mamici singure un sfat va rog

andacos spune:

Nu lua decizii la suparare!

Gindeste-te bine inainte de a lua o hotarire!Un divortz,mai ales cind sunt si copii la mijloc,nu e floare la ureche!

Acum stiu ca o sa-mi ridic forumul in capdar sa stii ca eu il intzeleg pe sotzul tau!Daca voi atzi hotarit(ca impreuna atzi facut-o,impreuna atzi aplicat ca si familie pentru interviu)sa emigratzi,fara nimic sigur,fara un loc d emunca stabil,fara sa stii ce te asteapta,iar tu insarcinata sau ma rog cu doi copii foarte mici,sa stii ca va fi foarte greu!E barbat si gindeste altfel decit tine,el trebuie sa va asigure la inceput tot ce este necesar...asa ca ...eu il intzeleg!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

lucialu spune:

Oana, cred ca da, ai dreptate, esti neinteleasa. Dar dc esti sincera cu tine, chiar te-ar putea intelege sotul pe de-a intregul? Conteaza ce spune socrul, un alt barbat, dar e socrul? Ft bine ca te-ai descarcat atunci si asa sa faci ori de cate ori se ajunge la lucruri care nu sunt ok sa se ajunga, nu era si nu este treaba lui, a fost badaran.
Insa oricat ne-ar iubi sotii nostri nu au cum sa simta si sa treaca prin ceea ce trecem noi, nu complet, cand e vorba de o sarcina, de copilul unei femei. Nu pot fi mame, indiferent cat de empatici sau de iubitori ar fi ei.
Ceea ce ti se intampla acum e o alta criza in familia ta, o incercare. Nu iti abandonezi familia pe timp de criza. Din ce ai povestit tu, sotul tau te iubeste si cum spune si Andacos, chiar are motive sa fie ingrijorat, nu? Pe de alta parte trebuia sa fie precaut, dc un nou copil iesea din discutie acum. Da-i timp, chiar are nevoie, e si el om.
Si pe de alta parte tu esti intr-o faza in care esti mult mai sensibila, dai amploare oricarui gest, vorba care nu e in concordanta cu ceea ce simti tu, cu ceea ce vrei tu, cu tine. Ultimul tau mesaj e elocvent, cred eu. Vrei copilul? Perfect, este dreptul tau si tu ai ultimul cuvant pt ca e copilul tau si e corpul tau. Bine, eu stiu ca nu prea mai e o optiune cand deja stii ca el e acolo, in carnea ta. Lucrul asta nu poate fi inteles de ceilalti, nu?Oare cati ar mai vorbi atat de usor despre avort dc ar fi vorba de ei insasi? Insa da-i timp si sotului tau, si tie, discutati calm, spune-i ce simti, pana la urma copilul are tot atatea sanse ca oricare altul sa creasca bine, ce mai e sigur in ziua de azi aici? Asa nimeni nu ar mai face copii. Iar faptul ca va faceti griji si va intrebati, aveti disensiuni din cauza asta, arata ca sunteti responsabili si ca bebe va fi in siguranta langa voi.
Linisteste-te, fa tot ceea ce crezi ca e nevoie pt asta, dar incearca sa pui varianta divortului pe ultimul si cel mai indepartat loc cu putiinta. Stii si tu cat de gaunos e stresul si toate sentimentele astea negative intr-o sarcina si imediat dupa nastere.

lucialu spune:

Inca ceva. In loc sa te gandesti la divort sau sa va tot certati, mai bine cautati solutii practice pt cum va fi cand va veni bebe. Timpul ramas nu e nici lung, nici scurt, depinde de voi cum il folositi. Sunt convinsa ca sunt multe mamici incercate care pot sa iti dea solutii cum sa descalcesti impasurile intalnite pe parcurs. Eu ma gandesc deja la o solutie de a face economie, sper ca nu sunt prea indrazneata. Cred ca mai ai lucruri de la primul copil pe care le poti folosi si la BB 2 Si eu pastrez tot ce e bun, pt ca si eu mai sper In plus lucrurile bune se gasesc greu, nu ai timp sa le tot cauti, economisesc si timp pierdut prin magazine. E adevarat ca dc fratii sunt de acelasi sex e mai usor de pus in practica solutia asta.
Si cred cu tarie ca dc chiar vreti sa emigrati, va puteti indeplini si visul asta, numai sa nu va dati batuti. El isi doreste cumva mai mult ca tine sau isi face griji ca nu se va mai putea. De tine depinde sa il asiguri si sa ii fii si tu alaturi de el, o echipa, ca se va mai putea indeplini.

oana_pdv spune:

of dragelor... m-am intors iar din drumul spre abis... insa intre timp am avut surpriza de a descoperi de ce nu ma suporta socrul: ca i-au disparul vreo 3,5 mil acum 2 ani si crede ca i-am luat eu! Va spun cu toata sinceritataea ca nu ma asteptam la asta si ca nimeni poate nu m-a mai jignit asa pana acum dar ce sa-i fac?? problema cea mai mare e ca am descoperit ca aceasta casnicie a mea e vazuta ca un fel de "viza pt canada" pt sotul meu!
faptul ca am un diabet gestatioanl descoperit de curand a ridicat f multe probleme noi cum ar fi si aceasta : nu avem voie sa emigram daca avem boli cronice, si vezi Doamne ca daca mi se instaleaza definitv acesta boala dupa nastere nu mai putem pleca si ca ar fi trebuit sa fac avort fiindca am stabilit ca pastram acest copil cu conditia sa nu ne faca probleme cu plecarea.
M-am saturat de toate pretextele aparute si inventate de toti , tind sa cred ca s-a creat un adevarat complot asupra existentei acestui bebelus! L-am vazut cum ii bate inima, are manute, picioruse, nasuc, gurita, organe, cum sa il omor? Dumnezeule e vb de copilul meu aici! Chiar nu intelege nimeni asta???
Singurul fapt care ma mai tine in casnicia asta e ca un divort chiar nu m-ar avantaja la interviu si imi doresc f tare pt copii mei sansa sa cunoasca o lumae mai buna unde normalul isi are locul cuvenit in societate. Dar daca e sa nu luam acest interviu chiar o fac, pun divort desi imi este frica de mor ca as putea ramane fara baietel dat fiind ca sunt 2 copii si el e deja privat de unul ( fetitza cu fosta iubita), asa ca o sa astept pana cand ma voi aseza un pic macar dpdv profesional ca sa nu mai am dezavantaje si aici.
Daca e sa luam acest interviu o sa incerc sa mai acord o sansa si in sufletul meu acestei casnicii fiindca ar fi pacat sa plec la capatul lumii cu inima franta si fara speranta unui sprijin real in omul de langa mine.Daca nici acolo nu va mai merge vom incerca sa facem niste compromisri macar pana la obtinerea cetateniei.
Va spun ca ultimile evenimente din viata mea mi-au aratat ca tocmai cei pe care i-as fi crezut alturi de mine atat la bine cat si la greu m-au dezamagit cel mai mult, intre toti cel mai mult a cantarit insa in sufletul meu gustul amar pe care mi l-a lasat atitudinea sotului meu: prefacut si viclean!

oana_pdv spune:

lucialu, hainutele baietelului meu le-am daruit fetitei surorii mele ( cea neoficiala) si nu as indrazni sa i le cer inapoi, dar s-a rezolvat deoarece am multe prietene mamici care mi-au promis hainutele copiilor lor asa ca am si facut rost de altele
Pe baietel intentionez sa incep sa il duc la cresa ca sa se obisnuiasca un pic fiindca atunci cand voi fi in luna mare sau va veni bebe 2 sa pot sa il las macar cateva ore singur ca sa pot sa imi mai fac din treburi
caut un carut pt gemeni ca sa ii pot plimba pe amandoi deodata si nu prea gasesc, daca ma puteti ajuta cu o idee v-as ramane datoare
Daca iau interviul o sa stau in maternitate pana la plecarea in Canada, daca nu, o sa imi caut un job si imi pregatesc terenul pt divort, ma voi folosi si de banii care ii am in banca( am de la tata 5000 euro pt plecare)si voi plati o bona in cazul in care gasesc ceva de lucru daca nu ma va ajuta mama, voi vedea eu cum le fac pe toate, solutii apar intre timp in functie de situatie. Poate va fi bine si se vor indrepta lucrurile si in casnicia mea, desi nu stiu daca mai pot spune ca il iubesc pe acest om avand in vedere ca m-a ranit foarte tare de data asta, si inca il vad cum se scuza atat de ieftin cand i-o spun. Ma doare ca nu vrea acest copil , dar mai mult ca asta ma doare ca ma minte ca si l-ar dori! Cand in tot timpul asta nu a facut decat sa imi prezinte acest copil ca o sursa pt toate problemele noastre, chiar si pt cele dinainte aparute!

babyblue spune:

of oana...nu se mai termina prb tale.

dar pot sa te felicit din toata inima pt BB2 si sa nu te aud ca vrei sa faci avort ca te mananc. este minunat ce ti se intampla. si nu mai fuma!

fetele zic bine, sotul nu poate intelege, niciun barbat nu intelege. lasa-l cu ale lui. el era cu gandul la canada, la bani, asa sunt barbatii. incet, incet, se invata ca va mai avea un copil si o sa i placa.

socrul e o pocitanie de om, nu ti bate capul cu el. mai ales ca tu acum esti sensibila si vulnerabila. de fapt tu in general esti o fata mult prea sensibila.

ma bucur ca s-a lamurit si situatia cu exa si cu copila. e mai bine asa.

lasa divortul acum. e doar o criza, stii bine, ati trecut voi prin mai grele ca acum!

auzi la ea, ce miracol traieste si ea mai are timp sa se supere pe ce zice pocitania de socru.

_

Mami de Iustin-Andrei (18.07.2011)
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....

oana_pdv spune:

A TRECUT PROCESUL CEL PUTIN PARTEA GREA- NU M-AU ACCEPTAT CA MARTOR SI A IESIT O CACEALMA DAT FIIND CA SOTUL NU A PUTUT AVEA PE NIMENI CU EL LA VIZITE CARE SA POATA EXPUNA SITUATIA ASA CUM ESTE DE FAPT, DOAR NISTE PRIETENI CARE CUNOSC IN LINII MARI POVESTEA.
scz de caps :)

Nu cred ca o sa poata obtine fetitza fara prezenta mamei pe parcursul vizitelor iar partea cea mai trista e ca Andrei, fiul meu, inca se mai gandeste la ea si ii pupa pozele cand le zareste... Ma doare ca s-a ajuns aici, poate era mai bine sa lasam lucrurile cum erau macar asa s-ar mai fi putut bucura si fiul meu de sora sa pe langa faptul ca eu astept tot o fetitza careia i-ar prinde bine o relatie frumoasa cu sora sa mai mare..

Of.. s-a inrautatit si relatia cu socriii desi am lasat tot eu garda jos si am facut primul pas, iar sotul meu simnt ca imi poarta o dragoste cam falsa, adica ceva simnt ca s-a schimbat , mai ales de cand a intervenit si bebe 2 ca sa nu mai vb de discutiile cu taica-su.. ba chiar acum o sapt am simntit ca cedez si am hotarart sa plec de acasa cu Andrei, dar dupa 2 zile mi s-a rupt inima cand l-am vazut pe fiul meu suferind si m-am intors . Nu stiu de ce simnt ca totul se va termina urat pana la urma. Poate si din cauza ca nu mai cred in iubirea sotului meu si nu o zic din superficialitate sau subiectivism, a devenit evidenta aceasta situatie... pur si simplu nu mai simnte acel -ceva-.. se forteaza sa o mimeze dar se observa nefirescul, lipsa de naturalete...
Sper din suflet sa imi pot gasi un job dupa 6 luni de la nastere, fiindca tare mi-e teama ca mi se pregateste ceva. Cel putin acum cand am plecat mi-am cam dat seama de asta, am gasit o hotarare si un model de cerere pt divort in calculator( chiar ieri), un model dar prin care sotul solicita incredintarea primului nascut din motive ca sotiia nu avea un venit stabil si nu ar fi capabila sa se descurce cu ambii copii cu varste atat de fragede iar baietelul e f apropiat de el. Cam seamana cu situatia noastra... Pe langa faptul ca atunci cand mi-am impachetet lucrurile si el era acasa nu a incercat nici macar o clipa sa ma opreasca a fugit la tara la ai lui si s-a intors spre seara. Eu am un ap si pe scara cealalta, unde locuiau parintii mei ( acum ei stau la tara).
Inca nu am indraznit sa il intreb ce e cu acele "documente" dar poate o voi face. Ma gandeam insa sa stau de vb cu un avocat sa vad ce sanse as avea in caz de...
Sincera sa fiu eu cred ca asteapta sa dam interviul si sa se nasca bebe 2.Pana atunci se straduieste sa fie un sot aparent iubitor dar mereu un tata exceptional.
Cred ca o sa imi fac un pic de curaj si am sa dau cartile pe fata in curand dar astept sa faca Andy 2 ani ca nu cumva sa ajungem la fapte grele tocmai atunci.
ce sa zic, ma simnt furioasa, tradata si mintita si tare mi-e frica ca nu am fost decat o marioneta ghidata in tot acest timp , poate chiar de la inceput si chiar de el...

astept pareri si multumesc ca m-ati urmarit pana acum

oana_pdv spune:

Ma mai gandesc si la urmatoarea conjunctura:

1. socrii cred ca el a dat-o in judecata pe mama fetitei pt ca eu l-am amenitat cu divortul iar concluzia lor a fost unanima: nu avem suflet sa facem asa ceva unei mame! ( e drept ca i-am zis soacrei la telefon ca eu nu mai rezist in acest trio nebun, ori isi lamureste situatia si va face ceva sa o poata vedea pe fetitza si sa se bucure de ea fara prezenta neaparata a mamei ori eu ma retrag- recunosc am zis-o! )

2. socrul considera ca nu as fi o sotie intocmai tiparelor cunoscute de el: adica sa vad de casa si copii iar sotul de restul.. mereu mi-a aratat ca nu-i place ca il implic si solicit atat de mult pe sotul meu in activitati nu tocmai firesti pt un barbat

3. eu l-am amenitat destul de des pe sot cu divortul cand ajungeam in situatii limita

4. fetitza lui s-a racit de el de cand cu procesul si toti apropiatii lui ma arata cu degetul ( tacit) pt asta iar copilul pe care il astept a fost vazut de acestia ca o cale de a-l indeparta de copila lui, cand sincer eu nu stiu ce sa mai fac sa apropii acea copila de copii mei si de el implicit

5. am fost f bulversata si am avut destule probleme cu sarcina: diabet gestational, risc de sindrom Down, amniocenteza, toate ff costisitoare ce-i drept dar macar e totul bine acum iar bebelina e sanatoasa, cred ca asta e cel mai important pana la urma

6. De cand a respins copilul care e pe drum si eu parca m-am departat, nu stiu de ce dar nu ma pot abtine sa nu ii port un pic de ranchiuna pt asta, si nu numai lui, tuturor! Ok el mai are un copil, dar ce vina am eu??? De ce sa fi astepat pana plecam in Ca? daca nu mai plecam? Deci recunosc si eu sunt vinovata si cu toate astea parca mi-e greu sa il iert


Acestea fiind spuse cred ca se explica si atitudinea lui sau macar acele " documente misterioase". Pana la urma sa se faca voia Celui de Sus,daca nu a fost sa fie asta e! Nu sunt nici prima nici ultima dar dat fiind ca acum e vb de 2 copii la mijloc in fam asta, cred ca macar ei merita sa incercam sa le oferim caldura unui camin, insa nu doar de fatada ci sa cautam fiecare in noi ce am pierdut pe drum dar sa venim si cu cate o caramida pt a construi si consolida ceea ce suntem deja: o familie si nu una oarecare chiar: FAMILIA NOASTRA!

emanouela spune:

deci....nu te inteleg nici daca ma taie unul si pune si sare
omul cand isi face singur de lucru, se numeste lucru manual
eu, mama in divort, copil 2 ani si 2 luni nu as accepta, nu pana cand imi simt eu copilul ca ar fi pregatit, sa las copilul singur cu tatal lui...si stii de ce? pt ca acest tata nu-si cunoaste copilul...nu stie ce mananca, cand mananca, ce-i place, ce-i displace, nu-i citeste gesturile, nu ar sti sa il intrebe de-i e sete, nu ar sti sa il inteleaga, etc...si la voi la fel e, tatal isi 'cunoaste' fata din vizite...eu te-as invita sa treci nitel in locul mamei copilului si poate ai sa intelegi cateva chestii. ai sa sari acu si-ai sa zici...dar el e tata....asa si????? tu crezi ca un copil care creste fara tata in casa cunoaste notiunea???? stie ca langa tata e ca si cum ar fi cu mama? aceeasi siguranta? tu, in locul acelei mame, ti-ai lasa copilul pur si simplu cu niste oameni care la urma urmei, pt el, sunt niste straini? iti garantez ca nu. nici instanta nu va fi de acord, mai mult ca sigur, pt ca se urmareste interesul copilului. aceasta decizie ar putea fi schimbata dar mai tarziu, nu acum.
tin minte ca ti-am mai zis, ma repet, lasa lucrurile sa curga firesc si nu te mai agita atat ....mai e o vb romneasca, de ce te feresti, de aia nu scapi... si iar nu inteleg....de ce esti umbra sotului in tot ceea ce face???????? nu ai incredere in el? de ce vezi in jurul tau numai inamici????? mi se pare ca esti prea stresata, agitata si raspandesti acelasi lucru in jur, ceea ce nu e deloc constructiv

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

andacos spune:

Eu cred ca aici e problema ,cind ai sa gasesti rezolvare pentru asta,probabil si restul problemelor vor intra pe fagas normal!

In rest,si eu voi intra in cercul celor pe care ii vei uri,de fapt am intrat deja,ramin la parerea mea scrisa intr-un mesaj anterior!

Lasa miniile si ura si concentreaza-te spre ceea ce vrei sa faci:ramii cu el daca ai sentimente si crezi ca este ceea ce tu tzi-ai dorit de la viatza pentru tine,pentru copii tai,daca nu...nu te mai amari si otravi singura cu versiuni de astea de telenovele:socrul,socrii,fosta etc!

Nu-tzi mai fa planuri de cum il vei parasi tu dupa ce ajungetzi in Canada,eu chiar am crezut in sufletul tau frumos si curat,nu stiu unde si cind te-ai pierdut si transformai in femeia ce scrie measul /mesajele ultime!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit