Cum ati devenit parinti?

BebeAnda spune:

Buna fetelor, eu sunt din Sibiu si de abia acum imi strang actele pentru dosarul de atestat...eu am divortat dar asta nu ma impiedica sa renunt la visul de a fi mamica...Am pierdut o sarcina la 7 saptamani asta pe vremea cand eram casatorita...In prezent am o relatie de un an si 2 luni insa nu ma gandesc la casatorie si la a deveni mamica PRIN ADOPTIE...sper si eu ca si voi sa obtin atestatul curand dupa depunerea dosarului...Va multumesc pentru povestile voastre, reale de altfel dar care dau atata curaj unei mamici la inceput de drum.

erato spune:

Te felicit pt decizia luata. Din ce stiu eu, mai sunt mamici singure, chiar si aici in subiectul acesta. Iti doresc din suflet un drum usor catre copilasul tau si sa vii cat mai repede aici sa povestetsi cum ai devenit mamica.

Vreau sa fiu mama

marumiha spune:

BebeAnda-Bine ai venit ,esti o curajoasa ,intr-adevar sint putine fete care pot si isi permit sa adopte singure.
Succes si te asteptam sa ne povestesti cum a decurs si cum a fost pt.tine aceasta experienta.

LittleAngel spune:

BEBE ANDAwellcome to the club of the single women:)

BebeAnda spune:

Multumesc ptr primire!O adevarata mama cred ca trebuie sa fie foarte curajoasa mai ales cand vine vorba despre puiul ei.Saptamana viitoare incep vizitele acasa din partea asistentului social...O sa va tin la curent!

Anda

erato spune:

Cred ca a venit momentul sa-mi spun si eu povestea, mai ales ca acest subiect a fost creat de mine la momentul cand ardeam de nerabdare sa devin mama. Acum sunt cea mai fericita mamaTotul a fost un lung sir de intamplari si coincidente. M-am atestat in luna iunie 2011 si ardeam de nerabdare sa primesc acel telefon. Si-am fost sunata intr-o vineri pe la 12-13 (aproape de inchiderea programului de la DPC). Doamna de la tel. a fost f. scurta si relativa in descrierea baietelului, dar a zis ca-mi trimite o poza a lui si cam atat. Eram pe strada cand am fost sunata si aproape am alergat pana la un PC sa-mi verific mailul dar din pacate, nu primisem nimic. Am stat ca pe ace in we iar luni am revenit cu tel pt poza. Cand am primit-o, m-am indragostit pe loc de el, dar am zis sa nu-mi fac planuri pana nu-l vad. Era dintr-un alt judet unde sunt de 4 ori mai multe familii atestate decat la mine, asa ca nu-mi prea faceam sperante si totusi am mers la DPC baiatului. Acolo ne-au oferit niste informatii descurajante si totusi ne-am dus sa-l vedem.Cand am ajuns, un baietel imbracat saracacios dar extrem de dulce ne astepta in prag. N-a mai contat nimic din ceea ce-mi spusesera cei de la DPC, era copilul meu si eu il intalnisem. De emotie, nici acum nu-mi e prea clara prima intalnire, eu eram fascinata, de-abia scoteam doua vorbe, in schimb el era relaxat, s-a atasat de sotul, s-au jucat amandoi, ne-a spus poezii, ne-a aratat jucarii, pe care i le-a reparat sotul. Cand am plecat, a iesit in pragul casei cu un telefon stricat si l-a intrebat pe sotul daca data viitoare cand vine ii repara si acel telefon.A fost ca o invitatie de a mai veni pe la el. Atat de zapacita eram ca nici macar nu i-am dat ce-i cumparasem la venire, cand am urcat sa plecam si am vazut jucariile si dulciurile i le-am dat la plecare. Si din acel moment au inceput vizitele la el, era la 500km de noi, am mers saptamanal timp de 3 luni, eu eram terminata de dorul lui, a fost o perioada f.grea si din cauza distantei si din cauza formalitatilor care nu se mai terminau, as povesti un roman, dar mai ales baietelul ma ingrijora, devenea din ce in ce mai trist, slabea, era incercanat, devenise irascibil si plangacios, n-o sa-i uit niciodata ochisorii tristi cand ne vedea ca plecam fara el. Dar au trecut si cele 3 luni si l-am adus acasa chiar de Sf. Nicolae, iar de SF. Constantin si Elena am luat certificatul de nastere de la primarie. Din ziua cand l-am adus acasa am devenit cu adevarat o familie, e baiatul nostru, nici nu am cuvinte sa descriu cat de mult il iubesc, cred ca daca l-as fi nascut eu, nu as fi facut un copil atat de dulce, de sufletist, de istet si de prietenos. E dragostea mea, mandria si sufletul meu. In ciuda varstei mai mari (a implinit 5 ani cand il vizitam la AM) s-a atasat de toata familia noastra, iar pe mine si pe sotul ne iubeste f. mult. In prima lui dimineata acasa s-a trezit razand si de atunci asa este. Nici nu ne-am dat seama ce copil este pana nu l-am adus acasa. Bine-nteles ca se mai rasfata, ca mai face si cate o boacana, dar in ochii lui se citeste fericirea si e cel mai mare dar pe care l-am primit de la viata.

malex spune:

Erato....ma bucur tare mult sa stiu ca sunteti o familie inchegata si fericita, se citeste multumirea in cuvintele tale.
Astept cu nerabdare (de 6 luni) sa traiesc si eu aceste clipe care vor fi, cu siguranta, unice si de care ne vom aduce aminte toata viata.

simo_73 spune:

Erato, sa fiti fericiti impreuna, este un copil norocos, sunteti o familie norocoasa, sanatate multa si sa va bucurati de orice clipa.

denisa220972 spune:

erato ma bucur foarte mult ptr. voi , sa fiti sanatosi si sa va bucurati de orice "boacana" pe care o face, sunt atat de frumoase clipele petrecute impreuna.

erato spune:

Multumesc pt vorbele frumoase. Era momentul sa-mi spun povestea, mai ales ca ieri i-am ridicat noul certificat de nastere. Mamicilor care asteapta sa traiasca si ele aceste momente unice, le spun sa aiba rabdare si credinta, undeva intr-un colt de Romanie se afla puiul lor care le asteapta. Drumul fiecareia dintre noi e mai lung sau mai scurt, dar la finalul lui toate suntem mame si acesta e cel mai important lucru, asa sa va incurajati mereu. Baietelul meu provine dintr-unul din judetele cu cele mai multe familii atestate, dar totusi noi am fost prima familie care l-a vizitat, din judetul respectiv nu au fost doritori, deoarece acel copil avea nevoie de dragoste si de parinti ca sa se deschida, plus ca si varsta a fost un impediment. Dar pt noi acest lucru a insemnat FERICIRE!