din postura de fiica...

rrox3 spune:

Dorsilia nu mi-as permite vreodata sa consider pe cineva "defect", cu atat mai putin pe tine

Inteleg ceva mai bine acum relatia ta cu parintii, e mai mult decat lasai sa se inteleaga in postarea precedenta. E exact o modalitate linistita de a pastra relatia cu ei si sunt perfect de acord cu tine, ca exista beneficii importante in a pastra relatia.
Numai ca tu mergi cumva "pe credit" in relatia asta, nu e nonconsumativa pentru tine.

Ai dreptate, ei nu sunt capabili de o relatie deschisa, ce spun eu e ca ii poti ajuta sa se deschida din ce in ce mai mult oferind tu o relatie sincera si empatica, in care sa pui limitele de care ai nevoie intr-un mod asertiv. Simtindu-se acceptati, vor capata un sentiment de siguranta, se vor simti intelesi si nu contestati, si ai putea avea surpriza sa ajungi sa comunice cu tine mult mai autentic. Desi nu e obligatoriu sa se intample una ca asta si nu te indemn sa speri la asa ceva.

Castigul pe care il vad eu ar fi in primul rand la tine. Fiindca cred ca te-ai simti mai bine cu tine, fiind doar tu insati, asa cum esti, si nu asa cum astepta ei de la tine, si pastrand in acelasi timp relatia cu ei. Se poate si asa ceva, desi nu e chiar usor.

Dorsilia spune:

da, Roxi, ai dreptate, uneori simt si eu ca merg pe credit, si atunci, ca masura de autoprotectie, ma izolez putin, pentru o vreme, pt ca ma simt obosita si "consumata" (exact cum spuneai)...izolarea inseamna sa evit comunicarea si poate si vizitarea pt o scurta vreme, pana imi incarc bateriile. ma tem ca daca nu as face cel putin o data la cateva luni pauza asta am ajunge iar la "circ" si il detest. Dupa cum vezi, ca sa pastrezi o relatie civilizata, uneori trebuie sa apelezi la tot felul de "artificii". cum zicea si nemora, daca m-as pune doar pe mine in ecuatie, solutia cea mai ieftina ar fi aia in care m-as izola definitiv din toate punctele de vedere. Insa niciodata nu am reusit sa ma gandesc strict la mine si la binele meu.
In acesti 3 ani de liniste intre mine si ei, au castigat f multa incredere si au ajuns sa se simta confortabil, relaxati cand vin in vizita sau cand, mai rar, mergem noi in vizita. Asa am dedus ca merg in directia buna, intuitiv am facut tot ce am facut...desi mi-ar fi placut sa fiu o profesionista. Inteleg insa ca tu esti pe cale sa te formezi ca psihanalist, si iti urez sa dobandesti si mai multa intelepciune in profesia asta care se adreseaza psihicului omului, la fel de nobila ca si cea de medic

nemora spune:

rrox, cand ai de-a face cu "misterul cutiei goale" (eu cu asta cred ca am de-a face - ai mei sunt doi oameni care traiesc la nivel cognitiv, la nivel emotional e asa o varza cu carne incat mai bine e refulat) iti zic io ca "n-au cu ce" sa construiasca ceva.
demersul in a-ti aduna cuburile de prin colturile camerei, de a le pune la un loc si de a te reconstrui oarecum la nivel emotional e greu rau. si necazul mi-e ca ai mei fiind asa eu am avut tendinte puternice de reparatie cu fostii mei parteneri care erau asa. chin mare! si nu merita. asa ca mai bine bagi o mila si un respect sau un "lasa ca nu crap 20 de minute" si lasi treburile asa cum sunt.
un demers de-a scotoci in de-astia dupa vreo frumusete pe mine cel putin m-ar costa prea scump si nu am de gand sa irosesc energie pentru asta. sa si-o caute singuri daca le trebe.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

rrox3 spune:

Multumesc Dorsilia. Cu siguranta ai mers in directia buna. Eu iti doresc sa continui si sa-ti fie bine.

Nemora Mie imi pare ca tu stii foarte bine ce e de facut la momentul asta. Esti lucida, stii ce poti oferi si unde ai nevoie sa pui limite. Ai incredere in tine, si in rest, vei vedea mai incolo ce vei simti si cum se va mai schimba situatia.

Eu nu indemn pe nimeni sa ofere ce nu isi permite sa ofere, sau sa astepte ce nu va veni. Ceea ce recomand e mai degraba sinceritate asertiva, decat strans din dinti si indurat alea 20 minute. In momentul in care asta va fi posibil, fiindca atat timp cat mai exista furie, e aproape imposibila asertivitatea.

andreyutzu spune:

gandestete daca nu era ea nu erai nici tu,pe mine nu m-au ajutat parinti cu toate k au avut,nu au fost deacord cu sotul meu,ma rog este mai lunga povestea dar aacum k au o anumita varsta au inceput sa ma caute ,sa ii aju ,pe mama o duc la spital cam la doua luni asta se intampla de 5 ani sotul meu nu zice nimic cu toate k..........si tot nu este multumita,ii ajut cu ce pot .POATE ASA REALIZEAZA K CE AU AVUT SA DUS PE APA SAMBETEI SI NU II MAI CAUTA NIMENI DIN CEI PE Care ia ajutat.In schib mama cand ma suna imi face capul calendar aceasi poveste de fiecare data .........ma gandesc k este mama si doamne fereste sa nu ajung k ea.

andreyutzu spune:

gandestete daca nu era ea nu erai nici tu,pe mine nu m-au ajutat parinti cu toate k au avut,nu au fost deacord cu sotul meu,ma rog este mai lunga povestea dar aacum k au o anumita varsta au inceput sa ma caute ,sa ii aju ,pe mama o duc la spital cam la doua luni asta se intampla de 5 ani sotul meu nu zice nimic cu toate k..........si tot nu este multumita,ii ajut cu ce pot .POATE ASA REALIZEAZA K CE AU AVUT SA DUS PE APA SAMBETEI SI NU II MAI CAUTA NIMENI DIN CEI PE Care ia ajutat.In schib mama cand ma suna imi face capul calendar aceasi poveste de fiecare data .........ma gandesc k este mama si doamne fereste sa nu ajung k ea.

cleo78 spune:

Mama ta imi aduce aminte de fratele meu adolescent....

mie mi-e mila de tine. Ca incerci de ani de zile sa lupti sa depasesti atmosfera apasatoare din copilarie, si mama nu te lasa - iti aduce aminte prea des ceatza aceeaa. Faptul ca te intoxica pe tine amanuntele vietii ei intime, este o problema; faptul ca ignora ce spui tu, ca se poarta ca si cum nici nu te-a auzit, asta e o alta problema.
Mai trist este ca tu trebuie sa lupti si pe alte planuri, ca asta e viata in ro: si job (ca de, e criza si totul e instabil), 2 fete minunate, sot, prietenele tale, tre sa cauti timp si pt sufletul tau hobby-urile tale etc etc.

Pe mama ta nu o poti trimite la psiholog, clar. Stii insa ce poti face? sa fii un exemplu pt ea. Stiu ca suna greu, sa fii mama pt 3 fete din care 2 minore si una majora cu comportament de pubertate. Ia-o ca pe un antrenament la adolescenta fetelor. Si zic, nu sa ii faci morala, sau sa ii vorbestivorbestivorbestivorbesti pt ca evident asta nu are efect. Taci si fa tu ceva. De ex. sa ii arati ca in fiecare zi poti sa te vezi cu o prietena (relatiile interumane directe sunt f. importante); sau sa gasesti zilnic putin timp pt tine- fizic (ca azi ti-ai facut pedichiura si iti admiri picioarele), ca miine planuiesti o masa cu lumanari cu copiii si sotul, chiar de comanzi o pizza, ca poimiiine faci gogosi cu fetele, ca sambata ati foti toti in parc sa alergati/jucati fotbal, si dupa aia vrei sa iesi la fel cu o prietena cu copiii ei; ca te-ai apucat de noua ta pasiune gradinarit/masina de cusut/crosetat/pictat/puzzle/colectionat oua in colturi etcetcetc.


sper ca ai inteles ce vreau sa zic. Sa deprinzi actiune, dar nu in directia vietii mamei tale, ci a ta.

Nu stie nimeni cum va reactiona mama ta. Poa sa fie admiratie, poa sa fie gelozie, poate sa fie indiferentza. Dar la un moment dat va realiza ca viata poate continua.

nemora spune:

cleo, bifat, rezultat: invidie.

se lupta si ea saraca, dar nu-i iese. nu-ti fie mila de mine. puteam si eu sa fiu femeia-victima, dar nu-s, si asta e mare lucru.

da, ea vrea acum sa-i fiu mama si cu asta chiar ca nu ma stiu descurca si i-o refuz. daca ea nu poate sa-si fie singura mama asa cum ar fi normal eu cu atat mai mult nu pot.

in final ajung la concluzia ca sunt strict problemele ei, ca nu se poate mamai decat singura si ca presiunile pe care le pune pe mine nu-s normale astfel incat singura solutie este sa ma detasez emotional. n-as vrea asta dar nu pot eu sa-i fac viata frumoasa.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.