dezvoltarea copilului

Intru si eu aici sa scriu un subiect, nu stiu insa daca acesta este locul potrivit (rog administratorii sa-l mute la nevoie). Voi deschide un subiect de "barfa" poate, dar va rog sa ma credeti ca nu o fac cu rea-vointa, ci doar din interesul de a afa si de a da un sfat eventual (daca se va dovedi ca este cazul). Sa va spun pe scurt despre ce este vorba. Eu nu am copii si nimeni din cercul meu de prieteni nu are, cu exceptia uneia dintre noi, care a nascut acum 1 an. Baiatul este sanatos, sau cel putin eu nu am vazut sa fie sub tratament si cu mama vorbesc la 2-3 zile si ne vedem cam la 2 luni odata. Ce mi se pare mie straniu (si ma repet, poate nu am dreptate) este ca ea nu-l scoate pe afara, motivand ca este prea mic. Adica nu-l ia in parc, cu caruciorul, nu-l duce la magazin, nu-l duce nicaieri. Doar la medic, pentru vaccinari, si in vizite numai in masina incalzita in prealabil, nu geam deschis, nu nimic. Mie mi se pare gresit, dar nu indraznesc sa spun nimic, de teama sa nu se supere pe mine si sa nu creada ca o critic, dar desi nu am experienta cu copiii, mi se pare chinuitor sa nu iesi din casa (tu, ca si copil) cu saptamanile, doar pentru ca e frig.
Am incercat sa-i spun in iarna, cand era foarte cald in casa, ca probabil de-asta se trezeste baiatul noaptea si plange de sete (e si foarte bine imbracat) dar mi-a spus ca stie ea mai bine, ca ea are copil, nu eu. Mie-mi era doar mila de copil, fiindca era asudat si ud pe spate cand l-am ridicat in brate, n-am vrut sa-i critic educatia sau metodele...
Si inca ceva, si va rog sa nu radeti de mine: e normal sa nu-si stie numele la 1 an? adica il strigi pe nume si nici nu intoarce capul, nu da nici un semn ca ar sti ca despre el e vorba. Si nu doar la straini, nici la parinti nu reactioneaza.
Va multumesc frumos

Tisina spune:

Alina, probabil multa lume iti va scrie ca nu este problema ta si nu trebuie sa te amesteci. Adevarul e ca nu prea ai ce sa faci in situatia data.
Si acum sa iti raspund: Nu, daca ceea ce se intampla este asa cum ai povestit, nu este normal. Adica nu e normal ca un copil de 1 an sa nu fie scos afara si cocolosit (cum adica, e prea mic sa respire aer curat?), si mai ales NU e normal sa nu isi recunoasca numele (aici pot fi motive chiar mai serioase decat "educatia"). Eu, ca mama, as fi extrem de ingrijorata daca copilul meu nu ar reactiona cand este strigat, pentru ca si copiii mai mici de un an isi recunosc numele, sau macar cuvantul cu care sunt alintati.
Daca spui ca prietena ta a reactionat deja cu replici gen "eu sunt mama, deci stiu; tu nu ai copiii, habar n-ai", nu prea ai ce sa faci, din pacate.
Usor off-topic: urasc chestia asta cu tu sa taci, ca nu esti mama.
Numai bine!

roxy spune:

buna, da ai auzit-o pe prietena ta cum i se adreseaza lui bebe? Ca dac ii spune bebe sau altcumva, deci nu pe nume, normal ca nu are cum sa reactioneze la ceva ce nu cunoaste, e ca si cum te-ar striga cineva pe un nume oarecare si daca nu te intorci ca nu e numele tau zice ca nu auzi .
E o idee.De exemplu eu la primul copil am realizat ca nu il strig pe copil pe nume, ci doar iubirea mea, puiu meu...si altele de ge, pana mi-a zis doctorul daca copilul stie cum il cheama si atunci mi-am dat seama ca nu are cum sa stie de vreme ce eu nu-l strig Cristi.Si am inceput sa-l strig pe nume.La inceput era neobisnuit si apoi a realizat ca de fapt el e cel numit asa...na are si dezvat .
Asa cum am realizat mai tarziu ca eu ma numesc MAMA si atat, cand l-a intrebat la gradinita cum ii cheama pe parintii tai...raspuns MAMA si TATA , si nu stia numele .WOW .Da si atunci mi-a zis la gradinita (deci cam 3 ani avea copilul) ca trebuie sa il invat numele, adresa si numele parintilor , eventual si numarul de telefon .
Dar eram si la primul copil si nici mare experienta nu aveam, plus ca eram si cam reticenta la orice venea ca sfat din afara , sa nu cumva sa se creada ca nu sunt in stare sa ma ocup de copil, chiar daca numai asta faceam, tot senzatia asta ca nu fac bine o aveam, asa ca atata mai imi trebuia sa ma critice cineva.
Mai intervine si depresia de dupa nastere .
Dar trebuie sa ii dai ori linkuri daca are calculator sa citeasca singura ce trebuie sa stie si sa facateoretic un copil de varsta respectiva, si apoi sa urmareasca ea cum si ce trebuie sa il invate pe micut specific varstei lui.Asa nu va fi nici criticata si va avea repere la care sa se raporteze...eu ii ziceam ca am instructiuni de folosinta bebe.

alina_s spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri. Tisina da, ai dreptate, nu prea am ce sa fac daca ea mi-a spus sa nu ma amestec, eu neavand copil. Si am fost atenta, ea il striga pe nume pe baiat, dar el nu reactioneaza. Nu reactioneaza la absolut nimic de fapt, nu incearca sa imite sunete, nu spune "mama" sau altceva, iar cand o alta amica i-a atras mamei copilului atentia ca e straniu sa fie asa, raspunsul a fost "asa e el mai linistit, nu toti copiii se dezvolta la fel". Mie mi-ar parea rau sa fie ceva in neregula cu el, dar zau ca uitandu-ma la alti copii apropiati de varsta, el pare dezvoltat cam pentru 5-6 luni, nu mai mult. De-asta am vrut sa va intreb, in loc sa deschid discutia cu ea, fiindca nu am vrut sa fac vreo gafa...dar de fapt nici acum nu stiu ce sa fac sau daca ar trebui sa fac ceva...
Va multumesc

roxy spune:

alina_s cel mai bine cauta pe net , pe domnul google cel atoate cunoscator , scrii asa copil 1 an nu raspunde la nume, sau uita-te pe elementele definitorii ale autismului.Si daca ce gasesti acolo coincid cu ce ai vazut la copil, printeaza si da-i-le mamei sa le citeasca , nu atunci cand e cu tine ca nu va vrea, ci cand e linistita, seara inainte de culcare , pentru ca sigur are si ea o incertitudine dar ii e frica ca aceasta incertitudine sa nu se transforme in realitate si tot spera ca daca trece timpul copilul va deveni normal.Din pacate trecerea timpului daca e cazul a ceea ce am scris mai sus nu aduce nimic bun,daca e pierdut, ci trebuie multa munca ca acest copil sa fie adus in lumea noastra.Multa intelepciune iti doresc sa poti ajunge la sufletul mamei fara sa-i ranesti sentimentele si totusi sa-i aduci la cunostinta ceea ce trebuie .