Parinteala nepavloviana(4)

corap spune:

? care frica?

frica de autoritate - he, cate as fi facut eu (pozitiv) cand eram mai tanara, daca n-aveam asa bine implantata chestia asta.
frica = simt de conservare (de ex. sa nu sara pe fereastra, sa nu bage mana-n foc si sa nu-si taie degetele cu cutterul) - asta vine uneori cu timpul, cu experienta - la fi-miu au fost instinctuale, fi-mea (4 ani) le-a invatat. si in niciun caz ce i-am povestit eu cu "cutterul taie tare" n-au avut niciun efect pana nu s-a taiat singura si s-a potolit (relativ, acu' e fan foarfeca, s-a si tuns singura )

maria_alexia spune:

si daca tot ce faci e sa-i securizezi, mai ajung sa traiasca fricile astea naturale si instinctive?

si, la nivel evolutionist pastrand discutia , daca nu i le transmiti, atunci il lasi sa invete doar din experientele negative proprii? iar tu i le oferi doar pe cele pozitive?

pisigri spune:

rrox, anca

Eu am avut colegi care furau din magazin "for fun". Aveau bani sa isi cumpere, existau in casa dulciuri. Dar preferau "adrenalina" unor asemenea "provocari".
Nu stiu ce e in spatele unor asemenea gesturi, dar nu pot sa le pun DOAR pe seama curiozitatii/privarii de rontzanele/dorintei de a atrage atentia adultului. Din contra, cred ca in multe cazuri sint accese de teribilism specifice unei anumite virste.
Si nu cred ca ma multumestesa ii spun ca nu trebuie sa furam pentru ca:
- nu e cinstit
- provocam o paguba pentru care vinzatoarea trebuie sa plateasca ea din banii ei (si de aici se poate construi o intreaga poveste)
- inca cel putin alte 5 motive care imi vin in minte acum.

Astea sint lucruri deja discutate; copilul le stie, dar a ales sa le "uite", din diverse motive: sa fie cool, sa fie ca ceilalti, sa raspunda unei provocari etc.
Si unele lucruri pur si simplu nu se fac.

A propos de dus marfa inapoi.
Am plecat de la un supermarket si dupa ce am facut 10 pasi de la casa, am gasit in carut o punga de seminte crude decojite care se "pitise" la picioarele copilului. Ne-am simtit asa de prost, l-am trimis pe sot inapoi la aceeasi casa, sa plateasca semintele. Si de aici sa te tii.... A vazut supraveghetoarea de la case ca ne-am intors, si intii ne-a luat pe noi "tare", ca "aaaa, v-a vazut cineva cu pungaaaa si de-aia ati venit". Nu, doamna, am uitat efectiv de ea, am vazut-o cind a vrut copila jos din carut si ne-am intors sa o platim. Am platit-o, dar saraca fata de la casa avea o fata asa de necajita, si supraveghetoarea o luase in niste suturi, de am zis ca data viitoare cind se intimpla sa nu belim ochii destul (este prima oara cind am "furat" ceva...) nici nu ne mai intoarcem, ca mai mult rau i-am facut fetei aleia....

P.S. asta din urma a fost o paranteza offtopic...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

Dar oare chiar vrem sa invete pe propria piele ce e cu fricile astea? Adica, mi se pare normal sa explic si sa securizez apoi, sa nu ma bazez pe logica si instinctul de conservare ale unui copil, care prin natura lucrurilor este mai "predispus" sa fie aiurit, zapacit sau pur si simplu sa fie incapabil sa prevada niste consecinte.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

corap spune:

maria, eu zic ca ii poti povesti copilului experientele tale; dar copilul nu preia experienta ta, nu-l poti face s-o preia, care ar mai fi sensul existentei lui?
si-apoi fiecare experienta e perceputa diferit, in functie de om.
copii nostri nu sunt prelungirea noastra. nu sunt niste noi mai mici. (parerea mea)

viviana spune:

rrox, un control asupra copilului trebuie sa ai. Iar eu nu sunt si nu am fost niciodata o persoana stricta. Insa, uneori se impune o anumita strictete.
Nu sunt o maniaca a controlului ci mai degraba imi place sa las copilul sa se miste liber in limitele impuse de bunul simt. Sa aiba dreptul la propriile alegeri. Daca alegerea este gresita si depaseste cu mult, permisibilitatea admisa incerc sa fac ceva.

Nu intotdeauna pot gasi calea corecta.

Restul, ce-a zis ea sunt amenintari spuse la nervi care nu se vor materializa niciodata.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anca_a spune:

Atata timp cat nu stii, n-ar trebui sa urmeze nici un "dar"...





Sa atraga atentia, sa traga (constient sau nu) un semnal de alarma parintilor: hei, am nevoie de ajutor, ceva nasol se intampla cu mine, nu (ma) vedeti? samd.

Nu cred ca exista furt fon fun, intotdeauna e mai mult de atat.

maria_alexia spune:

eu tocmai incep sa ma conving ca exista, si in speta in cazul copiilor lasati prea departe de lumea reala de catre parinti: fun fiind sa traiasca o experienta noua, de care nu au nici o frica.

rrox3 spune:

Mi-a venit sa sciu simplu q.e.d...

Eu zic ca ar fi bine sa ai o relatie de egalitate cu copilul, de colaborare, de iubire. Intr-o astfel de relatie nu controleaza nimeni pe nimeni...din respect pentru individualitatea celuilalt.

Si nu, nu e vorba de responsabilitati aici, fireste ca ale parintelui sunt mai multe, cam toate initial si apoi din ce in ce mai putine. E vorba de intalnirea intre doua fiinte umane, care nu se considera nici una mai presus decat cealalta.

corap spune:

off topic, sa consideri furtul ca ceva groaznic de dramatic si cu consecinte inspaimantatoare e o ipocrizie atata timp cat e generalizat social - ia sa ridice mana sus aici cine n-a descarcat de pe torente si n-a luat de pe scribd munca munca unora carora ar fi trebuit sa le plateasca drepturi de autor. oricat de imaterial, si asta e tot furt (si este si incriminat legal). si nu e cu nimic mai putin furt decat furtul unui cauciuc de masina. si uneori e chiar "just for fun" si savarsit de adulti responsabili. edit: si care nici macar nu-l percep a fi furt.