Copii nascuti la final de mileniu (1999 - 2000)

glimmer spune:

Letitia, am inteles ce ai vrut sa spui, este greu sa lasi copilul multa vreme singur, nesupravegheat. Am vrut sa alunec usor spre gluma, pentru ca noi iubim atat de mult vacantele.

Despre mesajele pe care le transmitem copiilor, dincolo de ceea ce se vede "cu ochiul liber"... mie mi se pare destul de greu de generalizat ce asocieri fac ei la un moment dat, ce inteleg dintr-o anumita atitudine a noastra in momentul in care ne manifestam sau in ce fel o inteleg mai tarziu. De exemplu imi permit sa-mi dau cu parerea in cazul Simonnei, pentru ca a starnit ceva comentarii... poate copilul asociaza lipsa invataturii cu buda, si nu invatatura in sine. Si poate mai tarziu "buda" va deveni un soi de eufemism pentru un loc de munca cam ingrat si prost platit

Ca sa ma intorc la ceea ce ma priveste direct, pentru ca, Rrox, ai luat in seama mesajul meu si mi-ai adresat niste intrebari, probabil chiar intelegi ca sunt preocupata in mod deosebit de chestiunile pe care le impartasesc aici. Chiar nu pot sa spun cand ar fi bine sa iasa fiica mea singura pe strada, probabil odata ce i se va ivi aceasta ocazie, nu ma voi opune, depinde mult de imprejurare. Asa cum am mai spus, ma preocupa faptul ca ea nu are prietene "de joaca", pur si simplu asa s-a intamplat, deci nici nu are cu cine iesi, deocamdata. Cutitul il foloseste pentru a-si taia mancarea in farfurie, de exemplu, aragazul are ocazia mai rar, dar am invatat-o sa-l foloseasca. E drept ca nu i-am dat, de exemplu, sa taie zarzavaturi, sa portioneze carne sau alte asemenea si nu a avut ocazia sa-si prepare singura ceva pe aragaz. Mesajul pe care sper ca-l transmit este ca are timp sa le faca si pe astea, nu e nicio graba, e bine sa mai capete ceva indemanare si ceva mai multa forta intre timp ca sa taie ingredientele pentru mancare, pentru ca si mie mi se intampla sa ma ranesc si ei ii este "mila" de ea insasi daca se raneste si curge sange. Iar lumea chiar este un loc periculos, si vedem asta mereu in jurul nostru. Sper ca a inteles acest mesaj, sper ca i-l transmit in mod corect, orice o fi insemnand acest lucru, sper desigur sa nu se intalneasca niciodata cu ce e mai rau si mai sper, chiar daca ma repet, sa aiba resursele sa se protejeze. Deocamdata, din fericire, s-a confruntat cu "relele" de zi cu zi, in special cu rautatea copiilor de varsta ei sau un pic mai mari, dar stim cu totii ca sunt si rele mai mari de atat, iar eu nu ma voi preface ca ele nu exista.

PS: am editat numai pentru ca inversasem niste litere intr-un cuvant.

Simonna spune:

Si tu cit de draguta si politicoasa! Ma dau in vind dupa persoane de-astea care scriu mesaje numai ca sa se bage in seama! Da' daca te simti tu bine, baga mare! Raspunde-mi ca sa avem pe ce sa ne dam in cap si sa stricam subiectul, ca prea era civilizat pentru gustul tau, nu?

Simonna

grati.ela spune:

Simona, tata nu ma certa niciodata cand luam o nota mai mica la mate mai ales (acolo avea piticul) dar ma trimitea sa aduc cizmele de cauciuc din balcon si imi cerea sa le lustruiesc spunandu-mi ca imi gaseste sigur un loc la combinat (de celuloza si hartie unde putzea teribil)...sa stii ca a functionat! Nimic nu ma putea motiva mai aprig...

Ozi are doua motoare cand e vorba de motiv de invatatura:
un castig material (cam fiecare concurs faza nationala implica o tabara unde primeste si banuti de cheltuiala dar daca ia un premiu atunci are si o suma in bani...)- atunci cand ma uimeste cu cate o solutie la vreo problema de mate primeste bonus o carte de-i place ei sa citeasca (vampiri, varcolaci...) si una pe care vreau eu (coliba unchiului tom...);
portofoliul pentru admitere la liceu.

altfel, luni copiii merg la diriginte cu flori, bomboane...? Ozi are diriginta noua si nu stie cum sa procedeze...eu vad nimerita o cutie de bomboane in semn de bun venit, asta avand in vedere ca toti au iubit-o tare mult pe fosta diriginta.

Simonna spune:

Stiu ca pare extrem :) Da' vorbeam ca televizorul deja de saptamini si ne petreceam serile certindu-ne ca sa scrie 5 cuvinte. Evident ca n-a atins buda cu pricina, ca faceam hepatita pe loc, dar a fost o lectie buna.
Acum isi doreste sa se faca medic, de fapt ortofonist, dar sa aiba o retea de clinici sa le administreze el. Asa ca baga mare si la mate si la stiinte si la franceza!

La 11 ani nu stiu cum sa zic sa il motivezi, nici nu stiu care e sistemul la voi, pe-aici la inceputul lui a sasea deja se da examenul pentru liceu (sint 6 ani de scoala primara si pe urma inca 5 de secundara), anul trecut pe vremea asta Atomix incingea testele, ca mai avea o luna pina la examen.

Cu el recompensele functioneaza cel mai bine, cum spuneam, nu materiale ca de-astea am rar in program, dar un film in plus de vazut vineri seara, un sleep-over, aprobarea pentru a-si cumpara un joc nou, o zi in care poate sa-si aduca mai mult de doi prieteni deodata acasa pe toata ziua si alte asemenea.

La noi facutul lectiilor s-a implementat in timp, de la bun inceput au existat temele in plus, chiar si daca era vorba de 10 minute, in masina, intre casa si ora de inot, in care faceam inmultiri pe melodiile Queen sau conjugam verbe, eu radacina, el terminatia.

Eu as incepe incet, zi dupa zi, multe laude, oh, da, si asta functioneaza tare bine, as lucra cu el, Atomix mereu si-a facut lectiile la masa din bucatarie nu la el in camera, eu nu cred ca trimiti un baiat la el in camera si el o sa isi faca, constiincios lectiile in loc sa deseneze cinci roboti pe birou. :) Sint sigura ca exista exceptii, dar nu in universul meu. :)

Simonna

Simonna spune:

Profit ca voi dormiti si am liber la scris :)

Da, asta s-a si dorit si asa a si ramas, un eufemism. Intre timp a evoluat la "impingator de carucioare in parcare la supermarket la minus 15 grade", pe asta si l-a gasit singur acum citiva ani, pe o vifornita cumplita in care se uita din masina oprita la semafor cum aduna un tinar carucioarele alea si-a declarat: "Mum, I bet you he didn't finish Secondaire 5" (adica ultima clasa de liceu, unde e rata cea mai mare de abandon scolar in Quebec).

Simonna

Simonna spune:

Aaaa, mie-mi spui de nota la mate? :))))))

Ideea cu recompensa pentru cind te surprinde cu o solutie am s-o fur si eu, e tare faina.

Coliba unchiului Tom e in portofoliul pentru admiterea la liceu????? Wow! Radu citeste de un an Monte Cristo, mai citeste, se plictiseste si mai citeste un vircolac, ceva, de gura mea iar se apuca de MC, dupa doua zile iar cu vircolacul... :) Tocmai am fost la sedinta cu parintii si profa de franceza ne-a spus clar sa nu ne asteptam la nimic clasic, toate lecturile obligatorii vor fi "contemporane". Astept cu curiozitate sa aflu ce-i aia, da' deduc ca-i tot cu vircolaci de-ai lor :) (Obsesia lui Radu e ceva ce se numeste Cavalerii de Smarald, scrisa de o localnica, din aia pot sa-i dictez kilometri ca nu protesteaza...

Nu stiu ce sa zic cu bomboanele, cred ca e ok, aici in afara de cite-o atentie de Craciun nu se duce nimic. Anul trecut a fost special, ca Radu a iubit-o pe invatatoare, si-atunci i-am trimis un borcanel haios cu dulceata facuta de mama in Ro si Radu a scris o scrisoare despre cum bunicul a cules caise, bunica a facut dulceata, mami si tati, el si sor'sa au gustat-o, au declarat-o demna de impartit cu invatatoarea lui favorita... Invatatoarea a plins in clasa, asa s-a emotionat, eu am lacrimat in secret :)

Succes lui Ozi!

Simonna

oanagabriela spune:

Urmaresc si eu discutia voastra si mi se pare f.interesanta. Am inceput si eu sa am o parte din problemele pre-adolescentilor... Mai ales motivatia de a invata este in continuare un "challange"
Uitati ce am primit de la o prietena:

http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/teenbrain/interviews/todd.html

Si un extract de la sfirtul articolulul, sint sigura ca va veti regasi in aceste rinduri.

One of the things I think that this research could help inform us about is the fact that the teenager is not going to take the information that is in the outside world, and organize it and understand it the same way we do. That's a very general statement. But when you think about it in terms of interactions at the dinner table or on the weekend or doing chores or doing homework, it means that whatever communication, whatever conversation you have with them, if you're assuming they understood everything you said -- they may not have. Or they may have understood it differently.

And if you think that their assignments are clear to them, they may not be. So it may be that we're putting them in a difficult situation, because we're assuming that our conversation is very clear, when in fact they may also think they've understood it clearly; but we're not saying the same things to each other.

... A good example of that is the typical Saturday morning conversation where there is a number of small things that a child or adolescent would be told to do. "Put your dish in the sink. Please get dressed now. We're going to get ready to go out." And ten minutes later, there seems to be no movement, the dish is not in the sink and they're not dressed. And the first response as an adult is that they're being difficult or confrontational or not wanting to do it.

But in fact, a lot of the time they're just not paying attention; either they heard that information, but they didn't really register it, or they heard it and they thought it was OK to do it later. Or they heard it, but whatever came on TV seemed more important. They somehow have reorganized that information, so they're not really trying to disappoint you or frustrate you. It's just that they saw it in a different light. ...

Lala_D spune:

Un an scolar plin de succes, bafta multa tuturor!

PS : vad ca grupul de a sasea a migrat , salutari doamnelor !

helbi spune:

Lala, eu asa mi-as dori sa raminem impreuna si la subiectul de clasa a 6-a.

Mult succes tututor celor care incep de azi scoala.

glimmer spune:

Salutari!

Oana, am citi articolul la care ai facut trimitere. Si eu am fost interesanta de-a lungul vremii de astfel de chestiuni. In mod clar exista o explicatie de ordin fiziologic la tot ceea ce se intampla in mintea noastra, la orice varsta, si a faptului ca odata cu cresterea vedem lucrurile diferit in adolescenta fata de copilarie, in tinerete fata de adolescenta, la maturitate fata de tinerete etc. Sunt cercetatori axati pe latura "stiintifica" a vietii si care afirma ca absolut orice gest sau sentiment al nostru are la baza o reactie chimica ce se produce in organism. In plus, se pare ca a da vina mereu pe "hormoni", in cazul adolescentilor, este exagerat si ca de fapt creierul lor este un "santier in lucru". Un articol cam pe aceeasi tema ar fi www.revistamagazin.ro/content/view/6655/20/" target="_blank">acesta.

In tarile in care, de exemplu, industria divertismentului a luat o mare amploare si are o mare putere financiara, aceasta finanteaza de studii pe creierul adolescentilor, pentru a reusi sa livreze un hit pe gusturile cat mai multor adolescenti. Se pare ca a aparut chiar un nou instrument de marketing, "neuromarketingul", prin care diverse industrii cauta cheia produsului de succes. Ideea e ca totul in comportamentul nostru s-ar reduce oarecum la modul in care ne functioneaza creierul.

Chiar ma intreb daca noi, ca parinti, ne luptam doar cu niste molecule incapatanate. Ceea ce complica treburile este faptul ca exact la varsta asta cand au loc atatea transformari, ei isi decid, incet, incet viitorul...