Bun venit Albinutze si bondari de martie-aprilie '

magdutah spune:

La multi ani tuturor copiilor si mari si mici!!!

magdutah spune:

eu am framantat cozonacul, sotul a vopsit cateva oua.

Matei s-a bucurat si el ca facem cozonac, m-a ajutat sa bat ouale si sa pun un pic de faina ...

Ma duc, ca s-a trezit cel mai mic

rein spune:

Da, Diana, probabil ca asa se va intampla, va intelege totul cand va intra in competitii adevarate.
Referitor la jocurile de pe calculator, atunci cand pierde, gaseste un punct de vedere din care aparatul nu a fost suficient de maleabil ca sa-l ajute sa castige( joaca pe un blackberry). Nu zic cum afla toata lumea cand a trecut la 'nivelul urmator'.

diana_jors spune:

rein, o sugestie sincera (si sper constructiva):incearca sa ii descurajezi cautarea de motive. Ar fi mult mai constructiv sa ia lucrurile ca atare. Uneori suntem cei mai buni, alteori sunt altii mai buni decat noi, si asta e o realitate pe care trebuie sa o asimilam e posibil ca cineva din anturajul lui sa fie foarte competitiv, si de acolo sa simta el nevoia sa fie "cel mai bun" (nu neaparat cineva din casa, poate fi educatoarea de la gradi de exemplu). Am fost si eu foarte competitiva intr-o vreme, si nu mi-a adus decat stres cand n-am fost cea mai buna (si s-a intamplat de suficiente ori) mi s-a schimbat viata considerabil in bine dupa ce m-am acceptat si cu slabiciunile [;-)]
Mai exista o idee - genul asta de atitudine e asociat cu persoanele care nu isi asuma responsabilitati (ce n-a iesit nu e vina/treaba/responsabilitatea mea, s-a intamplat din vina/treaba/responsabilitatea altora etc); acum e mic si inca nu e greu ca lumea din jur sa ii faca jocul, dar in viitor...

Va recomand cursurile facute de fundatia Arta de a trai (eu am facut Arta respiratiei, ii cunosc pe instructori si am toata increderea in ei). Pe langa ca e un mod de a scapa de stres, se invata la curs si niste principii de viata care chiar fac viata mai usoara si mai frumoasa

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

rein spune:

Da, cred ca sunt valabile ambele variante. In ce priveste a doua idee cred ca este si vina noastra pentru ca il responsabilizam (in sensul de 'ii atribuim vina') pentru multe din boacanele pe care le fac el si fratiorul. De cele mai multe ori chiar se intampla sa fie el cauza iar cel mic sa il copieze si noi clar avem prima reactie sa-i explicam ca 'daca nu ar fi inceput el asa...'. Atunci si el are tendinta permaneta de a se eschiva si a incerca sa fuga de raspundere prin diverse tertipuri, chiar se evapora de la locul 'accidentului'.

uof, greu.

diana_jors spune:

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Kitty spune:

Buna dimineata!

Ce-mi plac subiectele voastre (Diana ) si ce ciuda mi-e ca nu reusesc sa ma mobilizez sa scriu! O scuza mica am: am avut calculatorul stricat, de pe laptop nu reusesc sa scriu, e ingrozitor, de la servici nu pot, dar mai presus de asta sunt intr-o goana continua, uneori dau dreptate celor din jur ca ar trebui sa invat sa ma opresc.

Rein, sfaturile Dianei sunt foarte bune. Eu am in apropiere o fetita deodata cu Raul, grozava, frumoasa si desteapta, mama ei lucreaza in teatru si de cand avea 2 ani o ducea tot timpul in mediul acela. A inceput sa joace in piese, la inceput pentru copii, apoi roluri de copii in orice piese, mergea in turneu cu teatrul, la 6 ani tinea sala in mana, stia sa se opreasca si sa reia replica daca era acoperita de rasete sau aplauze, era fermecatoare. Normal toata lumea o lauda, ii spunea ca e cea mai cea (era si atmosfera aceea din teatru, in care laudele erau mai exaltate...).
Imi amintesc ca ma miram cand mergeam pe strada si lumea ii facea complimente (mai era si imbracata tot timpul mai deosebit, tot felul de palarii, rochite, are un par deosebit si niste ochi albastri cuceritori) si mama ei isi exprima grija ca nu e bine ca e atat de laudata si eu nu intelegeam de ce.
Apoi a mers la scoala..si am inteles. Cand altii au fost mai buni la ceva, a clacat, urat de tot. Plangea, trebuia sa mearga mama ei dupa ea la scoala.
Nu va inchipuiti ca avea un caracter urat. Doar ca nu era obisnuita sa aiba un esec, sa accepte ca altcineva e mai bun, ca nu e ea cea care starneste admiratia tot timpul. A fost greu, foarte mult s-au chinuit cu ea pana au reusit sa o puna pe linia de plutire.
De aceea cred ca e justificat ca Rein sa isi faca probleme, dar sunt sigura ca o sa reuseasca sa treaca peste.
Fug acum, incerc sa revin.

Uite, dau o cafea azi, sa ma iertati de absenta!

Kitty spune:

Uite, chiar revin!

Multumesc frumos de urarile pentru ziua lui Raul, sper sa vin cu poze, sa arat cupilu si tortul "ying-yang" solicitat de el. Sper....ca s-a cam dus hardul calculatorului cu tot cu poze
Sarbatoritul...multlaudat de voi, continua transformarea din copilul meu dulce si bun intr-un adolescent incruntat, revoltat, vesnic nemultumit. De ex dimineata il trezeste telefonul cu un BUG Mafia .
Ei...cam asa e, dar reusim sa ne echilibram, nu stiu daca fac bine, dar il las sa traiasca perioada asta, fara sa intru prea tare pe el, asa simt eu ca are nevoie, ca era prea "mutulica" (din vina mea, cred), dar ii sunt aproape pas cu pas.

Giulia in schimb, in continuare ma dispera, cu ea chiar nu mai stiu cum sa reactionez, se incapataneaza extrem, ieri de ex n-a vrut sa stea la poza pt pasaport, de la dans s-a cerut la baie si a plecat in strada, a gasit-o profesorul afara, pe un bulevard destul de circulat, profesorului de inot i-a spus "ce vrei, mai uratule!!??" La gradi educatoarele o lauda, de ex ma atentioneaza sa nu lipseasca cand au examene de grad, inspectii..ca ea le salveaza DACA VREA, totusi se plang de personalitatea ei. Acum fac haz, dar am momente in care imi vine sa imi iau campii, ca nu mai stiu ce sa fac.

Siuta, te inteleg, si eu am trecut cu Raul prin stari asemanatoare, in care sufeream eu sa-l vad cum nu se integreaza, nu se simte bine in mijlocul celorlalti.
Ce as face eu sa o ajut sa se integreze? M-as implica in jocul ei cu alti copii si as incerca sa chem acasa niste copii de la gradi. Pana la urma in timp se deschide. Dupa cate am inteles cu Maria Tzunei se joaca frumos, poate are nevoie sa se simta mai sigura pe ea.

Pauza....incerc sa revin.

diana_jors spune:

Haaa, eu asa timida si mutulica cum am fost, mi-am luat un 4 la purtare in clasa 1 cand i-am zis invatatoarei ca daca nu vede ca EU fac lucrarile de plastilina (m-a pus sa refac ceva, credea ca am venit cu lucrarea gata facuta de acasa) ii turtesc lucrarea pe fata

Uf Kitty, pe partea asta nu prea am ce sfaturi sa iti dau, eu nu am experiente decat la extrema cealalta imi place ca e independenta si isi manifesta personalitatea, eu as incerca sa lucrez doar la partile "periculoase" (de genul sa nu se piarda pe strada sau sa n-o loveasca vreo masina, noi din pacate avem aceasta experienta si Alex intelege foarte bine despre ce e vorba cand il atentionez)

Edit: singurul lucru care imi mai trece prin cap ar fi sa incercati (tu sau sotul sau chiar Raul) sa o descoaseti sa aflati motivele pentru care le face pe toate astea; Alex de exemplu plangea dimineata cand il lasam la gradinita, desi ii place foarte mult acolo, ii place educatoarea, ii plac colegii etc. Dupa vreo 2 saptamani am reusit sa aflu motivul: era convins ca daca il vad ca ii place acolo, il las mult (sau chiar nu mai merg sa il iau de acolo), pe cand daca il vad ca plange ma grabesc sa il iau mai repede de acolo... mie nu mi-a trecut prin cap nimic din toate astea...

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

mami_2007 spune:

next