Chiar in panica!

Rufus spune:

Vedeti voi, ideea de a-si face rau constient, imi este straina, desi e clar ca-i reala. Chiar daca am trait in alta perioada, situatia era, pe fond, similara. Exista niste reguli, copilul este pus sa le respecte, ii plac sau nu-i plac. Sigur ca, periodic, copilul incalca regulile; uneori e prins, alteori nu. De aici, "plata" pentru fapta sa.
In acest punc apar diferentele. Unii parinti isi bat copiii, altii ii pedepsesc, unii mai rau, altii mai cu mila. Mai sunt parintii care nu baga de seama, din nepasare sau din lipsa de timp. Renuntand la extreme (batai sau nepasare), ramanem cu ideea ca ne invatam copiii cu viata reala, in care faptele lor capata greutate, primesc recompense, dar suporta si consecintele faptelor lor, singura diferenta fiind ca consecintele nu sunt ireversibile, fiind dictate de noi, parintii.
Cu alte cuvinte, nu putem sa-i lasam sa-si faca rau, in ideea ca, in final, vor intelege cum sta treaba si se vor maturiza. Pentru ca raul inseamna, de multe ori, in afara de raul pe care mi-l face mie, prin suferinta, un rau ireversibil pentru el. Si atunci, e clar ca sunt terminat.
Pana la urma, tot unde zice denizel trebuie ajuns, vorbind de respectul de sine; dar poate ne da (tot ea) si un manual cu instructiuni...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

SailorPluto spune:

Daca-mi dati voie, o parere. Eu sunt noua pe acest forum, am intrat pt. ca am intampinat niste probleme de comunicare cu parintii (sunt meditator). Din punctul meu de vedere multi parinti sunt f. pretentiosi, excesiv de grijulii si nu vorbesc destul de deschis cu copilul. Aici cred ca titlul thread-ului este semnificativ: panica.

Copilul mi se pare deja destul de speriat, culpabilizat, o pedeapsa ar face inca si mai rau. Cred ca nici directoarea nu a actionat cu tact, nu am inteles daca ea a vb cu fata sau a chemat direct parintii si ce s-a intamplat mai departe, daca s-a mai transmis ceva in scoala de natura sa faca fetita sa se rusineze si mai mult. Toti adultii din poveste imi par ei insisi neinformati in privinta drogurilor si dependentei de ele. Prin eliminare (culoare, alte caracteristici) ajungem la cocaina, dar o cantitate marisoara si nu destul de bine ascunsa (drogurile se iau pe furis, nu afla colegii ca prizezi). Plus ca vorbim de un "viciu" scump, de unde bani, in ce conditii ar fi putut sa cunoasca dealer-ul, are vreun anturaj dubios, frecventeaza baruri, intarzie pe afara? Un adolescent mai degraba experimenteaza cu tutunul, marijuana, alcoolul. Si daca se apuca de droguri, mult mai frecvent se injecteaza. En fin, aflam ca e un amestec de medicamente pisate (NU din cele periculoase, date pe reteta, ci banale), dar in ce scop? In scopul de a face pe grozava la scoala. Din dorinta de a atrage atentia, un copil mai mic si-ar fi dus colectia de masinute/ jucarii la scoala, alte fete se imbraca intr-un mod mai provocator, fetei dvs probabil i s-a parut mai palpitant asa, cu prafuri.

Mai spuneti aici ca i-ati spus ca v-a dezamagit, speriat si toate cele, dar nu a comentat. Cred ca inca rumega, se intreaba si ea de ce parintii s-au speriat in asa hal de o prostioara. Exista riscul ca mai tarziu sa se ascunda sau sa persevereze in minciunele, din teama de a nu va ingrijora si de a nu fi certata.

Mi-a atras atentia ca vorbiti si de niste temeri ale dvs. Teama mamei de cand cu astmul si teama (paralizanta) a tatalui ca un copil s-ar putea sinucide. Cred ca astea doua trebuie elucidate.

Sper ca nu v-a suparat mesajul meu, cu drag :)

Marina spune:

Rufus, tot citindu-te pe aici m-a impresionat grija ta pt copii . Cateodata te-am considerat prea rigid. Nu te supara
In cazul de fata cred ca esti prea "cool" si tratezi problema prea usor. Fata ta a vrut sa impresioneze , nimic nou sub soare, dar sa iti inchipui ca impresionezi colegii mimand folosirea drogurilor mi se pare incredibil. Eu aici vad problema, si e o problema imensa ca nu vorbim de o tigara la colt sau de un sarut. Ai aflat substanta? Esti 100% convins ca nu e zahar. Sincer eu I-as trage copilului un test antidrog urgent, daca esti bolnav iti faci analize. Ii poti rani sentimentele c'est la vie dar si ea s-a jucat cu focul mult prea grav si mi se pare ca ignorand discutia si mimand un calm aparent nu ii dai posibilitatea sa inteleaga exact cam ce a facut. Drogurile distrug vieti si ucid. Mai ucide si fumatul dar e ocazional, plus ca dupa ce trece nebunia lumea se Mai si lasa.

Bafta multa!

Rufus spune:

Testul antidrog a fost primul gand. Din pacate, nu am actionat imediat (acum imi dau seama ca vreo 8 ore Tora si cu mine am fost morti, desi ne miscam) si doctora de familie mi-a spus ca ala trebuie facut repede, nu stiu ce timpi de injumatatire sunt mici, etc, adica il faceam degeaba. Irelevant.
Si parerea mea este ca ar fi trebuit o reactie mai energica, insa, dupa cum am spus, am preferat sa ma las pe instinctele Torei, o femeie de exceptie, care imi inspira incredere. Sper sa nu fi facut rau.
Da, Tora imi spune mereu ca eu sunt prea permisiv cu fetele (vezi cum inseala aparentele?), dar acum eu as fi fost mai radical si ea nu. E greu sa fii mama, in situatia data...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

michelle-usa spune:

Rufus imi pare enorm de rau prin ce treceti...m-a luat cu fiori cand am citit mesajul tau.
Ma rog pentru voi sa va ajute Dumnezeu, sa va dea rabdare si intelepciune.
deci pana la urma ce era in cutie? ai aflat de la analize?
Eu zic ca trebuie sa stati cu ochii pe fete,sa verif. ce vad pe net, telefoanele, gentii, dulapuri,unde merg, cu cine merg...dar cat mai discret.
Vorbiti continuu cu ele despre viata, despre decizii si consecinte.
Ce se intimpla in societate e f. grav si nu ne permitem sa tratam cu superficialitate aceste aspecte.
Eu as sta de vorba si cu un preot care iti poate da si alt fel de sfaturi cum sa vorbesti cu copiii in astfel de situatii.

Dumnezeu sa va aiba in paza!

michelle

buflea spune:

Parerea mea este ca nu e nimeni de vina - nici ea, nici voi ... cred ca isi incearca limitele si vrea sa fie cool. Pe vremea mea, a fi cool insemna sa ma pieptan cu creasta si sa ma dau cu bere in cap ca sa stea zeapana. In ziua de azi inseamna sa iti pui cercei in nas, tatuaje pe maini si sa mimezi droguri. Sigur ca noi adultii innebunim - dar asta nu inseamna ca voi sunteti parinti rai si sa cautati greselile care au dus la situatia asta.
Inteleg explicatia psihologului cu "nevoia de atentie" - dar nu cred ca fata isi doreste atentie de la voi, ca parinti ... isi doreste atentie de la generatia ei, poate vrea sa fie speciala, sa iasa in evidenta cu ceva ... poate ar trebui cautata o activitate in care exceleaza sau ii place si plusat in directia aia - un sport, sah, dans, actorie, club de citit, de compus, un fun club de muzica, poate ii place sa colectioneze ceva ... ceva in care poata sa capete atentia pe care o cauta, de la cei de varsta ei. Zic si eu ...

Nici eu nu sunt adepta bataii dar nici sa treaca evenimentul asta ca si cum nu s-a intamplat nimic ... cumva trebuie marcat, crezi ca ar afecta-o daca chiar va vede afectati, ingrijorati, vorbind normal cu ea dar strictul necesar ?

In ce relatie este cu Ioana ? Are putea avea Ioana vreo influenta pozitiva asupra ei ?

Nicoleta spune:

Stateam si ma gandeam... Fabulam... cum ar fi ca Rufus sa gaseasca in anturajul lui o persoana din Politie, dispusa sa joace putin teatru... care sa vina acasa la voi si sa o interogheze pe fata ta, sa ii ia amprentele... sa o puna sa faca pishu "de control" intr-un pahar... sa i se spuna ca va fi tinuta sub supraveghere... sa i se spuna niste statistici... ca ea sa vada ce insemna sa incerci sa te joci cu focul, sa simta ca nu este de glumit, sa inceapa sa o stranga in spate... sa nu mai faca... De frica! Fiindca drogurile trebuie sa ne inspaimante pe noi, pe toti! Gandind mai departe, ea a dat uin exemplu rau celor din anturaj... iar ei, sa fie si mai cool, pot incerca droguri adevarate... Ea insasi va fi poate tentata sa le incerce pe acelea... Nu ma luati in seama. Erau doar niste idei...

michelle-usa spune:

nu inteleg ce vrei sa spui ca e prea tirziu sa faci testul anti drog? drugurile stau in corp si 3 luni.

in primul rind testeaza substanta aia din cutiuta daca nu ai facut-o.

michelle

Rufus spune:

Michelle, asta mi s-a spus, adica drogul (sau, poate, o etnobotanica, nu stiu) e prezent in pipi cateva ore, dupa care dispare. Trebuia actionat imediat, atunci cand diriginta mi-a dat cutia).
Nu am unde testa, neoficial, continutul, pentru ca, oficial, inseamna pornirea unor proceduri pe care am fost sfatuiti sa nu le pornim. Este discutabil, dar am spus, am mers pe calea asta. Voi afla, cu siguranta, la un moment dat, indiferent ce va presupune asta.
Referitor la biserica, Tea este in perioada in care (ca si Ioana) face mofturi cand vine vorba de biserica. Mergeam cu ele saptamanal, dar, la un moment dat, n-au mai vrut. Nu am avut motiv sa le oblig, pe principiul ca se vor impotrivi mai rau, iar credinta este o optiune benevola, o bucurie, nu o constrangere. In vinerea dinaintea saptamanii "patimilor" pentru noi, diriginta i-a dus la biserica (este si profa de religie), si-a tinut ora acolo. Teodora nu a vrut sa intre, a stat undeva pe la usa, cu fitele de rigoare. In iarna am fost la preotul nostru, ne-am spovedit, impartasit, Tea a stat mult de vorba cu preotul...la scoala este alta persoana. Acolo are ceva de aratat.
Ioana nu imi este de mare ajutor. Ele se inteleg binisor, au, totusi, razboiul lor care izbucneste din timp in timp, adica exact in situatii de criza, ca acum. Interventiile Ioanei nu sunt bine primite in momentele astea, Teodora nu a acceptat niciodata faptul ca e mai mica cu cativa ani, deci ar avea ceva in minus. Lor le va fi bine una cu alta, dar nu acum, ci peste multi ani, cand vor pretui ce inseamna o sora, chiar vitrega. Desigur, nu este obligatoriu.
Teodora face sport (atletism), este pasionata de origami, ies adevarate opere de arta din mainile ei. Este absolut normala, nu vezi nimic sa-ti atraga atentia. Asta pana ajunge la scoala...
Nicoleta, nu-i chiar deplasata ideea ta. O sa ma gandesc, sa vorbesc cu Tora.
Mii de multumiri!

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

diamat spune:

Rufus, eu te-as intreba altceva. Ce ii place ei? Ce o face sa se simta fericita? Ce ii place cel mai mult la ea?

Eu asta as face. As incerca sa merg pe potentarea lucrurilor bune. Cele care ii plac,cele care o fac sa se simta bine, sa se simta incezatoare, sa fie fericita, sa zambeasca....

Avand toate astea, echilibrul ei si-ar reveni. S-ar simti mai impacata cu sine si nu ar mai avea nevoia sa 'pretend'. Sa incerce sa fie/para alta persoana.

Tot asa i-ar fi mai usor sa inteleaga ce s-a intamplat si din punctul vostru de vedere. Ca v-a speriat, v-a ranit...
Pentru ca problema e, de fapt, (aia mai importanta, dupa mine) ce s-a intamplat din punctul ei de vedere. A vrut sa para altfel. De ce? Pentru ca asa cum e nu mai e suficient. De ce? Pentru ca e nemultumita de ea.

Si atunci rolul parintelui, asa cum il vad eu, e sa o ajute sa fie multumita de ea. Si pasul cel mai simplu e sa faceti impreuna chestii care ii plac, care o fac sa se simta bine si care ii redau increderea in ea.

Nu stiu, sa zicem ca odata a pictat, ii placea, dar a renuntat. As cauta un pictor sau un prof de desen caruia sa ii arat desenele ei (a venit din intamplare pe la noi si le a vazut) si care sa o incurajeze, sa-i spuna ce chestii faine face, sa se simta apreciata. Nah, am dat un exemplu ca asta mi-a venit acum, intelegi tu ideea.

Un curs de ceva ce i-ar placea mult, cumparat niste accesorii sa-si faca singura margele, sau inele din fimo... nu stiu, ceva ce i-ar stimula creativitatea dar ar avea si rezultate palpabile pt ea.