mamici singure un sfat va rog
Raspunsuri - Pagina 8
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dahriana Chiar deloc ! As fi o buna mamica vitrega , daca nu m-as trezi cu un copil din flori al sotului de a carui existenta aflu fix dupa ce nasc. Daca stiu din start de existenta unui alt copil e cu totul alta mancare de peste. Dar situatia de fata ma depaseste complet . Nu as avea atata rabdare in veci. "Monsters are real , ghost are real too. They live inside us , and sometimes , they win ." ...Dahri... |
Dahriana, nici eu nu as avea atata rabdare, dar indiferent cand ti-ar fi anuntata existenta copilului, NU e vina copilului! Oana, NU e fraiera, e pur si simplu sufletista, e mama, e om! Cum ar putea ea sa urasca fetita sotului, de parca ea le-ar fi cerut parintilor sa o conceapa in conditiile date. Tatal e... hmmm... nici nu stiu! E super ca vrea o relatie cu fata. Poate tocmai de-aia o accepta pe mama cu toata situatia care e acum, pur si simplu ptr. vrea o relatie cu fiica lui! Pentru asta cinste lui! Are 2 copii si are grija de amandoi! Cinste si Oanei ptr. sufletul mare pe care il are; sper doar ca toata bunatatea ei sa nu se intoarca impotriva ei, dar de asta depinde de caracterul si de iubirea sotului ei.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella
22.05.2008 Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
oana_pdv spune:
Dahri, eu una iti multumesc pt ca ti-ai spus punctul de vedere sincer, nu am nevoie de pareri la unison! Nu stiu daca sunt -buna- sau "nu neaparat" insa ma bucur ca macar nu incerc sa " urmaresc" ceva anume, ceea ce fac desi uneori presupune si un compromis este pentru ca asta simnt si gandesc! Nici nu ma intereseaza daca mi se recunoaste vreun merit insa m-ar deranja daca as fi luata in deradere dar nici asta nu o pot impiedica ! Cum am si merite sunt convinsa ca fac si greseli fiindca sunt un om simplu, fara prea multa experienta de viata iar daca o sa fiu pusa la zid pt ce gresesc o sa incerc sa le evit pe viitor!
Nu stiu daca ai inteles clar despre cum am aflat eu de acest copil asa ca o sa ma repet un pic: am aflat dupa ce m-am casatorit fiind gravida in 6 luni, in acel moment fetita lor avea in jur de 11 luni iar cand am nascut avea 1 an si 2 luni!
Va rog pe toti nu o mai "criticati" pe Dhari, acesta este punctul ei de vedere, multa sau putina experienta de viata nu prea conteaza, cu totii am avut parte si de rautati , altii le au de la varste fragede asa ca varsta consider ca e ceva relativ cand vine vorba de experienta de viata! Important e sa nu te minti doar pt ca astea sunt regulile dupa care majoritatea percepe ceva! Nici eu nu stiu cat de corect e cum procedez, nici nu imi place notiunea de mama-vitrega mai ales ca imi aminteste de povestile din copilarie cand acel personaj era mereu negativ, un lucru stiu sigur: ca o mama nimeni nu poate iubi un copil indiferent cum ar fi acel om! E adevarat ca dupa ce aduci pe lume un suflet si il vezi cum creste , cand nu mai poti sa dormi noaptea de teama ca poate are ceva mai rau decat pare, sau cand nu stii ce sa mai faci pt ca acel ingeras sa zambeasca totul se incalzeste in sufletul tau si iti schimbi cu totul parerea despre ideaa de a avea un copil si ideea de mama!
Indiferent ce mi se va intampla pe viitor am o convingere : acel copil chiar e nevinovat, acel copil merita sa fie fericit iar daca eu pot ajuta intr-un fel la asta o voi face cu cel mai mare drag iar "recompensa" cea mai mare a sufletului meu va fi sa il stiu mai linistit si bine, si chiar daca asta s-ar realiza fara ca eu sa intervin tot nu cred ca as putea sta deoparte, asa fara nici un sentiment , imi sunt dragi toti copii cum as putea sa nu il indragsc si pe acesta? Nu as putea sa imi reprim asta la comanda nimanui , ar insemna sa falsez si asta chiar nu imi place!
Cat despre sotul meu atat ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa il iert ca mi-a ascuns atata timp ceva ata de imoportant, stiu ca ar trebui sa ii inteleg motivele fiindca poate chiar sunt unele plauzibile dar sunt sotia lui, femeia care il iubeste si cea pe care el o iubeste, tocmai de aceea inca nu pot sa o fac,mai ales ca eu as fi procedat altfel : as fi dat un vot de incredere macar prietenei daca nu iubitei descarcandu-mi sufletul! V-am zis noi am fost si cei mai buni prieteni si chiar multi ani! In afara de asta nu prea am ce sa ii reprosez, poate mici-neatentii- ,el e un om minunat pe care il admir dintodeauna si stiu ca nu ma insel cand o spun iar asta chiar e un lucru mare la cum au ajuns oamenii in ziua de azi, v-am mai spus noi 2 chiar ne iubim si ne leaga ceva mult prea frumos pentru a ne bate joc de ce avem!
Dahriana spune:
oana , ok , deci tu erai gravida in 6 luni si aia avea copil de 11.
Tu banuiesc ca erai cu sotul tau cand el i-a facut un copil ei .
Sau nici asta ?
Ca , ma gandesc ca nu v-ati cunoscut , v-ati casatorit si ai ramas insarcinata . Si nici asa , tot nu bate un copil de 11 luni plus 9 luni de sarcina , corect , in ecuatia asta cu atatea necunoscute.
Poate eu nu voi fi niciodata o persoana atat de buna la suflet . Recunosc ca sunt mai egoista.
Nu i-as ura ei copilul , ca nu sunt capabila de ura , dar pt ea n-as avea ochi si ma tem ca nici pt sot nu as mai avea.
As pune pe primul loc binele copilului meu si apoi al meu . Restul personajelor ar fi niste accesorii .
Pt mine in general barbatii nu sunt atat de importanti cat ar fi copilul meu . Nu mi-as da camasa de pe mine pt sotul meu , dar pt copilul meu as face crima !
Apreciez , intr-un fel , bunatatea ta , dar in altul imi e ciuda ca lasi atat de mult de la tine si suferi atat !
Nu meriti sa ti se faca asta .
El sa-si lamureasca treburile si sa nu iti mai distruga viata .
Familia voastra contine 3 persoane si atat .
Nu inseamna ca nu-si poate vizita fetita , dar el a ales deja alaturi de care copil vrea sa-si petreaca majoritatea timpului si pt care va fi tata mai mult decat pt altul .
Din pacate pt ei , nu poate fi un tata identic pt amandoi , decat daca ar locui cu voi amandoua in aceiasi casa !
pisigri spune:
Mai, el nu a ales nimic, daca a aflat ca este tata cind copilul ala deja exista, iar celalalt era pe drum. El este tata pentru amindoi copiii, iar cele doua familii - ei 3, respectiv fosta si fetita ei - sint vesnic legate prin el, ca genitor a doi copii.
Dar a ales sa traiasca alaturi de alta femeie decit mama primului sau copil.
Mama primului sau copil a decis sa faca (si deci sa creasca) singura copilul pe care il purta in pintece. Corect ar fi sa isi asume in continuare responsabilitatea pentru el, fara pretentii de la tata.
Pe de alta parte, mi se pare absolut uman sa iti doresti ca propriul tau copil sa isi cunoasca si tatal.
Aici e o problema de limite. Situatia trebuie transata in asa fel incit toata lumea sa fie multumita, fara a se depasi limitele tolerantei nici unuia dintre ei. Lucru perfect posibil daca tatal vrea ceea ce sustine: sa ramina casatorit cu oana si sa stea in casa cu baietelul sau, dar sa aiba o relatie si cu fetita.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Dahriana spune:
Si tatal meu i-a facut copil la una in timpul casatoriei si ii multumesc mamei mele toata viata pt ca l-a dat dracului .
Iar referitor la tata . N-am nici o legatura cu el , mama era insarcinata cand era si aia , eu nu am apucat sa-l cunosc pe craiu de la rasarit de taicamio atunci si ma bucur enorm ca a fost asa !
Deci nu inteleg de ce se pune atat de mult amprenta pe asta .
Copiii sunt extrem de mici . Lasa-i pe ei sa aleaga cand or mai creste , ce relatie vor sa aiba .
Eu mi-am cunoscut fratele cand aveam 23 de ani si desi credeam ca vom pastra legatura , nu a prea fost asa. Si nu regret nimic . Nu avem nimic in comun inafara de adn . E ca si cand e un strain pt mine. Gandim total diferit ! Suntem frati de tata si atat . Nu inteleg de ce se incearca pastrarea unor legaturi atat de stranse.
Asa ca , eu am trait situatia asta , din pct de vedere al copilului si ma bucur ca a fost asa si nu altfel ! N-as fi vrut s-o am pe langa mine pe femeia aia ! Si ma bucur ca am crescut cu ideea ca o familie egal mama-tata-copil , nu mama vitrega-frate vitreg-mama naturala-tatal si eu .
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dahriana Si tatal meu i-a facut copil la una in timpul casatoriei si ii multumesc mamei mele toata viata pt ca l-a dat dracului . Iar referitor la tata . N-am nici o legatura cu el , mama era insarcinata cand era si aia , eu nu am apucat sa-l cunosc pe craiu de la rasarit de taicamio atunci si ma bucur enorm ca a fost asa ! Deci nu inteleg de ce se pune atat de mult amprenta pe asta . Copiii sunt extrem de mici . Lasa-i pe ei sa aleaga cand or mai creste , ce relatie vor sa aiba . Eu mi-am cunoscut fratele cand aveam 23 de ani si desi credeam ca vom pastra legatura , nu a prea fost asa. Si nu regret nimic . Nu avem nimic in comun inafara de adn . E ca si cand e un strain pt mine. Gandim total diferit ! Suntem frati de tata si atat . Nu inteleg de ce se incearca pastrarea unor legaturi atat de stranse. Asa ca , eu am trait situatia asta , din pct de vedere al copilului si ma bucur ca a fost asa si nu altfel ! N-as fi vrut s-o am pe langa mine pe femeia aia ! Si ma bucur ca am crescut cu ideea ca o familie egal mama-tata-copil , nu mama vitrega-frate vitreg-mama naturala-tatal si eu . "Monsters are real , ghost are real too. They live inside us , and sometimes , they win ." ...Dahri... |
Vezi Dahriana,eu am spus ca sunt niste experientze si trairi personale,niste esecuri care te fac s avezi lucrurile asa cum le vezi!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Dahriana spune:
Pai avand in vedere ca aici ne gandim la binele copilului si eu fiind in rolul copilului , cred ca , trairile mele personale cantaresc mai mult decat cele ale unei mame , sau tata , care nu stiu cum percepe un copil situatia asta !
larissa_79 spune:
Oana, cum am zis si pe celalat topic, tu esti un om minunat. Cum rar gasesti in ziua de azi! Numai ca esti si tu om si unele limite de bun simt au fost incalcate. Greseala sotului de a o lua dupa gat si a face tu poza, gesturile socrilor. Daca ceilalti ar fi fost mai reci si te-ar fi lasat sa joci tu rolul de persoana calda ar fi fost bine. Cu asemenea greseli insa e mai bine cum ai stabilit. Sau...poate poti stabili cu ceilalti: sot, fosta, socri niste tipare de comportament fata de ea. Chiar si asa e mai bine sa pastrati voi trei familia unita si pe cat posibil relatia tata-fiica frumoasa. Si sa speram ca mama fetei isi va gasi un iubit cat mai repede. Poate sparge ea trio-ul si nu mai trebuie sa te simti tu vinovata!
Inca o data eu te admir si te felicit pentru curajul de a fi OM! Mare lucru in ziua de azi!
Larisa mamica de Nectarie 
(22 iulie 2010) si Alexia 
(13 iulie 2006)
http://picasaweb.google.com/roparo/CopiiNectarieLuna5#
oana_pdv spune:
Hai sa va spun ultimile vesti, astazi sotul si-a vizitat fetitza, mamica ei nu a vrut sa o scoata pe afara, sperand ca se va purta o discutie si cu parintii ei ( avocateii) de fata insa, sotul meu le-a taiat "cheful" de vorba spunandu-le clar si raspicat ca a venit sa isi vada fata, pt discutii se pot intalni extra-program. Din cate am inteles de la el, a fost ceva mai rezervata decat in celalalte dati si a fost destul de bine, nu au fost probleme nici cu atitudinea micutei- la fel de vesela si jucausa! Sa speram ca asa va fi si pe viitor.
Vineri au vb la tel, s-a si inregistrat convorbirea fiindca s-a facut si o "marturisire" din partea ei: a recunoscut ca l-a dat in judecata ca sa dovedeasca la toata lumea ca nu a mintit si ca e copilul lui intr-adevar, a -crezut- ca daca in tot acel timp lui ni "i-a pasat" de copil nu ii va pasa nici din acel moment! Nu mai e de acord cu nimic din ce i s-a propus, sustine ca acel copil e doar al ei si numai ea are dreptul sa ia o decizie in privinta ei, ca de ce ne-am sucit asa la 180 grade, ca nu o obliga nici o lege sa relationeze cea mica si cu mine :) iar pe fratele ei ca sa il aduca sotul la ea sa se joace cu fetitza si sa se acomodeze unul cu altul fiindca noi vrem sa relationeze cei mici si noi am propus asta nu ea! ii va supraeghea ea si nu are ce pati!- pai cel putin la ultimul aspect, cum poti scoate astfel de porumbei pe guritza???!!!In primul casa sotului meu e si a fiicei sale, inclusiv legea ii da acest drept plus ca sub toate aspectele asa e normal sa se procedeze! Nici nu va dati seama cat de mult l-au dezgustat si enervat toate aceste tampenii !Oricum el a zis ca nici macar nu isi mai pune mintea, rabdarea si nervii la bataie ca sa mai inteleaga ceva! pana la urma- nefirescul- e in mintea si casa ei, si spera sa se lamureasca totul prin instanta!
INSA se vede ca e f stresat si nu stiu ce sa fac sa il mai scot din starea asta, i-am zis ca mai rau de ce a fost pana acum nu are ce sa se intample, sa ne bucuram ca macar noi suntem mai bine, ca eu m-am linistit f mult si mai important ca toate fetitza lor este sanatoasa si inca nu intelege tot circul asta din jurul ei! Ea il iubeste cu sufletul ei dulce de copil iar el trebuie sa lupte pana la capat pt asta! Nu are nimani cum sa le ia acest drept de a se indragi,de a se bucura unul de altul! iar daca el vrea sa ii fie un tata adevarat sa fie langa ea mai mult decat un partener de joaca, ar face bine sa puna la fund niste cuvinte fara valoare pana la urma si sa faca ce simnte ca-i mai bine pt copil adica: sa contribuie in continuare cu pensia alimentara , sa ii ia din cand in cand ce observa ca ar mai avea nevoie pe langa acele mici atentii, sa o sune mai des, sa ii citeasca o poveste chiar si la telefon inainte de culcare- iar daca mamica tot nu ii raspunde sa ii cumpere un telefon fetitzei mai incolo! Sa caute ca fiecare clipa petrecuta langa ea sa fie una speciala pentru amandoi!
Eu una sper sa isi revina, sa se adune si sa nu se interiorizeze! E normal ca un proces si o atmosfera incarcata sa nu te prea mai lase sa zambesti cu pofta dar trebuie sa se gandeasca ca la sfarsitul acestui proces va fi mai bine, va putea petrece si mai mult cu fetitza si poate va scapa si de obligatia de a merge in acea casa in care e intampinat numai de priviri taioase pe care intr-o zi va incepe sa le observe si micuta!
Iar eu voi cauta pana atunci sa ma detasez cat mai mult de toate! Nici nu aveti habar cat de bine imi e acum fata de cum eram cu cateva zile in urma, am terminat si cu mustrarile de constinta si cu aproape tot, in fiecare zi zambesc mai mult , ma joc mai mult cu fiul meu, mergem cel putin 1 h pe afara toti 3, iar eu si sotul nici macar o rautate sau o vorbitza grea nu am lasat sa se mai strecoare intre noi! Am redevenit romantica, dulce, tandra si chiar daca il vad stresat si nu prea poate sa imi raspunda cu aceeasi intensitate ii vad stralucirea aceea in ochi, ma imbratiseaza cu atata caldura, il simnt fericit si asta conteaza cel mai mult! Inca ma iubeste , poate mai mult decat credeam eu!
Eu am inceput sa invat zilnic pt interviu, astazi am desent si de f mult timp nu am mai facut asta! Mi-e bine!
De data aceasta, chiar am incredre ca iar va rasari soarele in viata mea!
Va trimit tuturor o imbratisare si o invazie de 
ma duc langa galushcutza mea sa facem amandoi 
