Parinteala nepavloviana(4)

Raspunsuri - Pagina 24

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns cleo78 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Monnvas

Pun si eu "pe tapet" o situatie.

Suntem plecati din tara in 3. Mai avem cateva saptamani de stat in Belgia. Evident, locuim intr-o casa inchiriata. Pentru care exista o garantie destul de consistenta in contul proprietarei. Deci eu sunt stresata sa nu care cumva sa facem vreo stricaciune. Deocamdata insumam: una bucata masa de lemn mazgalita cu creionul (pe tura lu' tat-sau, ca eu ascunsesem bine creioanele), una bucata perete alb manjit cu rosu (ca cineva a dat cu muzicuta de perete si s-a luat culoarea) si una bucata canapea la care frec de o saptamana sa iasa mirosul de voma. Au fost mai multe, dar am mai reparat. Il inteleg pe pitic, tot ce acasa era OK (mazgalit pereti, stat pe jos, aruncat cu obiecte prin casa) a devenit NU. Tehnica explicatului de 10-100-1000 de ori e cu siguranta benefica, dar pe termen lung. Eu am nevoie de o solutie-minune, care sa il faca sa asculte cateva indicatii simple: nu ne jucam cu masinutele pe perete, ca facem gauri (fiindca joaca inseamna si busiri repetate), nu batem in calorifer (ce dor imi e de caloriferele de fonta in care puteai sa dai cu tunul!), nu lovim cu jucariile in masa (am uitat sa trec la stricaciuni alta bucata masa cu zgarieturi si gaurele) si altele.

Ce fac io. Rechizitionez fara mila. Ai dat cu camionul de parchet, avertismentul si la a doua abatere sanctiunea. Ai batut cu cartea in calorifer, s-a luat. Cu morala de rigoare si, din pacate, cu ridicatul vocii cam des.

Rechizitionarea asta e pedeapsa? Pentru ca ma simt ca un stapan care isi exercita puterea. Pe de alta parte, zau ca nu stiu ce altceva as putea sa fac. Nu numai ca mi se zbarleste parul cand ma gandesc la garantie, dar mi-e si rusine de propietara apartamentului, care e o femeie fina.

Sau cu galagia. In prima zi a venit vecinul de jos sa vada ce e cu zgomotul. Dupa n-a mai indraznit sa apara. Acasa nu ma sinchiseam prea tare de zgomot fiindca sus nu am vecini (a murit), iar jos e o tanti schizofrenica de care chiar nu ma sinchisesc. Aici insa is oameni care se duc a doua zi la munca (am vecini doar jos) si care nu-s obisnuiti cu tambalaul. Ca sa fiu sincera, nu stiu cum fac flamanzii astia, au niste copii foarte linistiti, fara sa fie blegi. Pur si simplu nu tipa, nu fac ca toate animalele imaginare, chiar cand sunt veseli. Am uitat sa precizez, la noi galagia se face din prosteala, adica in joaca, de bucurie, oricum, nu de suparare. Am ales o metoda care mi se pare degradanta in primul rand pt mine (si intentionez sa o las aici): amenintarea. Daca tipam, ne da afara din bloc si dormim la gara, ramanem "fara acasa". Dar cum pusca mea sa fac???


(nu va mai zic cand a bagat niste piese de jucarie in calorifer... efectiv am plans... noroc ca le-a scos tat-sau cu niste bete).

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3


haha, si noi cam la fel. Suntem chiar vecine
Deci io ti-as recomanda sa iesiti cat de mult afara, sa isi consume energia. Noi asa facem acum, chiar daca ploua, pt ca in casa inca nu avem mobila, si de scris peretii, chiar din prima luna de inchiriere.... nu imi arde, mergem afara. De fapt, cred ca ai vazut ca aici copiii ies afara in orice conditii.

La scris pe pereti, cred ca poti lua o scandura/placa mare. Sau un trafalet cu lavabil - oricum noi tre sa lasa aprt alb zugravit cand pleci din aprt. La lovit in parchet, nu am o solutie.


Plus, e la varsta cand incepe comunicarea, dar nu e f. clara.

Cat despre galagie, in afara de zornaitul pe parchet pe care il fac unele jucarii - si pe care il poti preveni cu un covor/patura sa zicem, celelalte nu se aud asa de bine la vecini (blocurile par bine izolate). Plus, ce am obs. oamenii aici is f. toleranti la copii. La oamenii scandalagii nu mai vezi asa ceva....

Dqca citesti in urma, vei gasi multe sfaturi practice si solutii strans legate de situatia voastra

La noi fata face zgomot/intrece rugamintile noastre fix cand vrea sa ne atraga atentia. Fiind o perioada agitata pt noi (mutare, nou job, casa noua etc), noi ca parinti faceam planuri si vb continuu. Fata, fie agitata de schimbare, fie ca avem altceva mai important in viata noastra decat ea, a reactionat .... la fel ca fiul tau.

Citind aici, mi-am dat seama de unele greseli ale mele, si sper sa le indrept.



despre salariu/banii copilului. Deci nu am ajuns inca acolo. Dar din copilaria mea. Deci noi primeam bani des de la parinti - taica meu facea 'ciubucuri' nu tocmai legale, trecea pe la crashma, ne dadea si noua ceva, si mamei, ii dadea si un scandal etc. Banii aia murdari, sa zicem, nu au avut valoare. Punct. Ba ajunsesem sa profit ca e beat si doarme, si sa ii fur din buzunar.
In plus, io munceam in weekend si vacantele la bunici (aveau animale, stana, etc). primeam des ceva, la sf vacantei. Nu era salariu, pur si simplu tataia sau mamaia ma luau deoparte, f. serios asa, (pt 2 oameni simpli cu pensie de CAP) si imi ziceau: pt ca ai pascut oile/prasit/facut trebushoara, uite de la mine niste banuti sa iti iei si tu haina/pantof/caiete (ce credeau ei ca trebuie).
Ei, banii aia aveau alta valoare.
Una imensa. Ca deja stiam cat de greu ii obtineau bunicii, apoi ca si io munceam (nu la nivelul lor, dar tot era munca), pt ca ii primeam fara sa am asteptari.
Prietena mea buna, primea o suma de buzunar la 2 sapt (in liceu). La salariul parintilor, banui.
Daca poti gasi o activitate in afara casei, si sa il implici si pe el. Nu stiu, sa zicem ceva de weekend,si sa munciti amandoi 2 ore ... si banii sa ii impartiti (evident, nu frateste )





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Tot eu...

Acum 3 saptamini am fost cu Pisilinca sa facem vaccin antipneumococic. Cind am intrat in policlinica s-a pus pe smiorcait, pina ne-a venit rindul a vomat de stress.

Ieri am incercat sa ii povestesc de gradinita, pentru ca de la 1 iulie as vrea sa renuntam la bona, pentru ca nu sunt multumita deloc. Acum vreo 2 luni ma batea la cap sa mergem la gradi, sa mergem la gradi. Ieri, cum a auzit de gradi a inceput sa plinga sa nu mergem, sa nu mergem. Mi s-a parut ca "Lasa, mama, nu mergem nicaieri" nu este raspunsul cel mai bun pe care i l-as putea da, asa ca i-am vorbit de educatoarea de anul trecut care i-a fost draga (dar nu cred ca o mai tine minte), i-am spus ca sint copii, ca in parc, ca acolo o sa deseneze si o sa se joace cu plastilina, ca doamna o sa le citeasca povesti (astea fiind citeva dintre activitatile ei preferate)...nimic, tot plingea ca nu mergem, nu mergem.... I-am spus ca nu mergem azi, nici miine, o sa mergem mai tirziu; nimic. Intr-un final, pentru ca eu nu am vrut sa ii spun "Nu, nu mergem la gradi never ever", copila mi-a vomat; de stress si de frica.

Nu stiu daca i s-au spus lucruri nasoale despre gradi. Ea se bucura sa mergem la copii in parc, la copii la spectacol, dar este intr-adevar anxioasa si se sperie usor cind e vorba de locuri noi. Am mers in weekend la nasii ei, in apartamentul nou, scara blocului are usa de termopan alba, am luat liftul, s-a smiorcait desigur, cind am intrat la ei pe usa era de gitul meu si ma batea la cap ca "Pecam, pecam". ine, i-a trecut in secuna doi cind a vazut casa de om, jucarii (au si ei o fetita cu 1 an mai mica) si pisici.

Nu stiu cum sa procedez. I-am amintit ca Georgiana (lunga poveste, o scolarita mare, clasa a zecea, care ii place ei fff mult si pe care o vede saptaminal) merge la scoala, ca si Maria (fetita nasilor) o sa mearga la gradi... nimic. Nici nu indraznesc sa pronunt cuvintul gradinita dupa episodul de aseara.... Am intrebat-o de ce nu vrea sa mearga, de ce nu-i place, ca si copiii de afara (pe care ii cunoaste, cu care mai schimba jucarii) merg cu totii al gradi... efectiv era disperata.

E adevarat ca ieri dimineata am mers pina la ORL pentru un control (ii ies doua masele pe partea pe care a avut problemele cu urechea si tot statea cu mina acolo, si am vrut sa ma asigur ca nu e vreo recidiva), dar desi a si plins, a spus Buna ziua...apoi dupa controlul absolut nedureros a afirmat singura ca a plins degeaba, s-a conversta cu dl profesor, i-a atras atentia ca ii suna telefonul si ca trebuie sa raspunda, s-au despartit prieteni...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Auzi, dar daca ai numi gradinita altfel - cresa sau scoala, daca zici ca are o prietena la scoala? Eventual sa o duci in vizita la o gradinita fara sa o numesti "gradinita"?

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

Pisigri evita cuvantul gradinita, probabil sa creada ca acolo e la doctor.

Spune-i de ex ca mergeti la copii sa va jucati si vizitati gradinita. Numiti-o altfel pana elucideaza ea care e misterul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Pisigri, daca Ilinca e atat de afectata de gandul mersului la gradi, cred ca trebuie sa ii spui ca va merge la gradi atunci cand va dori ea . Chestia asta o va linisti cu siguranta. Garantez :D.

Stiu ca tu te gandesti ca daca ii spui asa, ea va deduce ca isi poate permite sa decida in dreptul oricarei obligatii pe care o va avea dinainte, dar sa stii ca nu e asa.

Faptul ca fetita vede ca parintii ei o inteleg, ca tin cont de temerile ei, ca nu o obliga sa faca un lucru care o inspaimanta, pe langa ca ii va da multa incredere in ea si in parinti, o va face sa accepte mult mai usor obligatiile de peste cativa ani. Iti garantez si asta :D.

Imi inchipui ca mersul la gradi ar fi mult mai avantajos pentru Ilinca din anumite puncte de vedere, dar ea prefera deocamdata siguranta pe care i-o da vietuirea in casuta ei, alaturi de tot ce ii este familiar. Si trebuie ascultata.

Daca as fi in locul tau, as abandona subiectul gradinitei si as mai astepta sa creasca putin.
Apoi, cand ai aduce iar in discutie gradinita, daca se arata iar speriata de gandul ca ar fi lasata singura acolo, spune-i ca o sa o lasi sa stea numai cat vrea. 5 minute, 10 minute, 1 ora etc.
Si chiar asa sa faci.
Ai sa vezi ca daca ea va decide timpul pe care il va petrece la gradi, nu va fi greu sa observe ca e bine la gradi, poate chiar mai bine decat acasa, cu bona, si ca vrea sa stea acolo mai multe ore.
Ai incredere in Ilinca, la fel ca orice copil are acel bun simt inascut care o face sa decida corect ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Monn, ieri am schimbat-o pe scoala, dar nu a vrut nici la scoala. Azi am prins-o f linistita si tocmai ce am intrebat-o daca vrea sa ii povestesc ce fac copiii la scoala. Dupa ce mi-a reamintit ca nu vrea la scoala, a acceptat si chiar am povestit impreuna cum se joaca toti copiii la scoala si ce bucurosi sint sa mearga acolo.

Denizel, iritarea mea legata de bona este veche, i-a pus capac faptul ca mi-a zis ca de olita nu am decit sa ma ocup singura (nu prea vad cum sa fac asta daca eu stau cu Ilinca intre 16.30-21 (cind se culca) si nu vad de unde refuzul indirjit de a colabora. In plus ea e putin cam surda; saptamina trecuta am sunat-o si nu a raspuns, am revenit dupa 10 minute si cind a raspuns m-a intrebat daca eu am sunat si mai devreme, ca ea "motaia pe canapea". Nu stiu daca motaia = dormea, dar ... Si avind in vedere ca de jumatate de an copila inca zice sa nu vina bona... Si ca mi se pare totusi tirziu sa o duc la 3,5 ani... Si mai am o "problema": nu da nici un semn ca ar avea vreo intentie sa se imbrace/dezbrace, incalte/descalte; de mincat maninca singura numai daca are chef, dar in general nu prea are... Ma gindesc ca gradi ar stimula-o si in sensul asta.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Pai, Pisigri, daca o duci la gradi fiindca tu crezi ca e timpul sa manance singura si sa se imbrace singura, nu-s de acord . Se cheama ca o duci pentru tine, nu pentru ea :D.

Daca o duci ca sa o scapi de bona, o duci pentru ea , dar obisnuieste-o treptat cu gradinita.
Daca tot aveti bona asta, profitati ca inca e angajata voastra si aplicati metoda "uite, Ilinca, te las la gradi cat vrei tu". Azi 5 minute, maine 15 si tot asa.
A, stai, dar nu intra si gradinitele in vacanta?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Este gradi privata la care a mers si anul trecut, cind s-a adaptat...acceptabil de repede, sa spunem. Educatoarea si directoarea mi-au spus ca ne primesc oricind dupa 1 iulie, in vara fiind mai putini copii domnisoarele educatoare au mai mult timp sa ii cocoloseasca pe astia mici si sa ii ajute sa se obisnuiasca. In plus nu e perioada de viroze si am putea trage sperante sa treaca mai usor peste imbolnavirile de la intrarea in colectivitate.

Trebuie sa recunosc ca am vazut copii mai mici decit ea si mai descurcareti cu chestii de-astea obisnuite, gen imbracat, mincat etc. Adica stie si poate sa faca niste chestii, dar e obisnuita sa fie ajutata si asteapta si solicita asta. Daca nu o ajuti, "se isterizeaza", miorlaie, plinge, urla...iar eu mereu consider ca incaltatul si imbracatul nu sint motive destul de bune pentru cite o cearta, asa ca...o ajut.





http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Matzagri, eu cred ca impotrivirea la gradinita vine din discutii "overheard": probabil ca a auzit ea ca la gradi copiii se imbolnavesc, probabil ca a auzit ca a stat in spital din cauza ca a fost la gradi... nush.

Si noi ne-am inscris la gradi si din septembrie ne inrolam. Cand il intreb asa, din senin,daca vrea la gradi, evident ca imi spune ca nu. Dar el a fost cu tat-sau sa viziteze "ghinita" si au nimerit la ora mesei, a primit o bucata de pizza, a cerut-o si pe a doua si uite asa s-a format o amintire frumoasa. Daca ii amintesc de pizza si de gradi, imediat imi zice ca vrea la gradinita. Acum de la lauda la fapte stiu ca e cale lunga, dar suntem optimisti

Ce zice Denizel, cu lasatul 5-10 minute, suna grozav, dar nu prea se permite. Cand cautam gradi am intrebat in mai multe locuri daca ma lasa si pe mine sa stau la inceput, o zi-doua-trei, cu piticul si mi s-a raspuns categoric nu. Nu mai stiu daca la gradi asta la care l-am inscris o sa pot sta cu el, dar ma gandesc sa mai fac vreo 2-3 vizite de recunoastere, sa i-o prezint pe educatoare si sper ca asa sa accepte "inrolarea" mai usor.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri


Trebuie sa recunosc ca am vazut copii mai mici decit ea si mai descurcareti cu chestii de-astea obisnuite, gen imbracat, mincat etc. Adica stie si poate sa faca niste chestii, dar e obisnuita sa fie ajutata si asteapta si solicita asta. Daca nu o ajuti, "se isterizeaza", miorlaie, plinge, urla...iar eu mereu consider ca incaltatul si imbracatul nu sint motive destul de bune pentru cite o cearta, asa ca...o ajut.





http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)



E foarte mica, Pisigri :).
Nu conteaza ce fac altii mai mici decat ea, conteaza ca ea nu vrea deocamdata sa le faca .
Poate ca nu vrea fiindca a simtit ceva presiune din partea ta pe tema asta.



Monnvas, cred ca foarte mult conteaza educatoarea cu care vorbesti. La noi s-a putut cu lasatul cat vrea el (stiu totusi ca a fost un caz fericit, pacat ca a trebuit sa schimbam gradinita aia). Iar daca e gradi particulara, cred ca e cu atat mai usor.
Ideea e ca eu nu mai am incredere DELOC in cadrele didactice - de prea multe mizerii ne-am tot ciocnit -, nici vorba sa las copilul acolo pe baza asigurarilor lor ca totul va fi in regula, ca au experienta sau ca imi vor spune ele exact ce s-a intamplat in alea cateva ore .
Cred ca daca as mai avea un copil, as fi spaima gradinitelor .


Mergi la inceput