ce parere au de spre acest subiect. Imi cer scuze daca am fost inoportuna.
Nu trebuie sa ne suparam cand parereile noastre nu coincid.
Vreau sa fiu mama
cons spune:
Daca vroiam sa vorbim despre originile copilului, cand,cum si ce-i vom spune/spunem despre venirea lui pe lume dezbateam subiectul ,,Cand spunem copilului ca este adoptat,,.
Vreau sa stiti ca va respect opiniile.
Puteti sa-i spuneti ce vreti copilului dumneavoastra : ca are 2 sau trei mame. Eu o sa-i spun in continuare ca sunt unica lui mamica. ------------------
Si ca o paranteza, trebuie sa stiti ca baietelul meu stie tot adevarul despre venirea lui pe lume. Cititi la subiectul mai sus amintit (daca nu l-ati rasfoit), acolo veti vedea mai multe opinii despre cand/cum/ce spunem copilului ca este adoptat.
Este treaba voastra daca vreti sa ridicati femeia care a nascut copilul pe un piedestal. Eu n-o voi face.
Repet, femeia care isi paraseste copilul nu poate fi numita MAMA.
Asta este ideea.
AAAAAAAaaa, ca ne bucuram de faptul ca nu l-a aruncat la ghena sau ca nu l-a omorat este cu totul si cu totul altceva.
,,VA RESPECT PARERILE DAR ASTA NU INSEAMNA CA SUNT INTRU-TOTUL DE ACORD CU ELE.,,
De fapt din acest motiv mi-a placut forumul si in special aceasta tema.
marumiha spune:
Nu avem cum sa fim toate pe aceeasi lungime de unde cum se spune si nu au cum sa coincida parerile noastre din moment ce fiecare copil are istoria lui.Sint copii care au fost abandonati din cauza lipsurilor materiale, si in aceste cazuri e bine ca au fost dati spre adoptie(parerea mea),sint copii care au fost nascuti pt.ca asa sa intimplat ca mama sa ramina gravida ,la o virsta frageda si poate ca nu a avut sustinerea familiei ,cu toate ca ea vroia sa aiba acel copil ,sint cazuri de inconstienta in care femeile fac 5-7 copii si pe care nu le intereseaza soarta lor ,sint copii mai mari care au fost abandonati pe strada ,la spital ,in gari si cite alte situatii ,pe care cu siguranta le stim cu toti .
Poate ca de aceea fiecare dintre noi avem opinia proprie si vedem lucrurile diferit .Parerea mea e ca fiecare dintre noi , alegem si incercam sa ne exprimam punctul de vedere, stiind si luind in consideratie situatia propriului copil ,istoricul lui.
Eu nu stiu mare lucru despre doamna care la adus pe lume pe micutul meu ,ce a determinat-o sa-l abandoneze ,imediat dupa nastere,presupun ca nu l-a dorit si ca a fost un accident pt.ea.
Nu stiu daca trebuie sa-i multumesc ,poate ca asa a vrut Dumnezeu sa se intimple ,ea sa-l faca ,noi sa-l avem si sa ne bucuram de el.
Dar nu pot sa nu fiu trista cind am auzit ca inainte de a semna ,pt.a deveni adoptabil, autoritatile au dus copilul pt.a fi vazut de catre mama si rudele copilului , fam.nu vroia nici sa-i lase sa intre in curte de teama sa nu-l lase acasa la ei.
mami di Marco
Poze
simo_75 spune:
Oricum eu ma bucur sa citesc si alte pareri,sunt binevenite si nu se stie niciodata poate sa-ti si schimbe gandirea.Deocamdata in cazul meu nu se intampla dar e bine de luat in calcul.
Nu resping aceste pareri, insa le accept dar e bine ca fiecare spune ce simte in legatura cu acest subiect.
nu ridic pe nimeni pe nici un piedestal,nici macar pe mine!
insa nici nu pot ponegri femeia care atunci cand s-a vazut neputincioasa cu puiul ei a ales varianta adoptiei!Cred ca a fost o alegere dificila dar binele copilasului a primat si atunci D-zeu a ajuta-o ca puiul ei sa devenina puiul meu si implicit sa-i fiu eu mama in continoare!
Repet,acum sunt 'mamica de Alexandru' cu trup si suflet insa nu pot sa nu iau in calcul momentul adevarului.
Pana la urma cred ca va depinde si de gandirea copilasului nostru la maturitate,el va stii atunci cate mamici are...daca considera ca eu sunt UNICA nu pot decat sa ma bucur ,daca nu...decizia ii apartine.
Asa ca pana la urma nu cred ca decidem noi cate mamici are copilasul nostru.
E un subiect dureros dar realist insa se pare ca nu noi putem vorbi despre treaba asta.
Ce consideram noi e parerea noastra si atat!
si ca o paranteaza ...automat cand intrebi cate mamici are copilul si ai un raspuns e clar ca trebui sa-l argumentezi si implicit ajungi sa discuti mai profund!
marumiha spune:
Si eu ma bucur sa aud cit mai multe pareri si asa cum spui tu Simo, sint binevenite.
Cind o sa fie nevoie ,daca o sa aiba curiozitatea sa stie care sint originile lui ,copilul nostru ,o sa aiba suportul nostru fara discutie.Nu sintem stapinii nimanui ,am vrut sa fim parinti si speram sa facem tot ce ne sta in putere pt.ca el ,acest dar pe care ni la dat Dumnezeu sa devina un om bun al acestui Univers.
Pina la urma daca istoria este importanta si nu trebuie uitata ,la fel si originile noastre ca indivizi sint importante.Si daca vrei sa ajungi undeva ,in primul rind trebuie sa stii de unde ai plecat.
O seara buna!
mami di Marco
Poze
cons spune:
Este vorba de prezent, nici de trecut si nici de viitor.
Ce va fi in viitor vom vedea, dar daca mergem pe varianta ,,drobului de sare,, atunci intr-adevar subiectul este dureros.
dacris77 spune:
incep sa ma enervez! (poate apar si eu la tv la emisiunea lui capatos ) copilul are 2 mame si e un norocos ca traieste intr-o familie asa de mare! toti gresim, si mama lui care l-a nascut a gresit abandonandu-l, greselile fac parte din viata oricarui om. copilul sa beneficieze de cine oi dori, doar e bogat! nici nu am ajuns sa am propiul copil si deja visez sa am nepoti...grea e viata!