Chiar in panica!

Rufus spune:

Denizel, nu stiu ce sa zic.
Eu am ajuns la psiholog cu Ioana pentru ca nu ne mai intelegeam. Indiferent pe ce subiect. In general, copiii (dupa o anumita varsta) considera o corvoada orice li se impune si se opun, fizic, la acele lucruri; in afara de asta, fac si lucruri anapoda doar ca sa le faca, fara a trage un folos din asta.
Oamenii nu ajung la psiholog cu copiii doar pentru ca acestia gresesc (adica, cel putin, asa zic eu), ci pentru ca intreg comportamentul copilului este in contradictie cu orice considera ei ca nu le convine.
Nu cred ca tu, indiferent cat esti de toleranta, accepti ideea ca libertatea acordata trebuie sa fie dupa pofta inimii celui mic. Educatia este, din principiu, o ingradire a pornirilor voluntare si subordonarea acestor porniri fortei gandului. Cand esti mic, aceasta subordonare mai scapa si apar greselile, dar nu despre astea vorbesc eu aici, ci de refuzul de a accepta orice vine din partea parintelui, bun sau rau.
In cazul asta ajungi la psiholog. Acolo, fiecare "parte" isi spune pasul, iar omul ala face legatura intre cei doi. Metoda aplicata, cea pe care tu o condamni, a functionat. Deja nu mai era pedeapsa...era un pact. Ioana si-a dat atat de bine seama ca, ceea ce in prima faza i se parea atat de cool- sa scrie o lista de lucruri pe care le vrea sau le vrea schimbate-este, de fapt, o responsabilitate, incat dupa o perioada a refuzat sa mai mearga la psiholog; i se parea ca s-a bagat singura intr-o chestie naspa, din care nu mai poate iesi decat trisand sau mintind. Dar, de atunci, fara nici un pact, lucrurile s-au schimbat.

Nu cred ca analogia relatiei cu prietenii sau sotia este corecta. Orice om greseste, dar sotia, de exemplu, nu o face intentionat, din rautate; daca o face, inseamna ca avem o problema, iar solutia, cel putin, exista: daca nu se mai poate, divortezi. La fel cu prietenii: nu cred ca ai prieteni care sa ti-o faca, constant, just for fan, sau din rautate. Daca s-ar comporta asa, i-ai da binisor in laturi si ti-ai cauta altii.
De copil nu divortezi si nici nu-l dai la o parte. Indeiferent ce. Cu el treaiesti obligat, pana-i major, cel putin, si esti obligat sa cladesti o relatie care sa functioneze. Din cate ai inteles, eu nu vanez greseli, dar dezaprob un comportament. Comportamentul deficitar nu este o greseala: este un cumul de acte voite, in cunostiinta de cauza, din moment ce a fost discutat, explicat.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Rufus spune:

Da. Asta facem, ca nu avem de ales. Evident, intotdeauna lasam de la noi, parintii. Pentru ca ne pasa. Va spuneam, doar, ca la cele mari, mi-ar place sa vad o umbra de constiinta. Ceea ce inseamna ca ceva, ceva tot pun la suflet. Dar asta e...

In ceea ce priveste a doua afirmatie, am dovezi sigure ca nu-i mereu asa. De exemplu, intr-o zi de la mijlocul saptamanii, Teodora ii zice Torei: parca vad eu ca fac ceva naspa, ca sa nu ies afara in we...a doua zi, si-a luat ghiozdanul, dimineata, si s-a carat in parc cu niste colege (ea invata dupaamiaza), fara sa zica nimic. A cautat-o Tora acasa l-a telefon...s-a panicat, a gasit-o cu alti prieteni...ea, ca o floricica. Era frumos afara...Am intrebat-o (si pe ea si pe Ioana) de multe ori, cand minteau asa de straveziu si de aiurea, fara nici un beneficiu...de ce o fac? Raspunsul era acelasi: nu stiu.

Eu intotdeauna le-am spus ca le voi fi alaturi, dar ca mi-e frica, neavand limite, sa nu greseasca grav si ireversibil. Nimic din ce li s-ar intampla si nu lasa urme n-as lua in calcul. Dar, aruncatul cu capul inainte costa, uneori, foarte mult.
Iar eu n-am reusit, vad, sa le fac sa inteleaga limita.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Adela99 spune:

de "nu stiu" si io m-am izbit de nu stiu :) cate ori

al meu zicea "nu stiu" cand in fatza faptelor implinite isi dadea seama ca era mult mai simplu - ca in exemplu' dat de tine, sa sune, sa spuna "io ma car afara cu prietenii in parc, e frumos afara si de acolo merg apoi direct la scoala" ... da' el a considerat necesar sa nu spuna nimic (de-aia zic "ar prefera sa nu minta daca n-ar considera necesar") si de aici incepeam io sa ma cuget de ce a preferat sa plece fara sa ma sune, ce si-o fi inchipuit ca-i spun? ca la noi la varsta aia nici nu prea era vorba sa-si ceara voie (pentru mersu' in parc pe vreme buna inainte de inceperea scolii) doar voiam sa fiu informata. si el a preferat sa nu-mi spuna si mai apoi cand discutam "de ce?", sa-mi spuna " nu stiu". pai nu stia :) ca acum i se parea limpede ca lumina zilei ca ar fi fost muult mai simplu. plus ca scapa si el de "angoase" si io de nelinisti.

Rufus spune:

Si daca asa, limpede inteles, o face din nou...ce poate insemna asta?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

olympia spune:

Rufus, Teodora a anticipat probabil ca daca ar fi cerut voie sa mearga in parc inainte de scoala, n-ar fi fost lasata. Tentatia era mare, deja punea in cumpana iesirea in parc cu cu interzicerea iesitului in we, ar fi vrut sa ceara voie, de-aia a pomenit in treacat de "ceva naspa"... A ales sa mearga fara voie sperand ca nu va fi prinsa, nu i-a iesit si gata!

denizel spune:

Inseamna ca asa se caleste otelul.
Si eu am auzit jde mii de 'nu stiu', dar nu le iau personal si chiar cred ca asta e explicatia: 'nu stiu'. Sunt sigura ca ei nu stiu!!!


Rufus, tu nu-ti dai seama cat esti de norocos sa fii tatal a 3 fete.
Fetele isi adora tatii, iar tatii raman preferatii lor toata viata. Greselile tatilor mi se pare ca sunt iertate mai usor decat ale mamelor, daca anumite conditii sunt indeplinite de tati, desigur.
Bine ar fi sa profiti de asta... .


Tatal meu n-a facut pentru mine nici un sfert poate din cate a facut mama (ma refer la implicare in orice nevoie a mea, oricat de mica) si cu toate astea am ceva in plus fata de tata.
Pentru ca tata a stiut sa fie pentru mine, barbatul puternic si calm pe care sa ma pot baza cand e naspa de tot.
Niciodata, dar niciodata!!, tata nu m-a pedepsit, dar as fi facut orice m-ar fi rugat.
Mama era genul implicata pana la ultima celula din fiinta ei in viata mea, era cea care tresarea la cel mai mic 'au' din partea mea, dar as fi facut numai pe dos din ce imi cerea .
Amandoi ma apreciau si imi dadeau incredere in mine, numai ca mama punea totul in tipare si nu ma putea evalua in afara lor.
Nici relatia dintre mine si ea nu o putea evalua in afara tiparelor.
Asa cum apare aici ca faci tu cu fetele tale.
Ai atatea reguli si atatea de "asa da" si "asa nu", incat, iata, produci razvratire.
Razvratire pe care faci marea greseala sa o iei personal, chestie care agraveaza foarte tare orice situatie, oricat de neinsemnata ar fi fost initial.

Uite, am citit putin topicul ala cu medicii de la Generale si am vazut ce ii raspunzi lui Xio.
Nu pot sa nu o compar pe Xio cu IOana, sunt de varste apropiate.
Poate ca pe Ioana nu incerci sa o anihilezi ca persoana asa cum faci cu Xio (te rog sa nu te superi, dar atunci cand cineva nu zice ca tine, devii agresiv si destul de necioplit ), dar nu pot sa cred ca Ioanei nu incerci sa ii demonstrezi - atunci cand nu gandeste ca tine - ca e mica, ca n-are experienta, ca nu stie ce vorbeste, ca mai bine ar tacea decat sa spuna prostii etc.

Nu cred ca e bine ca un tata sa faca asa cu fiicele lui.
Tatal trebuie sa ofere Modelul de barbat fiicelor lui.
Barbatul tandru, barbatul galant si culant, barbatul puternic care stie sa lase de la el si care le intelege si e gata sa le apere, nu sa le duca la psiholog cand nu se mai intelege cu ele .

In loc sa transformi relatia intr-un pact de genul reguli-ai gresit-ai platit, fa asa cum a zis Adela: respecta chiar daca nu esti respectat, iar respectul sincer va veni de la ele in cele din urma.
In loc sa-i spui "ia zi ce sa fac pentru tine fiindca am gresit?", arata-i cat de mult valoreaza scuzele autentice, parerea de rau autentica.
Arata-i ca iti pare rau ca ai suparat-o, nu ca iti pare rau ca ai gresit.
Astea vor valora mai mult decat orice nimic pe care ea ti-l cere si care ii arata ca o relatie (de dragoste pana la urma) nu e altceva decat un pact, un targ...
A, pe langa scuze, poti veni cu o cutie cu bomboanele ei preferate sau cu ceva ce stii ca-si dorea.
Dar asta e cu totul altceva decat indeplinirea rolului de calcator de pact care trebuie neaparat sa plateasca.

Daca am fost prea directa te rog sa ma scuzi .






~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

AkaManah spune:

Eu zic ca va invartiti in jurul cozii: fata greseste, forteaza limitele specific varstei. Ce trebuie sa vada acum este fermitate si nu altceva. In mintea ei trebuie sa apara urmatorul mecanism: gresesc-platesc, nu gresesc - totul e in regula.Mai consider ca o gresala nu este fatala ci repetarea ei. Atunci trebuie luate masuri concrete si pe masura.
Rufus, am prieten care era suuper convins ca fiica lui e foarte cuminte. A descoperit ca fuma, a lipsit de la scoala cam 130 de ore. A pus punctul pe i si aparent problema s-a rezolvat. Oricum i-au acordat doza de incredere cat sa simta ca e pe "edge". Granita e foarte fina si ea stie asta. Se pare ca a functionat.

O posibila si plauzibila explicatie a conflictelor actuale

"Cred ca acolo unde singura alegere este intre lasitate si violenta, eu as sugera violenta."Mahatma Ghandi

Prea des ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii.

denizel spune:

130 de absente fara ca parintii sa stie ca se intampla ceva???? Wow!!
Scuze, da' acolo nu e nici o relatie parinte-copil...

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

AkaManah spune:

Dap...prea multa incredre strica. Nu au vrut sa para "bagaciosi" si asta i-a costat. Acum totul pare a fi in regula si ma bucur ca au trecut peste asta.

O posibila si plauzibila explicatie a conflictelor actuale

"Cred ca acolo unde singura alegere este intre lasitate si violenta, eu as sugera violenta."Mahatma Ghandi

Prea des ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii.

Rufus spune:

Denizel, iti multumesc.
De fapt, multumesc mult tuturor.

Continui rationamentul (de fapt scenariul):
deci, Tea intuieste ca, poate, va primi un refuz la dorinta ei de a iesi afara, sau, cel putin, nu-si permite un refuz. Spera sa nu fie prinsa...e clar ca stie ca nu-i bine ce face.
Ok, e prinsa. No big deal.
Ce facem, Tora si cu mine?
Edit: evident, nu-i prima oara. Nici macar a doua.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010