Dovlecei de sept-oct200913

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

Danuta1979 spune:

Ioana, ma bucur ca s-a simtit bine Carol:) Sper ca si pt. voi doi a fost fain.

Fetelor, eu iar m-am intors ingandurata din parc..iar am vazut mamici si bunici lovind copilasii ...E a nu stiu cata oara...Si m-as astepta la un comportament mai bun caci deh...mamicile si bunicile in cauza sunt "doamne" de capitala...
Azi o bunica si-a batut copilul in fata fetitei mele...Fetita mea era intr-o casuta, pregatindu-se sa coboare pe topogan...baietelul venea spre ea...bucica i-a zis...vezi sa nu o lovesti cu piciorul..baietelul a ridicat putin piciorul...dar fara sa o atinga si bunica a inceput sa-i care palme serioase peste fata si picioare...Am rama interzisa si eu si fetita mea care mai avea un pic si plangea si ea...I-am zis imediat cucoanei sa nu-l mai bata ca nu s-a intamplat nimic...dar n-am avut cu cine...Mi-am luat fetita de acolo asa cu un gust amar...
Mi s-a mai intamplat sa vad in parc palme peste maini, peste picioare, peste fata sau povesti intre mamici/bunici in care bataia ca sa educi copilul era ceva normal si la ordinea zilei...
Ce se intampla cu societatea in care traim? Cum sa reactionam ? Ce vor intelege copiii nostri vazand cum alti copii sunt batuti?
Am asa un gust amar...cand vad copii de 1,5-2-3 ani sau mai mari batuti...chiar de familia lor..

Lali_mete spune:

Hello fetelor!

La multi ani Elenelor si Constantinilor si din partea mea! Cu intarziere ce-i drept, car nu stiu cum de am ratat.

Ioana te cred ca ti-a placut mult,eu abea astept sa termine socrii mei renovarile la casa (au schimbat geamurile si au izolat toata casa pe exterior) ,sa putem merge sa ne jucam in arba,cu catelul lor,sa mancam si noi capsuni din gradina! Abea astept.Daca nu dau o fuga pe la sora-mea pana atunci...

Danuta stiu ce zici... Eu mor de ciuda pe mine ca n ustiu sa reactionez cand face PAul faze ca acel baietel... la noi el e cel care pune stapanire pe topogan,vrea sa se joace cu toti copilasii,nu sa le ia jucariile,ci sa se joace cu ei, si se enerveaza cand vor si altii in topogan,vrea sa se urce pe unde se coboara ...si incepe sa loveasca lucurile. Nu ne mai loveste pe noi,nu mai loveste alti copii,dar loveste topoganul si leaganele, scarile si ce mai sunt pe acolo... Aseara s-a muscat de mana cand i-am spus ca trebuie sa stepte sa se dea si altii pe topogan. Imi venea sa plang de ciuda ca el acasa nu face asa,numai cand vede copii multi,ca nu are rabdare,si el vrea peste tot, sa se joace cu toti,si sa il bage in seama toti. L-am luat dezamagita si am venit acasa,l-am lasat sa planga tot drumul ( fac 2-3 minute pana in scara blocului) ,s-a tavalit pe jos ca voia sa mai stea la joaca,dar nu am cedat. I-am zis tot drumul ca de cate ori se mai loveste sau mai loveste ceva il pedepsesc si il duc acasa. Nu stiu daca asta e solutia , dar instinctul meu era sa ii dau peste manuta de care s-a muscat,sau cu care a lovit, si ma infranez.Stiu ca daca el se supara si loveste,iar eu fac acelasi lucru,ma supar pe el si il lovesc , nu intelege nimic. Sau intelege ca asa trebuie reactionat.
Imi e ciuda pe mine,ca eu nu sunt violenta, cand plange ca se loveste aproape ca plang cu el,sau daca plange tare nu ma pot abtine si plang si eu pana se opreste,sau de mutle ori se opreste ca ma vede schimbata la fata si incepe sa ma pupe el pe mine,sa ma consoleze.

Deci uite,o parere din partea cuiva caruia ii vine sa ridice mana,din fericire nu o fac. Unii oameni stiu ca doar asa se educa,si se gandesc ca daca fetita ta l-ar fi lovit,de ex,pe baiat,si nu invers, tu ti-ai atentiona copilul. Nu stiu,zic si eu.

Pe cuvant ca doar asta am in cap de cand ma trezesc si pana adorm,cum sa il educ fara sa ridic mana,fara sa ridic tonul? Cum reusesc unii oameni sa aiba copilasi care impart jucariile si sunt rabdatori? Cum sa ma educ pe mine in primul rand?
Am mai spus eu,asa am fost si eu educata,cu nuiaua si palma ridicata ,si probabil ca acei oameni pe care ii vezi ca isi altoiesc copii au fost educati la fel. Si nu, nu din cauza ca parintii nostri nu ne-ar fi iubit,ci pentru ca mult timp a fost impamantenita ideea ca daca nu il altoiesti la timp,mai tarziu copilul ti se suie in cap. Si inca mai e aceasta zicala pusa ca litera de lege in multe familii .

Sa stiti ca nu e usor sa scrii ca iti vine sa ii dai una copilului la gesturi deplasate, acum ma gandesc ca persoane care doar citesc,deja se gandesc" vai,saracul Paul!" , sau "sigur parintii ei nu au iubit-o" ,asta au mai gandit-o si altii care au si scris-o pe forum.

Mama cel putin imi explicase o data,cand a luat Oana ,sora mea mijlocie,bataie pentru ca umblase cu un cablu,l-a bagat in priza si a avut noroc ca nu s-a curentat, de ce a luat bataie,ca doar se speriase cand au iesit scantei si fum din priza,si deja plangea! Si anume,mi-a spus ca "de frica" i-a dat cateva palme la fund, de frica sa nu mai fac si alta data la fel,si sa pateasca mai rau, sa o sperie mai tare de prize,sau sa stie ca daca face ceva interzis ia bataie. Eu atunci i-am zis ca ea e de vina,ca a lasat cablul la indemana si nu i-a explicat ca nu are voie ca se poate curenta intai,ci intai a batut-o si apoi i-a spus ce se putea intampla.

Eu zau ca nu stiu ce metode sa aplic sa nu mai faca asa urat cand nu fac ceva ce vrea el.Nu as vrea sa plec acasa de fiecare data. Vali s-a mirat de rabdarea mea pe plaja,saptamana trecuta,cand mi-a plans Paul 3 sferturi de ora ca vrea in apa,si eu ii vorbeam cu calm ca nu e voie, ca e rece apa,ca in ziua aia ne jucam doar cu nisipul,si ca alta data facem si baie,cand sta toata lumea in chiloti pe plaja... Dar in interior plangeam ca nu stiu sa ii explic copilului mai bine,si mai plangeam pentru ca erau multi copilasi care se jucau frumos cu nisipul, nu se tavaleau in el,cu ochii tot catre apa.
Deci,concluzie : ce im irecomandati sa citesc,unde,cine sa ma invete cum sa imi fac copilul sa fie cuminte? Cuminte in sensul ca sa inteleaga de vorba buna, sa nu trebuiasca sa ridic tonul. Nu vreau sa ajung ca mamicile si bunicile de care spui tu,Dana .

Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali de Paul ( 01.10.2009)! si 25+
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii

Danuta1979 spune:

Buna dimineata

Fetelor, pe unde umblati?

Lali, cred ca totul sta in puterea de a respira adanc si de a inlocui potentiala palma cu o explicatie copilului. Trebuie in permanenta sa ne gandim ca sunt copiii nostri, ca sunt copii doriti, ca nu ei au cerut sa se nasca ci noi i-am vrut, ca sunt foarte mici inca - nu au nici 2 ani- si ca niciodata nimeni nu a reusit cu adevarat cu bataia sa educe un copil ci doar sa-l sperie si sa-i inoculeze frica...

claucia spune:

Buna dimineata,

Lali, iti scriu tie, pentru ca tare frumos ai mai scris, din inima, nicidecum sa se gandeasca lumea la ce model de educatie ai avut tu sau ii dai copilului, sunt dileme obisnuite pentru fiecare mama. Nici o mama pe lume nu merge la drum in viata fara un bagaj de indoieli, mai mic sau mai mare.

Eu ti-as recomanda sa citesc dr Spock - am mai spus eu de el, e mare cartea insa acopera copilul cu cresterea, psihologia pana prin adolescenta, este foarte cuprinzatoare si spune lucruri foarte de bun simt. Daca nu sunt cu el pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste alimentatia (nu in totalitate), la dezvoltarea psihologica si abordarea copilului sunt foarte foarte de acord cu el.

Sunt foarte multe de spus, despre asta s-au scris carti peste carti, nu detine nimeni adevarul absolut si toti, absolut toti facem greseli.

Pot sa iti spun din propria mea experienta. Eu am incercat, cu succes, la ambele fete, sa nu ridic mana. Nu le bat, deloc. Mai degraba daca nu merge si nu merge, si daca sunt crizele in floare, le iau de acolo si le duc asa cum ai facut tu cu Paul.

Daca merge, si nu se tipa prea tare, atunci ma las la nivelul ei (vorbesc de Alessia acum, cum faceam, dar aplic si la Isa mica) ii tin manutele in maini si ma uit in ochii ei si pe o voce joasa, dar nu taioasa sau ca un ultimatum, ii spun ce facem, de ce, ce se intampla. Cel mai important lucru mi se pare insa, sa il intrebi pe copil ce simte, ce vrea, de ce e suparat, dar nu cu cuvintele astea. Sunt notiuni prea abstracte ca sa stie sa isi formeze in minte un rapuns la asa o intrebare generala. Mult mai tarziu, acum vad, de la 3 ani incoace stie Alessia sa raspunda la 'de ce te-ai suparat'.

Eu o intreb pe Isa ce simte si ce face punand eu intrebarea in locul ei. Mai precis, daca e nervoasa si eu banuiesc de ce, o intreb: te-ai suparat pentru ca vrei sa se joace copiii toti cu tine si sa te dai numai tu pe tobogan? (asta am adaptat la Paul), sau 'mami, esti nervos pentru ca ai vrea sa stam mai mult afara dar deja s-a facutn oapte?', sau te-a suparat x ca ti-a luat jucaria sau ca vrea sa se urce pe tobogan? si copilul odata ca poate raspunde cu da, sau nu, sau cum vrea el si in al doilea rand, isi vede emotiile care il coplesesc si nu stie cum sa 'deal' cu ele, puse in cuvinte, si atunci ii este mult mai clar.

De exemplu, daca Alessia e rautacioasa zilele astea si cu noi, si cu Isa, ne impinge, etc (ea care este o fetita foarte draguta de obicei) eu banuiesc, stiu aproape sigur ca este pentru ca Isa castiga teren, in atentie, timp, activitati, face si ea lucruri de copil mai mare, ne dragalim, nu mai este bebelus, si desi Alessia o iubeste, o apara, se joaca cu ea, totusi este o schimbare continua in viata ei la fiecare progres al Isei.
Si atunci ii spun. Nu mi-e rusine sa spun nimic, noi nu vorbim cu subintelesuri acasa niciunul, spunem lucrurilor pe nume, atunci i ispun Alessiei, te-ai suparat ca mami si cu tati o iubesc pe Isa si au grija de ea? Ii arat astfel ca nu e nici o problema, nu e ceva grav, ii spun ca e ok sa simta asa, dar sa stie ca mami si cu tati o iubesc enorm pe ea, ca suntem trup si suflet pentru ea, fara sa minimalizam importanta surioarei insa.
Mi se pare foarte important sa exprimam noi sentimentele lor, ei nu isi dau seama exact ce simt, este o avalansa de emotii care mai de care.

Si sincer, Paul reactioneaza foarte normal pentru un copil de varsta lui, fix toboganul acela considera ca este al lui, de unde sa stie el cum sunt lucrurile impartite in parcuri si care sunt conventiile oamenilor cu privire la locul de joaca? Ii poti explica, sau poti sa il lasi in pace si sa nu te mai uiti ca altii stau mai cuminti sau mai putin cuminti, isi va da el seama cum stau lucrurile si cum e cu conventiile de societate prin parcuri.
Si stai linistita, unii copii cuminti in parcuri sau timizi, acasa le scot peri albi parintilor, nu te gandi ca numai al tau este nazdravan.

Plus ca eu am invatat ceva de cand am copii, si mai ales 2. Sunt copii. Fix asta. Si atunci, in loc sa ma ingrijorez ca vai, plange copilul in public (cand erau bebelusi), normal ca plange, e bebe, ce sa faca sa croseteze? incerc sa ma dau mai intr-o parte sau sau ii asist nevoile, daca tot plange, apai plange, este bebelus si plange, nu e nici o ciudatenie aici.

La fel si in parcuri, ma ocup de siguranta lor intai si intai, dar lasandu-le sa experimenteze, un dram de risc mic, de genul "s-a suit pe tobogan sus, poate cadea...sau nu", mereu vom avea. Mai ales cu Isa mea care se urca dupa sora ei unde e locul mai inalt si e foarte curajoasa. Ma ocup si de siguranta copiilor din jur si cam atat. Vor sa stea pe jos sa se murdareasca, sa se dea cu funduletul de pamant foarte bine, vor sa urce din 2 in 14 pe tobogan, foarte bine, le ajut, cand vin alti copii le iau de acolo pana se elibereaza si asta este.

M-am intins cat o placinta, ce mai, iertare pentur romane dar nu se pune pt ca scriu rar nu?

Va pup si o zi superba tuturor!

Clau, mami fericita de printese: Alessia Maria 13 iulie 2007 si Elisa Andreea 03 septembrie 2009

Roxxy80 spune:

Claucia, ma bucur mult sa te revad in clubuletul nostru. Te urmaresc pe faceboook. Sunteti niste frumoase toate 3. Pup .

Danuta1979 spune:

Claucia, multumi mult pt. raspuns. Nici nu puteai sa explici si sa ne sfatuiesti mai bine. Cu atat mai mult cu cat tu ai deja 2 copii si ai reusit sa le educi fara palme sau alte forme de violenta.

Te asteptam mai des pe la noi :)

Pupici fetitelor

monikus spune:

Buna ziua,

Lali si pe mine ai reusit sa ma emotionezi cu vorbele tale.

Eu una consider ca nu exista o mama rea pe lumea asta, poate fi doar gresit informata sau mai grav, neinformata, deloc. Si asta e si mai grav pt ca au trecut ceva secole de cand se tot nasc copii si nu ar mai trebui educati cu bata. Trecand peste asta, imi place tare mult ce a scris Claudia, cu atat mai mult cu cat are deja copilite tare dragalase si din cate stiu eu si cuminti. Spun din cate stiu eu pt ca i-am intalnit fetitele cu cateva ocazii si sunt cuminti credeti-ma.

Pot spune de asemenea ca majoritatea copilasilor sunt nazdravani. Paul nu e nici o exceptie. Dar asta nu e o problema. Stiu de la doctori ca atunci cand sunt mici si nu te asculta cand le vorbesti, este si cazul lui Rares, este pt ca de cele mai multe ori stiu ca in felul asta nu ai cum sa ii pedepsesti, pt ca ei efectiv fac ce vor. Este tare buna ideea cu tinutul de manute si explicat. O sa incerc sa o aplic si eu. Este si mai bine sa nu ridici vocea dar si asta e foarte greu cand vezi ca copilul efectiv te ignora. Si asta o stiu de la Rares. Parerea mea e ca trebuie luat momentan din locul unde nu are voie si mai tarziu dupa ce termina de plans revenit si explicat din nou.

Noi trecem din nou printr-o perioada mai nasoala asa ca nu voi fi prea activa nici in continuare dar de cate ori se poate citesc si ma gandesc la voi.

Pentru cine vrea sa ne vada am pus un link pe mailul comun cu poze de sambata asta de la tara. Lali am vazut ca tu deja le-ai vazut

Pupici tuturor.

laura78nico spune:

Buna seara!

Noi am fost sambata la gratar si a fost tare bine. Au mancat copii pui la gratar, iar noi mici. Am vazut si braoste testoase si pesti mici.Iar zilelea astea mai mult prin parc. Ieri am fost cu Ramona la analize si a fost tare cuminte.Si gata atat despre noi.

Lali la fel zic si eu.Momentan sunt prea mici si eu incerc si sper sa reusesc (pt ca mai nou Mihaita se da cu fundul de pamant daca nu-i place ceva) sa-l iau cu calm de acolo.

Claudia bine ai revenit chiar ma intrebam ce faceti.

Ioana ce bine de voi.

Monica a dormit Rares?

Roxy stiu ce zici si noi am bagat aspiratorul de curand in debara.

Laura, mamica implinita de Mihai Dragos 14.10.2009 si Ramona Cristiana 20.03.2007

Lali_mete spune:

Salut fetelor!

Claucia merci mult pentru un raspuns asa detaliat ! Pe mine nu starea mea de nervi ma ingrijoreaza,pentru ca e nevoie de foarte mult sa ma faca sa lovesc, ci ma doare ca nu stiu sa reactionez,ca nu stiu daca fac bine luandu-l de acolo si bagandu-l in casa. Am incercat sa ii explic cu calm ,si el tipa si mai tare,se trage din mainile mele si tipa si loveste in continuare. Cam putin imi pasa ce cred ceilalti parinti ,daca ei cred ca nu il educ deloc sau ca sunt prea blanda ,pe mine ma intereseaza sa nu mai loveasca,pentru ca in raza lui de lovituri se pot afla si copilasi,sau isi poate face rau singur. Aplic de ceva timp o alta metoda,pana acum a dat ceva roade dar nu merge de fiecare data. Cand loveste un lucru sau pe cineva,il rog frumos sa il mangaie,sa ii faca "mai-mai" ca il doare si plange ( acel lucru/copil/animal). Se joaca frumos cu copilasii pana vrea fiecare jucarii,si nu i le lasa lui pe toate ,atunci incepe aruncatul pe spate si tipatul/certatul copiilor,si lovitul a ce nimereste, sau daca trebuie sa aiba rabdare ( pe care nu am cum sa i-o cer acum,e mult prea mic) , bate din picioare si iar,loveste. O sa aplic si asta cu pusul intrebarilor ca si cum as sti raspunsul,si cu vorbitul pe un ton foarte jos. Mai greu e cu sotul ,ca el il lasa sa faca ce vrea... vrea numai la topogan-fie,il dda pe topogan pana nu mai poate sa il ridice ...vrea la nisip? il lasa sa se joace cu nisip,doar ca el nu "se joaca" cu el,il arunca,si de obicei il arunca in sus sau spre alti copii ,si vin parintii si ridica mana/vocea la Paul ( asta mi-a spus-o sot,cu mine nu s-a intamplat,si atat le-ar trebui,ca as sti ce sa le spun).Eu cand l-am vazut ca a aruncat cu nisip intr-un baietel,i-am zis ca nu-i frumos,si ca se joaca altfel cu nisipul,si m-am asezat langa el si am inceput saimprastii si sa adun nisipul cu lopatelele,sa ii dau exemplu.

Azi am fost la plaja... o doamne cat i-a placut! Daca ma descurc cu camera sa descarc poze( e noua si nu stiu sa umblu prea bine cu ea ) ,o sa pun si poze. S-a si balacit in apa,prima lui baie in mare pe anul asta! Am plecat de pe la 10 si am stat pana la 13,inca nu a fost asa de cald si nici soarele asa puternic. L-a prins soarele,m-a prins si ep mine ,s-a jucat cu nisip,a arucnat in sus cat nisip a vrut el ca nu l-a oprit nimeni ,a alergat pe nisip ,s-a imprietenir cu doua femei in sanii goi, pe altcineva nu a bagat in seama... a,ba da,pe un baiat care nu stia cum sa duca mai repede cateva pahare pline cu bere rece ! Eu nu am vrut sa il bag in apa,ca mi s-a parut inca rece la 20 de grade , dar a intrat sot in apa si a zis ca e placut,si m-au pacalit, a spus ca il ia sa se joace cu nisipul ud de pe mal,si cand m-am uitat la ei,Paul era in apa pana la brau,fericit nevoie mare ,lovea apa cu putere si se amuza copios. Asta pana i-am zis "gata,e de ajuns,trebuie sa plecam!" .A inceput scandalul,cu palme date mie si la sot, dat din picioare,rasturnat caruciorul, tipat din toti plamanii de parca il rupea cineva in bataie. L-am lasat sa tipe,ne-am blocat amandoi si nu ii spuneam nimic,nici nu il ignoram vorbind intre noi,nici nu am ridicat tonul la el,am incercat doar sa il linistim tinandu-l in brate.S-a potolit cand a adormit,dar m-a durut sufletul sa il vad ca adoarme suspinand. E,eu la astea nu stiu sa reactionez, sa il fac sa nu mai planga asa disperat, imi e teama sa nu faca convulsii cand tipa asa tare,ma sperie ,si clachez.E,acolo-i buba, ca tendinta e sa il scutur,sa il atentionez,sa ridic tonul ca sa se opreasca din plans,si cu inima batand tare de tot aproape ca plang si eu incercand sa il fac s ase opreasca.
E,pana la urma ma descurc eu cumva. O sa caut si cartile scrise de Dr Spock! Merci mult ca ti-ai facut timp sa imiraspunzi.

Fetelor,eu nu am vrut sa induiosez,probabil ca mine sunt multe mame, si unele cedeaza si lovesc copilul . Unii lovesc pentru ca sunt firi violente, asa au fost si asa vor ramane indiferent cati oameni le spun ca palma nu e o metoda de educatie ,altii lovesc cand nu mai stiu ce sa faca, cand cred ca aia e ultima solutie, dar fara sa incerce prea multe alte solutii,si alti care de frica lovesc,cum spuneam si de mama mea, si de senzatia pe care o am cand il vad ca se inroseste tot,transpira si respira sacadat printre tipete. Atunci vine tendinta aia de a il scutura/plesni/face atent prin orice mijloc ,pentru a nu pati ceva, nu pentru ca se uita alti oameni crucis la mine. Nu au decat sa se uite.

Va pupic si va multumesc pentru raspunsuri!

Ajutati trandafirasul Raisa sa infloreasca
Lali de Paul ( 01.10.2009)! si 25+
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii

Danuta1979 spune:

Buna dimineata

Lali, uite, si a mea face de multe ori asa cum povestesti tu.
Desi, trebuie sa recunosc, de vreo luna s-a mai cumintit si am inceput sa mergem de manuta in parc, sa nu plece de langa mine, sa mai asculte..
A mea cand vreau sa o iau din locurile de joaca...mai intai tipa si se arcuieste si incepe sa planga... Dau sa ma intorc, dar tot cu ea in brate si astept sa se linisteasca crezand ca o mai las...apoi dau o tura cu ea in brate printre jucariile din locul de joaca si copii...si le spunem la toti papa...si la topogane..si la copii si la bunici/mamici..si asa, in 2-3 minute intelege ca plecam ...isi ia la revedere si plecam civilizat. Ii dau drumul din brate cand ne-am indepartat suficient de mult de locul de joaca si ii distrag atentia tot drumul cu "uite-l pe ham", "sa facem papa la fetita", cu copaci, frunze...orice..

Poti incerca si asta. A mea nu suporta sa plece asa, direct, dar daca ii explic si ne luam la crevedere si ii acord cateva minute...se lasa dusa:)

Sunt copii si copii, fiecare cu caracterul lui si trebuie sa ne adaptam la nevoile lor si pe ei la nevoile noastre