Chiar in panica!

Nicoleta spune:

Eu sincer cred ca a fost doar un teribilism, la o varsta dificila. A vrut sa fie in centrul atentiei colegilor. Spera sa nu fie descoperita de voi sau de diriginta. Nu a vrut sa raneasca pe nimeni.

Rufus, crezi ca poate fi vorba de ceva complexe? Fizice, sa zicem? Sau, fiindca invata bine, crezi ca a vrut neaparat sa arate ca poate si altceva? Cu muuult mai cool?`

CorinaDani spune:

rufus, pornind de la ideea nicoletei, iti voi povesti "boacana" facuta de fratele meu, era pe vremea lui ceausescu, el era in clasa a 5-a daca nu ma insel.

impreuna cu cel mai bun prieten (vecin de cartier si coleg de banca la scoala), au profitat de faptul ca eu eram la scoala si parintii la serviciu, l-a chemat acasa pe acest coleg si s-au prostit incercand sa "pufaie" un pachet de tigari kent, din rezerva strategica a parintilor (stiti si voi, tigarile si cafeaua ptr o mica atentie la doctor, etc.). in naivitatea lor nu si-au dat seama ca, aruncand chistoacele in cosul de gunoi, parintii vor remarca acest lucru imediat. exact asta s-a intamplat, el era la scoala cand parintii au venit de la serviciu si au gasit 20 de chistoace in gunoi. s-au alarmat imediat, eu nu stiam nimic, fratele meu era la scoala, normal ca atunci cand s-a intors s-a prefacut ca nu stie nici el nimic. parintii eu intrat la idei, au crezut ca cineva a intrat in casa, fie cu chei potrivite, fie unul dintre noi lasase usa descuiata cand a plecat la scoala. suspect era faptul ca nu lipsea nimic de valoare din casa, nu fusese nimic deranjat, cu exceptia unui amanunt : pe masa din sufragerie ramasese o mica poza tip legitimatie de-a tatalui meu, fotografiat in uniforma (lucra in armata). de aici o intreaga nebunie, scenarii cu spionajul securitatii, microfoane puse in casa, etc.
pana la urma tatal meu a mers la militie, a venit acasa un militian, a stat de vorba cu fiecare dintre noi. le-a spus confidential parintilor mei "baiatul dvs. stie ce s-a intamplat, luati-l cu binisorul, va recunoaste in cele din urma, cu conditia sa nu-l pedepsiti acum, pe loc". tatal meu a recurs la o stratagema, a luat unul dintre chistoace, l-a pus intr-un plic si a anuntat de fata cu noi toti ca-l va duce la analiza la militie, ca pe chistoace raman amprentele buzelor si ca faptasul va fi depistat dupa acest detaliu. urmarea ? in ziua urmatoare buzele fratelui meu erau pline de coji, isi frecase buzele cu ceva aspru, in ideea ca nu vor corespunde amprentele lui cu cele de pe chistoc. in cele din urma a recunoscut, dupa cateva zile, la fel si celalalt baiat. le-a fost invatatura de minte pentru totdeauna. iar pedeapsa a venit mai tarziu, a fost consemnat in casa o perioada.

acum nu stiu cat de impresionata ar putea fi fata ta de prezenta si comportamentul unui lucrator de la antidrog. insa ar putea sa-i deschida ochii, s-o trezeasca un pic la realitate, sa inteleaga faptul ca actiunile ei pot foarte usor iesi din limita legii, ca ati putea avea mari probleme, atat ea cat si voi.

iar daca lucrurile nu intra pe un fagas normal in viitorul apropiat, poate ar trebui sa luati in calcul si mutarea fetitei la alta scoala sau macar in alta clasa. poate ca, daca este scoasa din acel mediu si anturaj, nu va mai simti nevoia sa dovedeasca nimanui cat e de "cool"...nu stiu, zic si eu, poate totusi nu este cea mai buna idee.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

nikkei spune:

Buna Rufus. si tie si Torei. Va fi bine!
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar pot sa-ti povestesc experienta nostra cu fiul cel mare intr-un astfel de caz.
Intai sa-ti zic ca el a fost intotdeauna (si este) un copil f.cuminte, destept, ascultator, sensibil.Cu toate astea, pe la sfarsitul clasei a 9-a (cam in mai 2009)mie mi se parea suspect ca iesea pe-afara dar imbracat lejer si statea nu prea mult(adica nu cum se ducea el de obicei prin oras, parc etc). Cand il intrebam pe unde a fost si ce-a facut zicea ca a stat de vorba cu niste baieti din vecinatate. Eu stiam ca fumeaza si totusi intuitia imi spunea ca nu e doar asta ca iesea cam des. Intr-o buna zi, intr-o astefl de "iesire" si-a lasat mess-ul deschis si am citit ce scrisese.....tananana.... se ducea sa fumeze iarba. Am crezut ca pic pe jos 9eu fiind cea mai tare de la noi din casa in situatii de criza, adica cea care nu intra in panica), dar de data asta am crezut ca mor. Am steptat sa se intorca, l-am lasat sa se joace cu fratesu mic si i-am zic ca trebuie sa ma duc in apropiere sa cumpar ceva. I-am dat un sms sotului meu sa vina la coltul strazii la cafenea ca tre sa-i zic ceva urgent si ca e grav (pe atunci avea biroul la vre-o 500 m de casa). Ne-am intalnit si i-am zis (a banuit el ca ceva de-astea o sa-i zic) si mi-a zis sa stau calma si sa nu dau de banuit nimic pana nu ne gandim cum sa actionam. Asa am facut si seara cand a venit el acasa l-a luat pe Mihai si i-a spus fff. calm (lui nu-i sta in fire sa fie asa, insa atunci a fost super ok)ca stie despre joint-uri si ...toata teoria de rigoare despre riscuri, inutilitate tralalala, dar f. calm si prieteneste (ca intre baieti). El intre timp se informase pe net despre chestiile astea.
Eu nu am stiut decat sa ma rog (dupa ce l-am culcat de pranz pe cel mic, m-am dus in bucatarie sa gatesc si in disperarea mea ma rugam lui Dumnezeu sa ne lumineze pe noi parintii si pe Mihai, asa cu vorbele mele).
El nu a zis nimic (de obicei nu zice nimic, doar pune capul in pamant si tace in situatii de-astea), insa cred cai-a fost suficient si pana in ziua de azi nu (nu cred) ca a mai facut-o. Nu l-am pedepsit in nici un fel.
Dar,.... la Craciunul din anul respectiv am dat de alta. Eram la bunicii de la Focsani, el era cu var-su (de aceeasi varsta) si ii dadusem bani cam multi-150 ron-sa aiba copilul ca era si el de sarbatori. Si au plecat ei seara in oras cu prieteni, iar noi(defapt cumnata mea)ne-am trezit pe la ora 1 noaptea cu un telefon ciudat-daca au ajuns baietii acasa!!!!! Suna-l pe Mihai si raspunde o asistenta de la spitalul municipal Focsani. Mihai era la spital beat crita (bause Whisky). Poti sa-ti dai seama cam cam cum am stat noi vre-o 3 ore pe holul spitalului in creierii noptii sa se trezeasca copilu din betie (ca avea perfuzii si tot tacamu, fusese luat cu Salvarea). De data asta a fost certat de tot neamu, dar deasemeni i-a fost invatatura de minte (cel putin pana in ziua de azi).
Deci, eu cred ca oricat ai vorbi cu ei sau oricat nu ai vorbi, ei tot vor experimenta (acuma e drept ca depinde si la ce nivel experimenteaza, ooof1).
Apoi, dupa clasa a noua, s-a mai cumintit, dar ce cred ca e important de precizat e ca s-a apucat serios de dans (street dance). Si asta pentru cai-a placut. El facuse dand sportiv de mic, dar la vartsa aia nu-i mai placea si nu se mai ducea. In momentul in care s- apucat el de capu lui de antrenamente (el s-a interesat si s-a dus unde i-a tunat lui, noi nu ne-am bagat) s-a responsabilizat singur, cred ca i-a crescut mult imaginea de sine (e si talentat si frumusel) a luat contact cu tineri mai mari ca el si a avut si alte pareri si idei inafra gastii lui teribiliste din clasa, apoi d-na diriginta l-a mutata in banca cu un alt coleg f. cuminte si cu bun simt (dar nu l-a fortat ci l-a intrebat daca e de acord).
Cert e ca eu si taica-su am observat ca cu cat noi am fost mai relaxati cu el (asta nu inseamna ca nu l-am urmarit, dar nu l-am mai stresat si nu l-am cicalit, l-am tratat ca pe un baiat mare, desi noi avandy-l pe cel mic cu probleme, de asta mare nici nu prea am avut mult timp)el se gandeste mai bine la actiunile pe care le face.
Cam asta, ca am scris un roman.
Aaah, am uitat sa mentionez ca el (ca si Tea ta) nu suporta limitele (regulile le intelege si le accepta dar nu prea le aplica) si mai mic fiind din cauza asta se punea pe plans (nu stiu ce era in sufletul lui... poate frustare, ura, furie...) dar pt. ca nu putea face nimic plangea.
Deasemeni este un excelent actor si greu iti dai seama cand minte si camd nu (chiar si eu cateodata imi dau seama greu).
Apropo de limite... vorbeam cu sotul meu deunazi, ca noi le dam (uneori impunem) niste modele pe care le-am trait noi in vremirile noastre ("eu cand eram ca tine invatam mult" si faceam si dregeam), dar copii astia isi croiesc alte vremuri, cu alte nevoi si perceptii, pana la urma ce stim noi cum va fi???
Pupici si Doamne ajuta!

simplyana_m spune:

Rufus, priveste te rog intamplarea asta ca pe o sansa de a-ti seconda fiica in gestionarea acestei crize de personalitate. Eu zic sa nu incerci sa o deturnezi de la preocuparile pe care le are, inlocuindu-le cu altele inofensive, ci sa o responsabilizezi pe drumul pe care se afla deja, si e ales de ea (desi se poate schimba oricand la 180 grade). Fii foarte atent la ce spune ea, verbal si nonverbal, identifica poteca pe care merge si, daca pozeaza in "drama queen" (pe mine nimeni nu ma intelege, nu ma iubeste, sunt nefericita) da-i drama, pluseaza pe partea sentimentala, nu te fa ca ploua, daca pozeaza in "cool head" (sunt perfect lucida, nu-s proasta, imi stiu limitele si nu mi se poate intampla nimic, sa fim seriosi), fii cool si trateaz-o de la egal la egal, ofera info, etc. Afla ce muzica asculta, cum se imbraca, lucrurile astea de regula sunt un manifest, si ii poti descifra mai usor discursul. Eu as ajuta-o sa fie cool mai departe, si asta chiar prin faptul ca sare peste etapele stupide si periculoase. Adica, daca cere afectiune (drama queen) si considera ca nu primeste suficienta, sa fie din cauza ca ea e mult prea sensibila, rafinata, drept pentru care e greu accesibila plebei , si asta e super-cool , e uncool sa fii "easy", popular, sa joci cum iti canta altii ca sa le fii pe plac, asa ca mai bine sa se straduiasca altii sa o impresioneze pe ea decat invers. Sau daca e "tare", nu se mai considera un copil, e independenta si perfect capabila sa judece singura, sa stie mai bine decat altii ce poate ori ce nu poate sa faca, e mult mai cool sa stii exact ce se petrece fizic si chimic in corp atunci cand ai "senzatii tari" cu toate consecintele pe termen lung sau scurt, decat sa razi ca prostul ca "se invarte" sau mai stiu eu ce. Si ea ar fi foarte cool daca ar sti totul despre asta (as propune sa realizeze niste eseuri), fara sa se "compromita" cu practica, fiind mult prea informata si lucida, dincolo de niste senzatii absurde si stupide. Ori daca se vrea "libera" si "isteata", nu se teme de reguli si nu respecta impuneri, ar fi cool sa fie prietena cu parintii, sa poata discuta orice cu ei, in contradictoriu sau in acord, si sa respecte regulile pentru ca le intelege sensul si e de acord cu ele, constienta de ce se poate intampla in caz contrar, actiunile negative avand efecte negative, si e foarte uncool sa-ti furi caciula singur, sa n-ai habar pe ce lume traiesti si sa nu fii responsabil de faptele tale. Sa incalci regulile adultilor doar pentru ca sunt stabilite de ei, fara sa vezi nimic dincolo de asta, e dovada suprema de imaturitate si tocmai cei care procedeaza asa au nevoie de supraveghere .
Si tot asa mai departe, sper ca m-am facut inteleasa, ideea era de a specula interesele ei in momentul respectiv si de a inocula valori. Si nu consider ca ar fi lipsa de respect, chiar daca e un soi de manipulare, atata timp cat intentiile, discutiile sunt sincere si deschise. Este o sansa de a o cunoaste si de a o influenta, cu rabdare si tact, tocmai pentru ca a facut ceva grav, e (relativ) constienta si vinovata de asta si, declarat sau nu, va accepta (si astepta) interventia parintilor sau o schimbare de atitudine (din partea tuturor). Poti sa intorci asta in favoarea ta (si a ei, evident), ca pretext de a solicita si oferi deschidere maxima, sinceritate si colaborare.
Sper sa nu se considere mesajul asta arogant si autosuficient, ci ca o varianta de abordare ce vine in completarea celor spuse deja (rabdare, comunicare, atentie), in speranta ca pot fi de ajutor. Bafta si sa ne tii la curent!

http://www.lucamic.blogspot.com/

michelle-usa spune:

Rufus, chestia cu analiza doar in cateva ore nu e adevarata. si acum poti sa o faci.
eu zic ca asta a fost un "wake up call" pentru familie care nu trebuie sa-l ignori. bine daca nu a fost serios dar totusi nu il lua ca si cum nu s-ar fi intimplat.
Parerea mea, cum a mai spus cineva este sa faci acea faza cu un politai-prieten si apoi sa vb cu cineva de la un lab...cum ca i-ai face analizze...dar sa o porti pe acolo sa fie putin de fatza cu alte persoane unde treb sa spui cam ce a facut si sa o sperii putin sa o faci putin de rusine.
Ca sa inteleaga ca daca ar mai face prin ce sa treaca. Pt o fata e rusinoasa chestia cu facut pipi pt analize...dar ii va fi invatare de minte.
Eu tot zic ca-i trebuia o cearta serioasa din partea ta ca tata, dar acum e prea tirziu.

Poate ideile mele sunt drastice si prea extreme, dar si drogurile sunt serioase....mult mai serioase si ii trebuie o lectie care sa o vada si surorile ei...asa impusti mai multi iepuri de o data.

Tu ca tata ai o influenta mare asupra lor, ca sunt fete.

Iti pun si un link din care sa te doc. despre droguri si adolescenti. sper ca stii engleza
http://www.theantidrug.com/advice/teens-today/teens-and-technology/parent-tips.aspx

michelle

Marina spune:

Mie mi se pare mult prea agresiva faza cu politaiul. Asta ar fi o trauma sigura .

In schimb cred ca voi in familie tb sa puneti cartile pe masa si sa-i explici ca drogurile sunt peste limita lui a fi cool, sa o tratezi ca pe un adult daca asta vrea.

In plus as investiga si de unde i-a venit ideea cu falsa operatiune de drogare.

Scoala parca nu o stiti cu totii, copii sunt cruzi si maestrii in a te face sa te simti prost. Fata mea are 8 ani si ma crucesc cam ce aud de la ea. Din pacate e un copil foarte sensibil si este foarte afectata de toate rautatile. Incerc mereu sa-i spun ca e cea mai speciala pt noi, ca lumea nu e ca in basmele cu printese si ca o sa fie destul de rau daca nu are incredere in ea. Dar zau ca imi vine sa bat cativa copii pt ce pot sa inventeze. O mai sfatuiesc si sa nu faca in veci asa ceva, sa nu excluda pe nimeni din cercul de prieteni pt ca asa i se spune, sa-i respectevpe toti din jurul ei.

accept92 spune:

Mie mi se pare ca relatiile dintre parinti si copii nu pot fi ok atata timp cat parintii incearca sa-si prosteasca/minta/pacaleasca copiii. Ca sa cladesti increderea de sine a unui copil e nevoie sa-l tratezi ca pe un om inteligent, ca pe un egal. Copiii simt cand nu li se acorda credit si cand le este subestimata inteligenta. Uite de exemplu eu sunt absolut convinsa ca n-ar tine faza cu politistul si toata scena ar fi ridicola...'politist' si parinti care pun in scena o piesa de teatru in fata copilului. Pai in cazul asta nici parinti nu demonstreaza verticalitate si respect de sine, respect pentru copil nici atat...nimic bun nu poate iesi din asta.


Eu vad lucrurile asa...sperietura a fost mare, alarma s-a dovedit falsa, nu e vorba despre droguri. Insa parintii au aflat cu ocazia asta despre problemele de incredere ale fetei...problema a copilului care trebuie luata foarte in serios caci un om fara incredere in sine este vulnerabil, cu atat mai mult o adolescenta.


Un prim pas spre reparare ar fi sa o luati in serios. Faptul ca nu a vrut sa intre in biserica nu este o fitza, este un mesaj foarte clar si atitudinea constructiva nu este sa va faceti ca nu-l auziti. Diriginta profesoara de religie, voi cu biserica...hmmm...cam mult pentru un om care isi cauta drumul propriu din punctul asta de vedere. Tea este scutita de religie la scoala? Daca asta isi doreste consider ca este destul de mare sa-si scrie singura cererea de retragere. Sa-i acordati aceasta libertate i-ar demonstra ca parerea ei conteaza, ca voi o luati in serios.

Sa o testezi ar fi in continuare o dovada de neincredere din partea voastra.

Am citit la un alt subiect despre dezamagirea voastra recenta cu privire la situatia ei scolara si nu cred ca e lipsita de legatura. M-am intrebat atunci ce inseamna absente si medie sub 9? Cate absente si ce medie? 2 absente, 4 absente, 20 de absente...media 8,90 , 7,40 sau 5? E chiar grava situatia sau pur si simplu ati fixat limite foarte rigide? Reactia voastra a fost cam dura, ati pedepsit-o cu absolut tot ce se putea...i-ati taiat relatiile sociale, i-ati retras absolt toata increderea pe care o avea din partea voastra. Mi s-a parut mult si n-am citit niciun detaliu despre incercarile voastre de a afla care sunt problemele ei in momentul asta...nu zic ca n-or fi fost, dar nu le-ai mentionat acolo.


Bafta! Sper sa va ajute psihologul.

andacos spune:

Eu sunt de acord cu Marina!

Nu-i facetzi asa ceva,nu va punetzi copilul in asemenea situatzii!
Datoriua noastra de parintzi este sa-i ocrotim,sa-i iub im nu sa-i umilim,sa-i facem s asufere!

Rufus,ma bucur sincer ca nu atzi urmat calea legala,eu te admir cit esti de cool,nu stiu din pacate ce sfaturi sa-tzi dau,insa stiu sigur ca vei gasi solutzia!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

buflea spune:

Insist pe activitati in care exceleaza ... poate capata atentia pe care si-o doreste daca de ex infiinteaza un mic club de origami - acasa la voi, invita pe cine doreste si le arata / invata colegilor ce se poate face din hartie indoita ... iata cum poate deveni populara si la scoala. In loc sa aiba reputatia de "fata cu droguri", ar putea sa o stie de "fata cu origami" ... mi-e clar ca ii trebuie si audienta, adica colegi care sa fie interesati de genul asta de activitati ...

Poate vorbesc prostii, dar o intrebare adresata psihologului despre cum sa o ajutati sa capete atentia pe care si-o doreste, nu cred ca strica.

michelle-usa spune:

parerea mea e ca pe un adolescent nu trebuie sa-l tratezi ca pe un adult pentru ca nu este.
Asta nu insemana sa nu-l tratezi cu respect indiferent de virsta.

Dar cred eu ca e gresit sa-i lasam sa faca dupa cum ii taie capul fara sa fim linga ei sa-i sfatuim si sa le spunem cand gresesc nu sa ne facem ca nu am vazut, auzit.

In urma cu citiva ani am vazut un doc. despre dezvoltarea creierului la adolescenti.
Spunea clar ca nu au cum sa ia deciziile care le ia un adult cand creierul lor nu este suficient de matur.

Creierul lor, si un doctor poate sa-mi confirme, este intr-o continua transformare la aceasta virsta. Si asta dureaza citiva ani de aceea unii se maturizeaza la 20-25 ani.

Spunea ca, adolescentii cand ia o hotarire se bazeaza pe instinct folosind o alta parte a creierului dar nu cortex-ul. Iar un adult se bazeaza pe motivatie, experienta, planificare...folosind cortex-ul ca parte a creierului.

Se pare ca nu au nu stiu ce conectii complete in creier...un doctor ar putea sa ma ajute si sa explice mai bine.

Deci sa nu ne mai miram de ce fac, ce fac. O fac fara sa-si dea seama, asa ii ghideaza creierul lor.

Au nevoie imensa de parinti sa fie cu ei in aceasta transformare.

Am vrea sa-i tratam ca pe adulti dar nu cred ca-i ajutam prea mult, au nevoie de maturitatea noastra si trebuie sa-i tinem cat putem pe drumul care credem noi ca este bun.

Normal ca asta nu le spunem in fatza trebuie multa tactica si efort.





michelle