Ghiocei de martie-aprilie 2009 ***317***
Raspunsuri - Pagina 22
aris26 spune:
buna seara,
nu mai reusesc deloc sa tin legatura cu voi si imi pare tare rau. am intrat acum sa urez LA MULTI ANI tuturor ghioceilor, unora cu intarziere altora in avans
noi suntem bine, Luca a inceput iar gradinita, am ales o alta, de care tot nu sunt total multumita dar mi-am dat seama ca pot incerca o mie tot nu o sa fie buna pt mine, ca pt el....
nu e usoara adaptarea pt ca e un copil f lipit de mine, dar se pare ca acum, dupa 4 zile e cat de cat ok despartirea de dimineata. sta doar pana la 13.30 asa ca nu apuc sa fac mare lucru nici cu el nici la birou...dar ma rog..e si asta o perioada, o sa ne adaptam noi. important e sa ma calmez eu si sa inteleg ca nu pot controla totul referitor la copilul meu, tot timpul
in rest el e f bine, a crescut, intelege o gramada de lucruri si situatii, vorbeste f bine mai ales in romana. ii place sa ne jucam "de-a" diverse...sa ne prefacem ca bem cafea, ca facem mancare, ca scoatem painea din cuptor..tot felul de jocuri imaginare. si adora sa ii inventez povesti seara la culcare.
eu sunt obosita rau de tot. cu jobul asta nou nu mai am zi nu mai am noapte, nu tu sambata, nu tu duminica, angajati multi probleme pe masura, institutii de stat-organe de control cu duiumul...iar eu sunt complet anti spaga...o sa mai dureze un an pana pricep ca nu se lipesc de nimic de la mine si ca vin degeaba
cam asta ar fi asa la foc automat.
va pup pe toate si sa stiti ca tot gandesc la voi, si la vremurile cand aveam timp de palavre, cu drag.
25 martie 2009
Anaan spune:
Referitor la rasfat si cumintenie. Dupa mine, iubirea, mai ales pentru un copil, niciodata nu-i prea multa, insa, de o vreme incoace, am inceput sa nu o mai echivalez si cu permisivitate inspre orice,oricand si oricum, in primul rand din motive de siguranta a copilului si apoi pentru ca mi-e teama ca lipsa oricaror limite va degenera intr-un egoism care il va afecta si pe el si pe cei din jur. Ca sa intelegeti la ce ma refer, va dau exemplu problema tricicletei, care si lui Andrei i-a trezit instinctul proprietatii mai mult decat orice altceva: nu o da nimanui, nu-i place sa o atinga niciun alt copil, daca simte ca i-o uzurpeaza careva urla si vine la mine sa-i fac dreptate etc. Am incercat sa-i inteleg atitudinea cum spunea Ilinca, numai ca instinctul sau de proprietate tinde sa se extinda si asupra bunurilor celorlalti- daca apare vreun copil cu o alta tricicleta o vrea si pe aia, nu accepta schimbul, le vrea pe amandoua. Intr-o atare situatie eu procedez asemenea Biancai: ii explic cum stau lucrurile si, daca persevereaza in atitudinea lui, il iau si plecam acasa, fiindca nu mi se pare deloc constructiv sa-l las sa-si perceapa comportamentul ca fiind unul ok.
Cat despre cumintenie, eu nu cred ca putem vorbi despre asa ceva la copii asa de mici; putem vorbi de copii cu temperamente diferite: mai linistiti sau mai energici. Dorinta de a explora pe care o vad adesea prin parc caracterizata drept "rautate" de unele mame, eu o vad ca pe un mod al copilului de a evolua si de a cunoaste lumea, asa ca nu mi se pare normal sa fie sanctionata. De altfel sanctiunile fizice mi se par adevarate monstruozitati si nu m-as supara deloc sa-i vad pe parintii aia capabili de asa ceva sa dea socoteala in fata legii pentru faptele lor.
Anaan spune:
Aris: am vazut poze pe FB cu voi si sunteti tare frumosi cu totii!
carla28 spune:
Salutare tufete!
Am si eu 5 minute libere si m-am gandit sa va scriu, dar zau ca nu stiu cu ce sa incep, atatea idei mi se invart in cap.
Asa ca:
Aris , ma bucur sa te citesc si ca sunteti sanatosi, acomodarea cu gradinita va lua sfarsit la un moment dat, dar grijile legate de serviciu ma tem ca nu. Iti doresc putere si rabdare sa treci cu bine peste toate si 
lui Alexandros .
Anaan si pe tine, imi pare bine ca mai apuci sa intri macar din cand in cand. Esti o prezenta tare placuta pentru mine.
Am admirat camere de pitici, una mai frumoasa decat alta, poze de la aniversari, cu copii si torturi superbe si parinti pe masura. Nu nominalizez, pentru ca nu as vrea sa uit pe careva.
Inapreda iti spun sincer ca ma doare sufletul ca sunt si astfel de parinti, nu zic ca trebuie lasati sa faca orice, oricand, dar exista limite si pentru parinti de genul acesta ar trebui sa se poata lua masuri, pentru ca afecteaza sufletul si inocenta unui copil.
Subscriu si eu la ce au spus fetele, nu exista limita in toleranta fata de un copil, iubirea trebuie sa fie infinita, iar educatia nu se face in nici un caz cu bataia.
carla28 spune:
Chatonel felicitari pentru masura 27 !
Dyana ma bucur ca te-ai acomodat la serviciu si ca david este pe maini bune.
Adee spune:
Maia
alina_1984 spune:
Buna fetelor! Ma scuzati ca dau buzna asa.Am vrea si noi sa va rugam sa ne votati cand aveti o secunda libera!
http://photos.parents.com/category/vote/photo/773042?esrc=nwphotofaves_koty
Multumim frumos!
inapreda spune:
Mamica despre care v-am vorbit pare o persoana "normala"; in general, eu nu ma imprietenesc si nu socilaizez la locurile de joaca; am evitat cu consecventa acest lucru si anul trecut pentru ca -si acum mi-e jena pe bune pentru ce am sa va spun- eu n cunosc PE NIMENI la noi in oras care sa nu considere bataia rupta din rai PE NIMENI! Si noi ne-am casatorit tirsiu si am facut copilul tirziu, deci avem cunostinte/prieteni majoritar cu copii mai mari sau mai mici si BATAITA E SFINTA!
Cind v-am descoperit pe voi imi pareati niste personaje SF; noroc ca am orbit cu unele la telefon si pe altele v-am cunoscut personal ca altfel...zau daca-mi venea sa cred ca mai exista si persoane "normale" care simt si gindesc cum mi se pare si mie firesc.
Si acum iar vreau sa fac un somdaj: prietenii/cunostintele voastre cum isi trateaza copiii?
Tipa din parc e convinsa ca e ok comportamentul ei si ca eu sint permisiva si, oarecum, prostuta, ca-i permit copilului sa mi se urce in cap. M-a si atentinat, grijulie, ca o sa am probleme mai tirziu.
Am o prietena din copilarie. Medic. Are 2 copii. Cind baietelul era pe cale sa se dezobisnuiasca de pampers, daca avea accidente noaptea, il urca in pod si-l lasa acolo plingind pe intuneric ca sa-si dea seama ca a gresit 
Acum e "mare" -5 ani- dara daca seara "nua sculta", il scoate "pe prag, la usa" -de afara, de la intrare- si-l lasa singur acolo sa inteleaga "ce inseamna sa n-asculti de parinti". Si ea imi face reprosuri:" Ione, faci cum vrei, dar cartile ce le citesti tu nu-s in regula. Tu citesti carti de jurnalistica, eu citesc LITERATURA medicala..." 
O alta prietena, psiholog de meserie, tot 2 copii; in conditiile in care si ea si partenerul erau acasa, au luat 2 bone la copilul cel mic -cu 2 saptamini mai mic decit Ian- inca de cind era in fasa si l-au dat la cresa pentru ca era "pregatit pentru o noua provocare" 
Cind eram insarcinata, Jambo primea sfaturi cu duiumul si de la prieteni si de la neveste: concret, sa nu ma lase pe mine sa fiu "sefa" la copil pentru ca o sa fie greu mai tirziu; el trebuie sa fie autoritar, sa nu ni se urce copilul in cap; un copil tre' sa stie de frica si de cine-i sefu' n casa.
JUR CA NU STIU PE NIMENI CARE SA NU-SI FI ALTOIT COPILUL! Spuneti-mi va rog, in anturajul vostru cum e. Nu mai insist cu exemple concrete sar sint convinsa ca ati perceput...esenta
Gina lu' Ian
Mi-e dor...
La 2 ani
inapreda spune:
Si Ian e posesiv iar cind e vorba de tricicleta e jale; dar se manifesta zgomotos si daca e vorba de creioane, baloane, minge, covrig etc; am observat, insa ca, daca e vorba de kestii mici -un covrig sau o bucata de creta- daca nu ofer eu personal chestia respectiva copilului care o cere ci mama acestuia, de exemplu, nu-i baiul asa mare. Important este ca eu sa-i dau numai lui Eu il inteleg
De explicat, ii explic zilnic si-n parc, si acasa, si la locurile de joaca, si cind mergem la sor-mea si se joaca cu var' su si cind vine cite un copil la noi. In plus, orice ii ofer cind sintem acasa (migdale, mar, cleme, creioane etc) ii spun de fiecare data: da-i unul si la tata/Neni/ Rodica/in functie de cine e la noi atunci. Dar, oricit ne antrenam, parca ma lupt cu morile de vint.
Oricum, eu nu sint stresata de chestia asta. Sint convinsa ca, in timp, lucrurile vor intra pe fagasul "normalitatii"...dobindite prin educatie
Eu sint stresata acum ca toata lumea ma judeca in locurile publice ca nu-mi "educ" copilul si ca-l las sa faca ce vrea. Am uitat sa va spun ca "la noi" in 3 cazuri din 5 e bai si daca se murdaresc copiii pe haine asau daca se joaca cu nisip; sau daca se stropesc cu apa; sau daca se ideparteaza de parintii care povestesc in grup si nu catadicsesc sa se mute 10 m mai incolo sa poata supraveghea copilul; sau daca strica o jucarie; etc. etc.
Gina lu' Ian
Mi-e dor...
La 2 ani
Bianca2503 spune:
Neata,
INA< eu m-am enervat de dimineata cu mesajul tai si sincer nu stiu cum sa iti raspund. Adica am multe in cap si daca ma apuc si turui nu se mai intelege nimic.
Cred ca toata chestia tine de educatie si nu ma refer aici la numarul de scoli absolvite. E vorba de educatia colectiva, situatiile si "viata" oferite de orasul/comunitatea in care locuieste fiecare.
Cel mai bun exemplu il am in tata: bataia e rupta din rai! Si credeti-ma ca stiu ce inseamna asta inca de la o varsta mica. Desi tata a fost profesor universitar (deci nu un nene care nu era citit sau scolit) era un "taran/meltean/nesimitit". Functiona dupa princiiul: barbatul e seful in casa, trebuie sa se impuna, restul (inclusiv copiii si nevasta) sunt niste idioti, tampiti, ne injura aproape zilnic si toate cele.
Uite ma pierd indetalii pentru ca mi se urca sangele incap cand imi aduc aminte ca nu am avut copilarie din cauza lui.
De aici am tras eu concluzia ca oamenii crescuti la tara, in sate se comporta conform personajelor din romanele romanesti. Femeile stau sa manance bataie de la barbat pentru ca daca s-au maritat GATA! nu exista cale de intoarcere. Copiii suporta consecintele si sunt educati sa faca la fel. Barfa si "povestirea catre vecini a batailor" sunt nu niste metode de a te plange si a-ti spune oful ci relatrea unor intamplari care fac parte din normalitate and so on...vezi OTV, emisiunile cu balacareli, tabloidele si restul.
Nu sun ca la Bucuresti e lapte si miere, ca sunt multe tute si oamenii "prima generatie la bloc" (adica astia care traiesc in alte parinti pana la varsta facultatii).
Fetele din provincie doresc sa nu se supere pe mine. Nu generalizez si nu bag lumea in aceeasi oala. E parerea si concluzia pe care am tras-o din experienta mea- pentru ca am vazut clar o diferenta intre cei care sunt din Bucuresti de 2 generatii (babe aranjate care inca credca traiesc in micul Paris) si cei care sunt veniti la oras.
Deci eu cred ca "cei sapte ani de acasa" conteaza mult atat ca exemplu cat si ca bagaj strans si menit sa schimbe anumite cutume.